|
| © Vatican Media |
Dicasterul pentru Doctrina Credinţei
Consideraţii cu privire la experienţa spirituală de pe Muntele Zvir (Litmanová, Slovacia)
"Lasă ca Isus să te elibereze"
Excelenţei Sale Mons. Jonáš Maxim M.S.U.,
arhiepiscop de Prešov pentru catolicii de rit bizantin
Dragă frate,
Ne-aţi explicat că, în mijlocul devoţiunii mariane provocate de presupusele apariţii ale Sfintei Fecioare Maria la Litmanová - între 1990 şi 1995 - "mărturisirile sincere şi profunde în acel loc sunt nenumărate şi nu lipsesc şi convertirile". De asemenea, aţi relatat că, de-a lungul anilor, locul s-a dezvoltat deoarece numărul pelerinilor a crescut (Scrisoarea dumneavoastră din 5 februarie 2025). În afară de asta, aţi exprimat şi că apreciaţi "numeroasele roade spirituale obţinute de pelerinii care nu încetează să frecventeze locul, chiar dacă «apariţiile» s-au încheiat acum 30 de ani" şi aţi propus judecata de nihil obstat "pentru a însoţi pastoral fenomenul în cauză" (Scrisoarea dumneavoastră din 27 mai 2025).
Analiza presupuselor mesaje ne conduce să percepem invitaţiile preţioase la convertire, unite cu o promisiune de fericire şi de libertate interioară, lucrare a lui Cristos în inimile noastre:
"Lăsaţi ca Isus să vă elibereze. Lăsaţi ca Isus să vă facă liberi. Şi nu permiteţi ca Duşmanul vostru să limiteze libertatea voastră pentru care Isus a vărsat atât de mult sânge. Sufletul liber este sufletul unui copil" (5 decembrie 1993).
Însăşi Sfânta Fecioară Maria, plină de har, se prezintă ca fericită: "Sunt fericită" (5 decembrie 1993). Şi o repetă ca o invitaţie de a găsi adevărata cale a fericirii care începe cu recunoaşterea faptului de a fi iubiţi necondiţionat:
"Vă iubesc aşa cum sunteţi. [...] Vă iubesc! Vă iubesc! Vreau ca voi să fiţi fericiţi, dar această lume nu vă va face niciodată fericiţi" (7 august 1994).
Invitaţiile din diferite mesaje caută să încurajeze persoanele arătând că drumul Evangheliei nu este complicat. În schimb, face viaţa mai simplă, ca atunci când, în tăcerea inimii, Cristos ne renaşte şi ne simplifică existenţa:
"Ca Mamă, aş vrea să vă cer să începeţi să trăiţi într-un mod simplu, să gândiţi într-un mod simplu şi să acţionaţi într-un mod simplu. Căutaţi tăcerea pentru ca Duhul lui Cristos să se poată naşte din nou în voi" (5 iunie 1994). "El vă vrea tot mai simpli" (8 martie 1992).
Dar această simplitate nu trebuie confundată cu superficialitatea, pentru că simplitatea drumului evanghelic ne conduce la profunzimile vieţii şi la bogăţiile inepuizabile ale iubirii divine:
"Dragi copii, voi trăiţi lucrurile în manieră foarte superficială şi tocmai pentru că nu mergeţi în profunzime, nu puteţi experimenta pacea şi bucuria" (4 iunie 1995).
Găsind bucurie şi pace în Domnul, noi înşine devenim "pace" pentru ceilalţi: "ca voi înşivă să deveniţi pace" (9 iulie 1995), "pentru ca apoi să fi capabili să puteţi răspândi după aceea pacea" (6 septembrie 1992). Această chemare la adevărata fericire, consecinţă a faptului că de a şti că suntem iubiţi de Dumnezeu, reapare ca o cale pentru evanghelizare:
"Fii fericit pentru că Dumnezeu te iubeşte şi eşti foarte important pentru El şi transmite această bucurie şi altora, pentru ca şi ei să poată crede, prin bucuria ta, că Dumnezeu ne iubeşte" (9 octombrie 1994).
Expresia "eşti foarte important pentru El" ne ajută să înţelegem cum lumina iubirii divine ne face să recunoaştem demnitatea noastră. Într-un alt moment, Sfânta Fecioară Maria afirmă: "Când mă uit la voi, îl văd pe Dumnezeu în fiecare dintre voi. Sunteţi o mare reflectare a lui Dumnezeu" (9 iulie 1995). Invitaţia de a accepta iubirea lui Dumnezeu este constantă: "Nu te opune niciodată harului Domnului tău care te iubeşte nebuneşte" (8 august 1993).
