Cu inimi pline de recunoştinţă faţă de Domnul, persoanele consacrate din Iaşi au marcat ultima zi de adoraţie euharistică pentru preoţi prin cântări şi rugăciuni închinate inimii preasfânte a lui Isus, în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, în prima vineri din luna iunie 2010.
În ziua de 19 iunie 2009, solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus, papa Benedict al XVI-lea, gândindu-se într-un mod deosebit la preoţi, a instituit Anul Sfintei Preoţii, propunând ca model de sfinţenie exemplul parohului de Ars, la împlinirea a 150 de ani de la naşterea sa pentru cer.
Iniţiativa Sfântului Părinte a avut ecou şi în rândul persoanelor consacrate din Iaşi care, la propunerea şi sub îndrumarea pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaţa consacrată, au dorit să ajungă la inima lui Dumnezeu rugându-se cu perseverenţă şi iubire pentru toţi fiii predilecţi ai Tatălui Ceresc. Astfel, în fiecare zi de vineri, au făcut gardă de onoare în faţa sfântului sacrament, expus spre adorare, călugări şi călugăriţe din diverse congregaţii şi institute: Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe; Institutul Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus"; "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot"; Congregaţia Inimii Neprihănite; Ordinul Călugăresc "Societatea lui Isus"; Congregatio Jesu; Surorile de Caritate "Maria Bambina"; Congregaţia "Notre Dame de Sion" (contemplative); Surorile Providenţei; Mica Operă a Divinei Providenţe "Don Orione".
Alături de ei, numeroşi laici zeloşi şi-au manifestat elanul de iubire faţă de iubirea inimii preasfinte prin rugăciuni de laudă, de mulţumire, de iubire, de ispăşire, de cerere şi pentru preoţii diecezei noastre, care au participat sau participă la împlinirea misiunii lui Cristos, bunul păstor.
"Preoţia este iubirea inimii lui Isus", spunea sfântul Ioan Maria Vianney, iar noi am experimentat îndelung acest adevăr.
În această stare de fapt, cum să nu-l lauzi pe Dumnezeu pentru darul atâtor episcopi şi preoţi români (şi nu numai), care au mărturisit prisosinţa iubirii Inimii lui Isus printr-o slujire generoasă, ascunsă şi chiar clandestină în timpurile comuniste? Cine nu-şi aminteşte de martirii noştri: cardinalul Iuliu Hosu, episcopul Anton Durcovici, Mons. Vladimir Ghika şi mulţi alţii.
Cum să nu simţi respect, admiraţie şi iubire pentru comoara preţioasă a sacramentului Preoţiei şi pentru slujirea curajoasă a preoţilor activi în teritoriile de misiune ad gentes (Kenya, Coasta de Fildeş, Ecuador etc.), în ţări cu misiuni de reevanghelizare, sau implicaţi în alte situaţii de suferinţe umane în multiplele sale forme de manifestare?
Din efortul şi suferinţele lor aprinse de iubire faţă de Domnul îşi trag forţa generaţiile de azi, noi, cei ce ne bucurăm de roadele credinţei lor.
Pentru tot darul de sus un prinos de recunoştinţă faţă de Domnul şi o cerere de har şi binecuvântare pentru cei ce slujesc la altarul adorat. Mama Preotului Veşnic să vegheze mereu asupra tuturor preoţilor pentru a rămâne instrumentele Milostivirii Divine şi a creşte tot mai mult în sfinţenie, "unica posibilitate reală de reînnoire pentru Biserică şi lume".
Adoraţia euharistică pentru preoţi s-a încheiat, dar va continua într-o nouă formă, în fiecare vineri, cu un program redus (între orele 16.30-18.30), invocând ajutorul Domnului pentru păstrarea unităţii, fidelităţii şi iubirii autentice în familii.
Isus euharisticul ne aşteptă pe toţi la momente de comuniune, de adoraţia şi de dialog "inimă la inimă".
Unii au experimentat deja bucuria acestei comuniuni cu Isus şi ne împărtăşesc simţămintele proprii:
"Îndrăznesc să recurg la cuvintele unui preot care, referindu-se la adoraţie, spunea: «un timp... un loc... o binecuvântare!». Am avut ocazia, de mai multe ori în acest an, ca în ziua de vineri să particip la momentele de adoraţie euharistică din catedrală şi aş dori să împărtăşesc câte ceva.
