"Copii, nu sclavi!" La 8 februarie va fi Ziua Mondială de Rugăciune şi Reflecţie împotriva traficului de persoane
În ziua de 8 februarie, Biserica ne invită să ne amintim de sfânta Bakhita care în viaţă a îndurat suferinţele sclaviei. Papa Francisc a declarat ziua de 8 februarie ca Ziua Mondială de Rugăciune împotriva Traficului de Persoane.
Se estimează că, în ultimii 30 de ani, aproximativ 30 de milioane de copii au fost implicaţi în trafic. În prezent, în lume, la fiecare două minute, un băiat sau o fetiţă este victimă a exploatării sexuale. Mai mult de 200 de milioane de copii muncesc în condiţii inumane, dintre care 73 milioane sunt sub 10 ani. 22.000 dintre aceşti copii mor în fiecare an din cauza accidentelor de muncă.
Deseori copiii sunt implicaţi în traficul sexual, la fel ca în cazul celor două verişoare, Mihaela şi Alexandra, în vârstă de 8 şi 9 ani, dintr-o familie modestă, traficate pentru cybersex. "Un tip le-a abordat pe mamele noastre şi a întrebat dacă vor să câştige nişte bani ", spun fetiţele. "Le-a spus că nu trebuie să facem nimic, ci doar să ne arătăm feţele unor oameni străini de pe internet, în faţa unei camere de filmat. Pentru asta, fiecare dintre noi primea 100 de euro. Mamele noastre, gândindu-se la banii pe care i-ar fi primit, au acceptat oferta. Bărbatul ne-a convins să mergem cu el, iar noi am acceptat, gândindu-ne că astfel ne putem ajuta familiile".
Foarte curând fetele au întâlnit o realitate îngrozitoare, în care au trăit mai bine de şase luni. Au fost ameninţate să nu spună acasă ceea ce au fost forţate să facă în faţa camerelor de filmat.
Numai datorită intervenţiei poliţiei au reuşit să scape. Deşi au urmat un program de recuperare, traumele emoţionale suferite le-au marcat pentru totdeauna.
Prima zi de rugăciune, 8 februarie 2015, puternic susţinută de papa Francis, a fost celebrată în mai mult de 154 de ţări din întreaga lume. Manifestări dedicate acestui eveniment au inclus o priveghere de rugăciune şi o Liturghie în Piaţa "Sfântul Petru". În acest timp, papa a vorbit despre această realitate spunând: "Îi încurajez pe cei implicaţi în ajutorarea victimelor, pentru cei care însoţesc bărbaţi, femei şi copii, exploataţi, abuzaţi şi folosiţi ca instrumente de muncă sau de plăcere şi adesea torturaţi şi mutilaţi. Sper că aceia care au responsabilităţi de guvernare se vor strădui în mod conştiincios să elimine cauzele a acestui flagel ruşinos, un flagel nedemn de o societate civilizată". Fiecare din noi să se angajeze să fie vocea fraţilor şi surorilor noastre a căror voci pare că nu se mai aude. Să ne rugăm toţi împreună pentru victimele si pentru supravieţuitorii acestui flagel!
Sr. Adina Bălan,
preşedinte SOLWODI România
*
Asociaţia SOLWODI
Calea Şerban Vodă, nr. 223, sector 4, Bucureşti
Tel/fax: +40213/325020; mobil: +40756/514940
E-mail: [email protected]
"Slujind femeile şi copiii în nevoie de vindecare şi recuperare"
*
Rugăciunea credincioşilor
8 februarie - Sfânta Josephine Bakhita
Ziua Internaţională de Rugăciune împotriva Traficului de Persoane
Preotul:
Să ne rugăm pentru victimele traficului de persoane şi ale exploatării copilului, pentru cei care ajuta la salvarea şi reabilitarea lor, pentru cei care îi exploatează şi pentru noi înşine.
R.: Te rugăm, ascultă-ne!
- Ne rugăm pentru cei prinşi în captivitate, obligaţi să muncească în condiţii inumane, pentru fetele şi mamele obligate la prostituţie, pentru copiii exploataţi de proprii părinţi, de rude sau de cunoscuţi, ca toţi să fie eliberaţi. R.
- Ne rugăm pentru supravieţuitori, pentru ca ei să îşi redobândească integritatea fizică, spirituală şi emoţională. R.
- Ne rugăm pentru cei care luptă împotriva traficului de persoane, pentru cei care se îngrijesc de victime, pentru cei care desfăşoară activităţi de prevenire şi pentru cei implicaţi în prinderea traficanţilor. Să ne rugăm pentru siguranţa şi binele lor. R.
- Ne rugăm pentru toţii copiii, tinerii şi adulţii care sunt ţintele abuzatorilor sau al traficanţilor. Să ne rugăm pentru protecţia lor. R.
- Ne rugăm pentru părinţii ai căror copii au fost răpiţi, exploataţi sau ucişi de traficanţi, pentru ca ei să poată da sens suferinţei şi să aibă tăria de a merge mai departe. R.
- Ne rugăm pentru traficanţi, pentru cei care înlesnesc traficul de persoane şi pentru cei care le cumpără serviciile. Ne rugăm pentru răscumpărarea şi vindecarea lor. R.
