Prot. nr. 20080374
Excelenţă,
Sunt într-adevăr multe lucrurile de făcut pentru binele adevărat al clerului şi pentru rodnicia ministerului pastoral în circumstanţele de astăzi, dar, tocmai de aceea, chiar în dorinţa fermă de a aborda aceste dificultăţi şi eforturi, cu conştiinţa că acţiunea urmează fiinţei şi că sufletul fiecărui apostolat este intimitatea divină, se intenţionează începerea unei mişcări spirituale care, conştientizând din ce în ce mai mult legătura ontologică dintre Euharistie şi Preoţie şi conştientizând maternitatea specială a Mariei faţă de toţi preoţi, să dea viaţă unui lanţ de adoraţie perpetuă, pentru sfinţirea clericilor şi unui nou angajament al sufletelor feminine consacrate pentru ca, după tipologia sfintei Fecioare Maria, mama marelui şi veşnicului preot, şi asociată în opera sa de mântuire, să adopte în mod spiritual preoţi pentru a-i oferi cu oferta de sine, rugăciunea şi penitenţa. În adoraţie întotdeauna este inclus actul de reparaţie pentru propriile lipsuri şi, în actualele circumstanţe, se sugerează să se includă o intenţie particulară în acest sens.
Aşa cum spune tradiţia în mod constant, misterul şi realitatea Bisericii nu se reduc la structura ierarhică, la liturgie, la sacramente şi la reglementările juridice. De fapt, natura inimă a Bisericii şi originea primă a eficacităţii sale sfinţitoare trebuie căutate în unirea mistică cu Cristos.
Doctrina şi însăşi structura constituţiei dogmatice Lumen gentium afirmă că această unire nu se poate imagina separată de cea care este Mama Cuvântului Întrupat şi pe care Isus a voit-o în mod intim unită cu sine pentru mântuirea întregului neam omenesc.
Nu este deci întâmplător că în chiar ziua în care era promulgată constituţia dogmatică despre Biserică - la 21 noiembrie 1964 - Paul al VI-lea o proclama pe Maria "Maica Bisericii", adică mama tuturor credincioşilor şi a tuturor păstorilor.
Conciliul Vatican II - referindu-se la sfânta Fecioară - se exprimă astfel: "Zămislindu-l pe Cristos, născându-l, hrănindu-l, înfăţişându-l Tatălui în templu, suferind împreună cu Fiul său răstignit pe cruce, ea a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credinţă, speranţă şi iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viaţa supranaturală. De aceea ea ne este Mamă în ordinea harului" (LG nr. 61).
Fără a adăuga sau a lua nimic unicei medieri a lui Cristos, Fecioara este recunoscută şi invocată, în cadrul Bisericii, cu titluri de Avocată, Ajutătoare, Mijlocitoare; ea este modelul iubirii materne care trebuie să îi anime pe toţi cei care cooperează, prin misiunea apostolică a Bisericii, la regenerarea întregii omeniri (cf. LG nr. 65).
În lumina acestor învăţături care fac parte din ecleziologia Conciliului Vatican II, credincioşii, îndreptându-şi privirea către Maria - exemplu strălucitor al oricărei virtuţi -, sunt chemaţi să o imite pe prima discipolă, mama, căreia, în Ioan - la picioarele crucii (cf. In 19,25-27) - i-a fost încredinţat fiecare discipol, astfel, devenind fiii ei, învaţă de la ea adevăratul sens al vieţii în Cristos.
În acest fel - şi tocmai începând de la locul ocupat şi de la rolul desfăşurat de preasfânta Fecioară, în istoria mântuirii - se intenţionează, în mod cu totul particular, să fie încredinţat Mariei, mama marelui şi veşnicului preot, fiecare preot, suscitând, în Biserică, o mişcare de rugăciune care să pună în centru adoraţia euharistică perpetuă, în decursul a 24 de ore, astfel încât, din orice colţ al pământului, întotdeauna să se înalţe spre Dumnezeu, neîncetat, o rugăciune de adoraţie, mulţumire, laudă, cerere şi reparare, cu scopul principal de a suscita un număr suficient de sfinte vocaţii la starea preoţească şi, împreună, de a însoţi spiritual, la nivel de trup mistic - cu un fel de maternitate spirituală, pe cei care au fost deja chemaţi la preoţia ministerială şi sunt ontologic conformaţi cu unicul mare şi veşnic preot, pentru ca din ce în ce mai bine să-l slujească pe el şi pe fraţi, ca aceia care, la un moment dat, stau "în" Biserică, dar şi "în fruntea" Bisericii ţinând funcţiile lui Cristos şi, reprezentându-l, în calitate de cap, păstor şi mire al Bisericii (PdV, nr. 16).
