Starea religiei în Anglia
De părintele John Flynn, L.C.
Vestea convertirii la catolicism a fostului premier britanic Tony Blair a provocat o dezbatere însemnată. Cardinalul Cormac Murphy-O'Connor a prezidat Liturghia în care Blair a fost primit în Biserica Catolică, desfăşurată la sediul arhiepiscopal din Westminster la 21 decembrie 2007.
Crescut în Biserica Anglicană, Blair se uneşte acum cu soţia Cherie şi cu copiii în Biserica catolică. Circulau deja de mulţi ani voci despre posibila lui convertire, hrănite şi de frecvenţa obişnuită a lui Blair la Liturghia duminicală împreună cu familia.
Un factor care ar fi întârziat intrarea fostului premier în Biserica Catolică, după părerea unora, ar fi fost aceea că nu a voit să apară excesiv de religios într-o societate tot mai secularizată. De fapt, mai puţin de jumătate din miniştrii din guvernul său admite că crede în Dumnezeu, aşa cum prezintă cotidianul Daily Mail din 23 decembrie.
Conform unui sondaj făcut de acel ziar, numai 8 din 22 de miniştri ar fi dispuşi să spună că sunt creştini, în timp ce doi dintre ei admit că sunt atei. Unii miniştri au refuzat să răspundă la întrebarea cu privire la credinţa lor religioasă.
Imediat la câteva zile după trecerea lui Blair la catolicism, Nick Clegg, noul leader al Partidului Liberal Democratic Britanic, a declarat în timpul unui interviu radiofonic prezentat de BBC la 19 decembrie că nu crede în Dumnezeu. În schimb, soţia şi copiii lui Clegg sunt catolici.
Reacţiile la vestea convertirii lui Blair au fost cele mai variate. John Smeaton, director naţional al Society for the Protection of Unborn Children, a afirmat într-un comunicat de presă din 22 decembrie: "În timpul mandatului său de premier, Tony Blair a devenit unul din cei mai semnificativi arhitecţi ai culturii morţii, promovând avortul, experimentele pe embrionii umani, inclusiv clonarea embrionilor umani, şi eutanasia pasivă".
Ann Widdecombe, parlamentar al Partidului Conservator şi convertită la catolicism, a stigmatizat şi ea contrastul dintre politicile Guvernului Blair şi învăţătura catolică despre chestiuni cum ar fi homosexualitatea, după cum prezintă Sunday Times la 23 decembrie.
În schimb, părintele Timothy Russ, paroh de Great Missenden, biserica catolică mai apropiată de Chequers, reşedinţa de la ţară a primului ministru, l-a apărat pe Blair. Conform unei ştiri din Times din 24 decembrie, părintele Russ a desfăşurat un rol important în convertirea lui Blair.
"Persoanele care sunt sceptice le-aş sfătui să aştepte ca să vadă cum se va comporta şi cum va voi să susţină cauza noastră", a afirmat părintele Russ.
Şi biograful lui Blair, Anthony Seldon, s-a exprimat în favoarea fostului prim ministru, susţinând că credinţa acestui leader a avut mereu o puternică influenţă asupra politicii sale, după cum a prezentat BBC la 22 decembrie. De fapt, Seldon atribuie religiei motivul originar al intrării lui Blair în politică.
Anglicanii
Dezbaterea cu privire la starea religiei în Marea Britanie a primit o contribuţie ulterioară de la o serie de articole publicate la 23 decembrie de cotidianul Telegraph. Prezentând datele despre frecvenţa la biserică, ziarul evidenţiază că acum catolicii sunt mai numeroşi decât anglicanii în ce priveşte participarea la Liturghia duminicală. Conform ziarului Telegraph, un sondaj făcut de organizaţia Christian Research prezintă participarea a 861.000 de credincioşi la Liturghia duminicală catolică faţă de 852.000 de participanţi la funcţiunile Bisericii anglicane.
Ambele Biserici au avut abandonuri apăsătoare în decursul ultimelor decenii, afirmă articolul. Situaţia Bisericii Catolice totuşi este mai bună graţie sosirii a numeroşi imigraţi catolici care provin din Polonia şi din celelalte naţiuni din Europa de est.
Date ulterioare publicate în aceeaşi zi în Telegraph iau în considerare creşterea puternică a numărului penticostalilor. În Marea Britanie există acum 2.480 biserici penticostale, mai ales la Londra, ai căror adepţi au crescut cu 23% din 2000 până în 2006.
