de Salvatore Cernuzio
Cei trei milioane de pelerini în fiecare an, viziunile continue şi mesajele Sfintei Fecioare Maria adresate vizionarilor desigur că încă nu sunt indicii utile pentru a atenua scepticismul Sfântului Scaun faţă de Medjugorje. Vaticanul invită la prudenţă şi avertizează că încă nu este posibil de stabilit dacă în acea localitate bosniacă sunt adevărate "apariţii supranaturale". Problema delicată - examinată de trei decenii - a fost ridicată din nou de scrisoarea Mons. Gerhard Ludwig Müller trimisă la 21 octombrie 2013 Mons. Carlo Maria Vigan?, nunţiu apostolic la Washington, adresată episcopilor americani.
Cu această scrisoare prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a frânat entuziasmul colegilor săi de dincolo de ocean care aveau intenţia de a organiza, în unele dieceze din New England, cicluri de conferinţe cu "aşa-numiţii vizionari de la Medjugorje". Protagonist al întâlnirilor ar fi fost Ivan Dragicevic, unul dintre cei şase vizionari care, din 1981, asigură că are apariţii ale Reginei Păcii care îi transmite lui şi altor vizionari mesaje destinate întregii omeniri.
Müller le-a sugerat episcopilor americani să acţioneze cu precauţie, din moment ce de la Roma încă n-a venit un verdict definitiv. Prin urmare, scrie arhiepiscopul, este preferabil ca episcopii americani să respecte "regulile care impun clericilor şi credincioşilor să evite meeting-uri cu vizionarii în timpul cărora credibilitatea faptelor este dată ca sigură". Asta şi "pentru a evita scandaluri şi confuzie".
Nu trebuie să uimească mişcarea prefectului Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Până la urmă, scrisoarea reafirmă linia oficială a Sfântului Scaun, marcată de sentinţa exprimată deja de Conferinţa episcopală din fosta Iugoslavie în 1981, conform căreia: "Pe baza investigaţiei făcute, nu este posibil să se stabilească dacă au fost apariţii sau revelaţii supranaturale" la Medjugorje.
Aşadar scrisoarea lui Müller redeschide o fereastră asupra unei dileme care merge înainte de peste treizeci de ani printre zidurile leoniane. Trebuie spus că textul prelatului nu era destinat publicării, însă anularea neaşteptată a întâlnirilor cu Dragicevic - care adunaseră deja numeroase participări - a făcut să apară multe întrebări, făcându-i imposibil caracterul rezervat.
Între timp, dincolo de Tibru continuă investigaţiile pentru a clarifica o dată pentru totdeauna dacă Medjugorje poate fi numărată printre locurile mariane de cult, asemenea lui Fatima sau Lourdes, sau trebuie considerată un obiect de evlavie populară, unde în realitate nu există nimic supranatural şi divin. Următoarea reuniune în această privinţă a fost fixată peste două săptămâni. În schimb se pare că va trebui să se aştepte anul 2014 pentru o judecată definitivă. Cu aprobarea prealabilă a pontifului.
Din 2010, papa Benedict al XVI-lea a instituit o comisie internaţională de investigaţie care a avut foarte multe de făcut în aceşti trei ani între adunarea şi analizarea de documente, mărturii, filmări, şi examinarea zilnică a multelor vindecări şi a presupuselor minuni. Preşedinte al comisiei este cardinalul Camillo Ruini, care încă de la prima reuniune a declarat că va trece mult timp înainte de a se ajunge la o decizie definitivă. Desigur datorită complexităţii problemei, dar şi datorită părerilor discordante chiar în interiorul Bisericii Catolice.
De fapt, se ştie că affaire Medjugorje uneşte şi (mai ales) dezbină. Pe de o parte, există un grup de episcopi şi prelaţi convinşi de veridicitatea absolută a relatărilor vizionarilor. În fruntea acestui curent este cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena, care în 2010 a mers în mica localitate bosniacă pentru un pelerinaj privat. La întoarcerea sa a spus: "Trebuie închişi ochii pentru a se îndoi că la Medjugorje curg fluvii de har. Pentru mine acesta este un lucru evident, Biserica în mod sigur nu-l poate neglija".
De cealaltă parte sunt în schimb cei care sunt cinici sau suspicioşi, cei care se agaţă de faptul că este greu de înţeles care sunt adevăratele mesaje ale Fecioarei în mijlocul atâtor mesaje false care sunt circulă şi al sutelor de traduceri. Sau cei care, ca episcopul de Mostar-Duvno, Mons. Ratko Peric, afirmă: "La Medjugorje Sfânta Fecioară Maria n-a apărut niciodată!".
Incertitudinea domneşte suverană. Conform unor network catolice SUA, scrisoarea către nunţiatura din Washington nu este altceva decât preludiul viitoare judecăţi negative a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Dacă aşa ar fi, cine va explica milioanelor şi milioanelor de credincioşi care în fiecare an populează mica localitate bosniacă faptul că tot ceea ce se întâmplă la Medjugorje, graţie căruia afirmă ei că au găsit credinţa, non constat de supernaturalitate (aceasta este formula folosită când nu există elemente care afirmă cu certitudine caracterul supranatural al unui eveniment). Are dreptate Müller: deocamdată este mai bine să se acţioneze cu multă, multă prudenţă.
(După Zenit, 8 noiembrie 2013)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