Aceasta implică şi o chemare la angajarea deplină pe un drum de răspuns la iniţiativa Domnului. În primul rând, trebuie să acceptăm liber iubirea Domnului: "Acceptă harurile, pregătite pentru tine astăzi" (8 august 1993). Prin urmare, trebuie să începem un drum de transformare: "În numele Dumnezeului Sfânt, vă cer: schimbaţi vieţile voastre, daţi vechile voastre vieţi inimii mele şi începeţi să învăţaţi de la Fiul meu" (5 septembrie 1993). În cele din urmă, este vorba de a-l imita pe Cristos care se dăruieşte din iubire: "Isus s-a jertfit pentru popor, de ce oamenii nu se jertfesc pe ei înşişi aşa cum a făcut Isus cu atâţia ani în urmă[?] Oamenii au atâtea lucruri, orice îşi doresc şi s-ar ucide unii pe alţii numai pentru a avea mai multe dintre aceste lucruri materiale. Isus însuşi ne-a învăţat că trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să ne iertăm unii pe alţii" (18 noiembrie 1990).
A-i iubi pe fraţii devine sinteza răspunsului nostru şi a împlinirii noastre:
"Mă bucur enorm de fiecare dintre sacrificiile voastre aduse din iubire faţă de ceilalţi. [...] Misiunea fiecăruia dintre voi este să iubească, pentru că viaţa este făcută pentru asta şi pentru că numai iubirea va putea da plinătate vieţilor voastre" (5 februarie 1995).
În acelaşi timp, găsim unele ambiguităţi şi aspecte neclare în aceste presupuse mesaje, dar acest fapt trebuie să se discearnă ţinând cont de ceea ce Comisia doctrinală a explicat bine în raportul său din 20 aprilie 2011: "[Presupusele vizionare] mărturisesc că, în timpul unei întâlniri, Maria le-a transmis un mesaj [pe care] ulterior l-au interpretat public" şi că "această comunicare avea loc printr-o anumită metodă internă", pe care destinatara "nici măcar nu ştia să o numească şi, de aceea, exprimarea verbală finală a mesajelor este o [stilizare] şi o interpretare a [vizionarei]". De fapt, când a fost întrebată în ce limbă au comunicat cu Sfânta Fecioară Maria, Ivetka a răspuns: "Nu folosim niciun limbaj atunci când vorbim» (8 august 1993).
Acest fapt permite o acceptare a valorii generale a presupuselor mesaje, necesitând în acelaşi timp o clarificare a unora (puţine) dintre ele, cum ar fi mesajul referitor la posibilitatea ca o anumită persoană să nu fie iertată sau că într-o anumită regiune a lumii aproape toate persoanele sunt condamnate (24 februarie 1991), sau că "motivul oricărei boli este păcatul" (2 decembrie 1990), care nu pot fi considerate acceptabile şi, prin urmare, nu sunt potrivite pentru a fi publicate. Însă presupunând că este vorba numai de o exprimare limitată şi confuză a unei experienţe interioare, ele ar putea fi înţelese în mod adecvat dacă sunt inserate în contextul general al celorlalte mesaje: dacă găsirea iubirii lui Cristos ne face fericiţi, închiderea faţă de iubirea sa ne ruinează existenţa, făcând-o să devină un eşec şi o sursă de suferinţă.
Aceste consideraţii permit Dicasterului pentru Doctrina Credinţei să accepte propunerea dumneavoastră de a continua cu declaraţia de "nihil obstat" cu privire la devoţiunea mariană apărută pe muntele Zvir. Această declaraţie, deşi nu implică recunoaşterea autenticităţii supranaturale a presupuselor apariţii, permite totuşi aprobarea cultului public şi comunicarea credincioşilor că, dacă doresc, se pot apropia de această propunere spirituală fără riscuri, în afară de faptul că pot fi de ajutor pentru a trăi Evanghelia lui Cristos conţinuturile fundamentale ale presupuselor mesaje. În acelaşi timp, încredinţăm Excelenţei Voastre publicarea unei colecţii de mesaje, care să excludă acele câteva afirmaţii care pot să ducă la dezorientare şi să tulbure credinţa celor simpli.
Cu mult afect şi recunoştinţă în Domnul şi în Preasfânta Maria.
Card. Víctor Manuel Fernández
Prefect
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