- Ne rugăm pentru Biserică, pentru ca noi toţi să fim mai bine informaţi despre exploatarea şi sclavia semenilor noştri ca să putem răspunde cu compasiune şi hotărâre celor aflaţi în nevoie. R.
Preotul:
Dumnezeul dreptăţii şi al milostivirii, priveşte cu îndurare la victimele traficului de persoane, copii şi adulţi! Dă-ne curajul şi înţelepciunea de a învinge nedreptatea, ca să nu ne lăsăm copleşiţi de suferinţa celor din mijlocul nostru ci să fim mereu încredinţaţi de prezenţa ta în tot ceea ce facem!
Îţi cerem toate acestea în numele celui care a cunoscut suferinţa în propriul trup, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!
*
Sfânta Iosefina Bakhita
8 februarie (calendarul latin)
Iosefina Bakhita s-a născut în Sudan, în 1869, şi a murit în Schio (Vicenza), în 1947. Această floare a Africii, care a trăit experienţa răpirii şi a sclaviei, a înflorit în mod minunat în Italia, răspunzând harului lui Dumnezeu în cadrul Congregaţiei Fiicelor Carităţii.
În Schio, unde ea a trăit timp de mulţi ani, toţi o numesc încă "Maica noastră neagră". Providenţa divină a condus-o pe această sclavă sudaneză prin nenumărate şi greu de descris suferinţe. Bakhita nu este numele ei adevărat, primit de la părinţi. Groaza şi teribilele experienţe prin care a trecut au făcut să îşi uite numele, fiind numită Bakhita, adică "noroc" de către răpitorii ei. Vândută şi revândută în pieţele din El Obeid şi Khartoum, ea a trăit momente umilitoare şi dureroase, atât din punct de vedere fizic, cât şi moral.
Ajunsă în capitala Sudanului, Bakhita a fost preluată de un consul italian. În reşedinţa consulară, Bakhita a trăit momente de pace, căldură şi bucurie, dar cu nostalgie după propria familie, pe care probabil o pierduse pentru totdeauna. Contextul politic l-a determinat pe consul să părăsească ţara şi să se întoarcă în Italia. Bakhita i-a cerut să meargă cu el şi cu un prieten de-al său, un anume domn Augusto Michieli.
La sosirea în Genova, Italia, consulul, la cererea soţiei lui Michieli, le-a lăsat-o lor pe Bakhita. Ea şi-a urmat noua "familie" în Zianigo, lângă Mirano Veneto. Când s-a născut Mimmina, Bakhita a devenit doica şi prietena ei. Cumpărarea unui mare hotel în Suakin, pe malul Mării Roşii, a obligat-o pe doamna Michieli să se mute acolo, pentru a-şi ajuta soţul. Mimmina şi Bakhita au fost încredinţate Surorilor Canossiene ale Institutului Catehumenilor din Veneţia. Aici Bakhita a auzit despre Dumnezeu, pe care îl experimentase în inima ei, fără să ştie cine era, încă din copilărie. "Privind la soare, la lună şi la stele, îmi spuneam: «Cine poate fi Maestrul care a făcut aceste lucruri minunate?» Şi simţeam mare dorinţă de a-l vedea, de a-l cunoaşte, de a-i mulţumi".
După câteva luni petrecute în institut, Bakhita a primit sacramentele iniţierii creştine şi a primit un nou nume: Iosefina. Era 9 ianuarie 1890.
Întoarsă în Italia, doamna Michieli a mers să îşi ia fata şi pe Bakhita, dar aceasta i-a cerut ferm şi cu curaj să fie lăsată cu surorile canossiene, să îi slujească lui Dumnezeu, care îi arătase atâtea dovezi ale iubirii Sale. Tânăra africană împlinise vârsta de la care, conform legislaţiei italiene, nu mai era sclavă, astfel că a rămas unde a dorit.
Şi-a urmat chemarea de a intra în Institutul "Sfânta Magdalena" din Canossa. La 8 decembrie 1896, Iosefina Bakhita s-a consacrat pentru totdeauna lui Dumnezeu. Timp de 50 de ani, această umilă Fiică a Carităţii a trăit în comunitatea din Schio, susţinând diferite activităţi: în bucătărie, ca croitoreasă, dar şi ca portar.
Umilinţa ei şi zâmbetul constant au câştigat inimile locuitorilor. Surorile din comunitate o stimau pentru stilul ei natural, pentru bunătatea ei nelimitată şi pentru dorinţa profundă nutrită de ea de a-l face cunoscut pe Domnul. "Fii bun, iubeşte-l pe Domnul, roagă-te pentru cei care nu îl cunosc! Ce mare har este să îl cunoşti pe Dumnezeu!" spunea ea.
Odată cu trecerea timpului, au venit anii de boală. Ea a continuat însă să dea mărturie de credinţă, de bunătate şi de speranţă creştină. Celor care o întrebau cum se simte, ea le răspundea: "Aşa după cum doreşte Stăpânul".
(Biografia a fost tradusă după versiunea publicată de www.vatican.va)
Sr. Adina Bălan