Se cere, aşadar, tuturor ordinarilor diecezani care, în mod particular, simt caracterul specific şi de neînlocuit al ministerului ordinat în viaţa Bisericii, împreună cu urgenţa unei acţiuni comune în favoarea preoţiei ministeriale, să devină parte activă şi să promoveze - în diferitele porţiuni ale poporului lui Dumnezeu care le-a fost încredinţat - adevărate cenacole în care clerici, persoane consacrate şi laici, uniţi între ei şi în spirit de adevărată comuniune, să se dedice rugăciunii, sub forma adoraţiei euharistice perpetue, în spirit de autentică şi reală reparare şi purificare. Se ataşează la nevoie un opuscul cu scopul de a înţelege mai bine natura iniţiativei pentru a adera în spirit de credinţă la proiectul prezentat aici.
Maria, mama unicului, veşnicului şi marelui preot, să binecuvânteze această iniţiativă şi să mijlocească la Dumnezeu, cerând o autentică reînnoire a vieţii sacerdotale începând de la unicul model posibil: Isus Cristos, păstorul cel bun!
Vă prezint din inimă, în legătura comuniunii ecleziale, sentimentele de intensă iubire colegială.
Vatican, 8 decembrie 2007
Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria
Card. Claudio Hummes, prefect
Mauro Piacenza, secretar
*
Congregaţia pentru Cler
Notă explicativă pentru a spori în dieceze
(parohii, rectorate, capele, mănăstiri, conventuri, seminare)
practica adoraţiei euharistice perpetue1
în beneficiul tuturor preoţilor şi al vocaţiilor sacerdotale
În exortaţia apostolică "Sacramentum caritatis", Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a concretizat învăţătura perenă a Bisericii despre caracterul central al adoraţiei euharistice în viaţa bisericească, într-un apel operativ pentru adoraţia perpetuă îndreptat către toţi păstorii, episcopi şi preoţi, şi către poporul lui Dumnezeu: "De aceea, împreună cu Adunarea Sinodală recomand cu tărie păstorilor Bisericii şi poporului lui Dumnezeu practica adoraţiei euharistice, atât personală cât şi comunitară. În această privinţă, va fi de mare folos o cateheză corespunzătoare în care să se explice credincioşilor importanţa acestui act de cult care permite să trăiască mai profund şi cu mai mare rod însăşi celebrarea liturgică. Apoi, în limita posibilului, mai ales în centrele mai populate, va fi bine de găsit biserici sau oratorii care să fie rezervate tocmai pentru adoraţia perpetuă. În afară de aceasta, recomand ca în formarea catehetică şi îndeosebi în itinerarele de pregătire pentru prima Împărtăşanie, copiii să fie iniţiaţi la sensul şi la frumuseţea de a sta în compania lui Isus, cultivând uimirea faţă de prezenţa sa în Euharistie" (Sacramentum caritatis, nr. 67).
Pentru a favoriza apelul Sfântului Părinte, Congregaţia pentru Cler, în grija ei pentru preoţi, propune următoarele:
1. Fiecare dieceză să desemneze un preot care să se dedice - pe cât posibil - cu normă întreagă ministerului specific de promovare a adoraţiei euharistice şi coordonării acestui important serviciu în dieceză. Dedicându-se cu generozitate acestui minister, el însuşi va avea posibilitatea de a trăi această dimensiune particulară de a vieţii liturgice, teologice, spirituale şi pastorale, posibil într-un loc rezervat corespunzător pentru acest scop, localizat de propriul episcop, unde credincioşii vor putea astfel să beneficieze de adoraţia euharistică perpetuă. Aşa cum există sanctuarele mariane, cu rectori numiţi pentru un minister particular adaptat exigenţelor specifice, care să radieze şi să promoveze iubirea specială a Bisericii pentru preasfânta Euharistie, celebrată în mod demn şi adorată continuu. Un astfel de minister, în cadrul prezbiteriului, va aminti tuturor preoţilor diecezani, aşa cum a făcut Benedict al XVI-lea, că "tocmai în Euharistie stă secretul sfinţirii lor (...). Preotul trebuie să fie mai întâi de toate adorator şi contemplator al Euharistiei" (Angelus din 18 septembrie 2005).
