Mariologia cristologică a lui Stefano De Fiores
De Salvatore Perrella
În zorii duminicii Divinei Îndurări, la 15 aprilie, Domnul l-a chemat la sine pe Stefano De Fiores (1933-2012). Părintele Stefano, om cu inteligenţă ascuţită şi studios de mare calibru intelectual şi spiritual, a dat mult dezvoltării şi actualizării reflecţiei mariologice după Conciliul al II-lea din Vatican; numeroasele sale studii, cunoscute şi traduse în mai multe limbi, atestă rigoarea şi pasiunea faţă de persoana, rolul şi semnificaţia Mamei lui Isus pentru istoria teologică, spirituală şi culturală nu numai a creştinismului. Este un fapt că nu se poate trata nici o temă mariologică fără să ne întâlnim cu el şi cu punctualele sale observaţii, reflecţii, descoperiri de arhivă şi recenzii interesante despre temele cele mai fierbinţi. Pentru marea calitate a scrierilor sale, pentru nu mai puţin rodnica şi stimata activitate didactică pe care De Fiores o desfăşura la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la Facultatea Teologică Pontificală Marianum, în 1990, i-a fost oferit premiul "Laurentin Pro Ancilla Domini". René Laurentin a exprimat felicitări pentru o producţie mariologică universal recunoscută şi apreciată.
Părintelui Stefano îi aparţin două opere care au văzut apariţia şi dezvoltarea lor chiar la Marianum, el conducând mai întâi cu Salvatore Meo (mort în 1990) Nuovo dizionario di Mariologia (Paoline, 1985) şi apoi cu Valeria Ferrari Schiefer şi cu cel care scrie, volumul gros Mariologia. I dizionari (San Paolo, 2009).
În ultimii ani, părintele Stefano a avut o activitate editorială rodnică prin cantitate şi calitate: e suficient să amintim volumul Maria sintesi di valori. Storia culturale della mariologia (San Paolo, 2005); şi cele trei volume preţioase: Maria. Nuovissimo dizionario (EDB, 2006-2008), adevărat compendiu mariologic.
Cum să nu menţionăm apoi aportul său personal ca fondator asociat şi de mai multe ori preşedinte al Asociaţiei Mariologice interdisciplinare italiene (AMI), care are ca finalitate statutară "promovarea cercetării ştiinţifice referitoare la Fecioara Maria Mama lui Isus, în contextul credinţei ecleziale, cu deschidere spre dimensiunea ecumenică, în dialog cu ştiinţele teologice şi umane şi în colaborare cu asociaţii asemănătoare la nivel internaţional, în special europene", precum şi elaborarea de criterii teologice adecvate menite să lumineze şi să stimuleze conform spiritului şi indicaţiilor Conciliului al II-lea din Vatican şi ale exortaţiei apostolice a lui Paul al VI-lea Marialis cultus (1974), evlavia mariană a poporului creştin. Părintelui De Fiores şi lui AMI i se datorează în această privinţă publicarea, din 1990 până astăzi, a revistei "Theotokos", apreciată în toată lumea.
Pornind de la introducerea la cele trei volume recente ale sale Maria. Nuovissimo dizionario (cf. ivi, pag. V-XIV), se poate spune foarte bine că marea slujire a părintelui Stefano adusă Maicii Domnului, îmbinată cu faptul de a fi membru al unei congregaţii călugăreşti mariane ce a apărut din inima îndrăgostită a sfântului Ludovic Grignon de Montfort, era motivă de o convingere profundă: "omenirea are o datorie universală faţă de Maria" din cauza fiului său Cristos; Maria, fiind totalmente în relaţie cu Dumnezeu Treime, cu Biserica şi cu omenirea, este "un bine, o valoare preţioasă a comunităţii nu numai creştine". În afară de aceasta, şi acest lucru îl observă lumea obişnuită, Mama lui Isus s-a sintonizat mereu faţă de necesităţile bărbatului şi femeii din orice timp, grup şi cultură, punându-se cu discreţie şi incisivitate eficace în activitatea umană şi spirituală a tuturor şi a fiecăruia, ca soră şi reazem în necazuri, "speranţă şi adversităţi, un Tu viu cărui să ne adresăm în rugăciuni, un model de viaţă cu care să ne identificăm, o mamă iubitoare în care să ajungem la maturitate în Cristos şi în Duhul Sfânt spre gloria Tatălui" (ivi, pag. IX).
În aceste cuvinte este tot bogatul humus teologic, teologal şi monfortan al lui De Fiores. Ultimul său volum, cu titlul emblematic A educa la viaţa bună a Evangheliei cu Maria (Educare alla vita buona del Vangelo con Maria, Cinisello Balsamo, San Paolo, 2012, 88 de pagini), apărută chiar în aceste zile, este un fel de testament marian al său pe care îl primim cu recunoştinţă, în sensul că "la şcoala acestei învăţătoare, care ne însoţeşte în toate fazele vieţii spirituale de la botez până la glorie, vom fi formaţi după imaginea lui Cristos". În acest timp pascal care luminează cu lumina Celui Înviat istoria, viaţa şi destinaţia celor răscumpăraţi, aceste cuvinte au o actualitate şi o semnificaţie care declină marea credinţă şi speranţa încrezătoare a unui credincios şi a unui teolog de mare importanţă.
(După L'Osservatore romano, 22 aprilie 2012)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