Nu toţi sunt de acord cu cifrele prezentate în studiu. Sondajul cu privire la frecvenţa la funcţiunile duminicale a fost criticat de Biserica Anglicană, după cum spune Telegraph într-un articol publicat ziua următoare.
Reverenda Lynda Barley, responsabilă a cercetării pentru Biserica Anglicană, a afirmat că statisticile oficiale cu privire la frecvenţa duminicală pentru anul 2006 încă nu au fost făcute cunoscute, dar consideră că pot fi asemănătoare cu cele referitoare la anul 2005, care prezintă participarea a 993.000 de credincioşi. Barley a spus că Christian Research a bazat cifrele sale despre datele referitoare la o singură duminică, în timp ce Biserica a făcut un sondaj pe credincioşi în perioada de patru duminici din octombrie.
Declinul
Ultimul raport se plasează la încheierea unui an în care o serie de articole de presă a reafirmat scăderea numărului adepţilor la principalele confesiuni religioase. La 10 februarie, cotidianul Times a prezentat că, din actualele 47.000 de biserici care funcţionează în Marea Britanie - deja un număr mai mic faţă de 55.000 din anul 1961 - în curând mii de biserici îşi vor închide porţile.
Conform articolului, nu mai puţin de 1.700 de biserici anglicane au încetat activitatea încă din anul 1969. Acest lucru lasă Biserica Anglicană cu circa 16.000 de biserici. Bisericile metodiste au scăzut în schimb de la 14.000 din anul 1932 la 6.000 actuale şi scad în ritm de 100 de biserici pe an.
Cu privire la raportul dintre numerele catolice faţă de cele anglicane, Times din 15 februarie a afirmat că în curând catolicii îi vor depăşi pe anglicani în ceea ce priveşte participarea obişnuită a credincioşilor lor. Ziarul îşi întemeiază previziunea sa pe un raport publicat de Von Hugel Institute din Cambridge despre influenţa imigraţilor polonezi în comunitatea catolică londoneză.
Însă nu totul e frumos pentru Biserica Catolică. La 23 februarie, cotidianul Guardian a afirmat că surorile în Marea Britanie, care actualmente sunt circa 1.100, "se află în pragul dispariţiei" din cauza îmbătrânirii demografice. Conform acestui articol, numai şapte novice au intrat în congregaţiile călugăreşti în anul 2004 şi 13 în anul 2005.
Şi creşterea controversată a evanghelicilor a fost tratată de presă, cu un articol din Associated Press din 20 aprilie. Ştirea prezintă că evanghelicii reprezintă circa 40% din toţi credincioşii care în Marea Britanie merg în mod obişnuit la biserică, conform organizaţiei Christian Research.
Între aceştia sunt anglicanii albi, care aparţin ramurii evanghelice. Totuşi, mulţi sunt imigraţi din Africa, care în ultimii ani a fost cea mai mare sursă de imigrare în Marea Britanie. Mulţi dintre aceştia au adus cu ei credinţa lor penticostală, a afirmat Associated Press.
Dezbaterea despre religie
Imigraţii sunt destinaţi să fie bazinul principal al credincioşilor din Bisericile creştine în Marea Britanie, afară de cazul în care se găseşte modul de a trezi credinţa în rândul populaţiei generale. În mod straniu, scăderea în participarea religioasă şi marginalizarea crescândă a creştinismului din viaţa publică ajung într-un moment în care dezbaterea despre religie a ajuns la nivelele cele mai ridicate.
"Din epoca victoriană nu exista o dezbatere aşa de intensă şi susţinută despre credinţa religioasă", a afirmat cotidianul Times într-un editorial apărut în Ajunul Crăciunului. Anul trecut, cartea "The God Delusion" a fost vândută în peste un milion de copii în Marea Britanie. Au fost multe şi dezbaterile publice despre credinţă şi despre Dumnezeu, legate şi de controversa cu privire la filmul "Busola de aur".
Probabil că polemica despre rolul religiei şi despre credinţă va folosi pentru a face persoanele să reflecteze asupra propriilor convingeri personale. De altfel, nu toate ştirile sunt negative. La 18 septembrie, un raport publicat pe situl internet al lui Christian Today afirmă că vocaţiile la preoţie au crescut în dieceza catolică de Westminster.
Cu opt seminarişti noi, intraţi în septembrie anul trecut, s-a ajuns la un total de 40 de persoane care se pregătesc pentru a deveni preoţi, şi vârsta medie a coborât la 28 de ani, nivelul cel mai scăzut de mulţi ani. Aşadar, semnale de speranţă pentru creştinism în Marea Britanie, dar drumul rămâne încă destul de abrupt.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