2. Să se stabilească locuri specifice care să fie rezervate tocmai pentru adoraţia euharistică perpetuă. În acest scop, să fie încurajaţi parohii, rectorii şi capelanii să introducă în comunităţile lor practica adoraţiei euharistice, atât personală, cât şi comunitară, după posibilităţile fiecăruia şi într-un efort colectiv de sporire a vieţii de rugăciune. Să fie implicate în această practică toate forţele vii, începând de la copiii care se pregătesc pentru prima Împărtăşanie.
3. Diecezele interesate de acest proiect vor putea căuta sprijin corespunzător pentru a organiza adoraţia euharistică perpetuă în seminar, în parohii, în rectorate, în oratorii, în sanctuare, în mănăstiri, în convente. Providenţa divină nu va întârzia în a găsi şi binefăcători care să contribuie la operele corespunzătoare pentru a pune în practică acest proiect de reînnoire euharistică a Bisericilor particulare, ca de exemplu: construirea sau adaptări făcute unui loc de cult pentru adoraţie, în cadrul unui mare edificiu de cult; cumpărarea unui ostensor solemn sau a unui veşmânt liturgic nobil; oferirea de material liturgico-pastoral-spiritual pentru această promovare.
4. Iniţiativele îndreptate către clerul local, mai ales cele referitoare la formarea permanentă a acestuia, să fie întotdeauna pătrunse de un climat euharistic, care va fi favorizat de un timp adecvat dedicat adoraţiei preasfântului sacrament, în aşa fel încât aceasta să devină, împreună cu sfânta Liturghie, forţa propulsivă pentru orice angajare individuală şi comunitară.
5. Modalităţile pentru adoraţia euharistică în diferite locuri vor putea fi diverse, în funcţie de posibilităţile concrete. De exemplu:
- adoraţie euharistică perpetuă în decursul a 24 de ore;
- adoraţie euharistică neîntreruptă de la primele ore ale dimineţii până seara;
- adoraţie euharistică de la ora X la ora Y în fiecare zi;
- adoraţie euharistică de la ora X la ora Y într-o zi sau în mai multe zile din săptămână;
- adoraţie euharistică pentru circumstanţe particulare, precum sărbători sau aniversări.
Congregaţia pentru Cler adresează propria mulţumire ordinarilor care vor deveni animatorii unui astfel de proiect, care nu vor întârzia să reînnoiască spiritual clerul şi poporul lui Dumnezeu din Bisericile lor particulare.
Cu scopul de a putea urmări îndeaproape dezvoltarea a ceea ce a dorit Sfântul Părinte, sunt rugaţi ordinarii, care sunt interesaţi de această iniţiativă, să semnaleze acestui dicaster dezvoltarea iniţiativelor referitoare la adoraţia euharistică perpetuă în dieceza lor, mai ales indicând care preoţi şi care locuri sunt implicate în acest important apostolat euharistic.
Congregaţia pentru Cler va oferi, la cerere, ulterioare clarificări în această privinţă.
Vatican, 8 decembrie 2007
Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Mariei
Traducere de Ovidiu Bişog
1 Prin "adoraţie euharistică perpetuă" se înţelege nu doar adoraţia neîntreruptă, 24 de ore din 24, ci şi adoraţia încontinuu de la primele ore ale dimineţii până la ultimele ore ale serii. Aceasta din urmă, de fapt, va fi mai la îndemâna preoţilor şi a credincioşilor din comunităţile mici. Evident, acolo unde numărul de credincioşi este mai mare şi există disponibilitatea, se va putea examina posibilitatea de a ajunge să se ţină expusă Euharistia fără întrerupere.