În primul rând, am constatat cu bucurie că persoanelor consacrate, care erau în adoraţie, li s-au alăturat şi alte persoane; unele poate erau în drum spre casă, altele în drum spre şcoală sau în diverse alte locuri însă ele veneau la diferite ore şi îngenuncheau. În faţa cui? În faţa preasfântului sacrament expus spre adorare! Acest lucru se repeta de multe ori în jurul orei 3 după amiază, când în catedrală se implora milostivirea divină pentru iertarea păcatelor lumii întregi.
În al doilea rând, aş dori să aduc un prinos de recunoştinţă lui Dumnezeu, Sfintei Treimi, din bunătatea căruia noi ne putem bucura pentru darul de a fi creştini, fraţi în Cristos, care am primit atâtea daruri; dintre acestea aş dori să accentuez importanţa a două daruri inseparabile: Preoţia şi Euharistia, prin care Dumnezeu revarsă neîncetat iubirea sa. M-am bucurat de această frumoasă iniţiativă, şi sper să continue, deoarece în felul acesta am simţit cum catedrala din Iaşi a devenit, în acest An al Sfintei Preoţii, un loc în care Dumnezeu a dorit să împartă binecuvântarea şi milostivirea sa tuturor" (Ionela).
"O iniţiativă admirabilă cu prilejul Anului Sfintei Preoţii. A fost o ocazie de a ne reuni în faţa sfântului sacrament preoţi, persoane consacrate şi laici, toţi având această chemare a trăirii preoţiei, potrivit rolului fiecăruia în Biserică". (Celina)
"Pot spune că am participat aproape în fiecare vineri la o oră de adoraţie după sfânta Liturghie cu surorile, iar uneori am participat şi cu cei de la Facultatea de Teologie. Este o ora în care mă pot reculege, pot uita de problemele de zi cu zi, de stresul examenelor. Adoraţia pentru mine este un dialog cu Isus, în preasfântul sacrament, un dialog în care găsesc alinare, mângâiere. Particip tot timpul cu cea mai mare plăcere la adoraţie, ştiind sigur că acolo, în sfânta Euharistie, este o persoană foarte importantă care este dispusă să-mi asculte problemele. Aceasta zi de adoraţie care este dedicată sfinţirii preoţilor mi se pare o iniţiativă foarte importantă, deoarece societatea actuală are nevoie de preoţi buni, care să o îndrume în peregrinarea de zi cu zi. Deşi trăim într-o societate care acordă puţină importanţă preoţilor, noi trebuie să ne rugăm pentru ei ca să-şi poată face bine datoria şi să ne conducă spre Dumnezeu. Am putut observa că multe persoane vin la adoraţia de vineri cu bucurie şi încredere că Isus din preasfântul sacrament îi ascultă. Sunt multe persoane care îşi sacrifică câte puţin din timpul lor pentru a sta în faţa preasfântului sacrament în adoraţie. În final pot spune că această zi de adoraţie este utilă şi m-aş bucura ca pe viitor această iniţiativă să continue". (Monica-Iuliana Perjeru, Facultatea de Teologie Romano-Catolică).
"În cadrul Anului Sacerdotal, adoraţia euharistică a constituit o provocare, un angajament important pe de o parte, iar pe de altă parte ne-a permis să subliniem aspectul central al vieţii unui preot, adică prezenţa euharistică a lui Isus. Seminaristul se pregăteşte, desigur, din punct de vedere intelectual, uman, spiritual, pentru a fi asemenea Păstorului cel bun, care şi-a dat viaţa pentru oile sale; nu numai că şi-a dat viaţa, ci a ales să devină hrană pentru suflete, pentru orice credincios în parte. Aşadar, participarea noastră la animarea unei ore de adoraţie a devenit un moment important în pregătirea noastră spre ţinta Preoţiei" (Seminarişti de la "Don Orione").
"Bucuria de a contempla preasfântul sacrament trebuie să o descoperi. Nu mai simţi scurgerea timpului. Contempli, te rogi, implori, admiri, ceri... Anul Sfintei Preoţii se încheie, ziua de adoraţie se încheie. Să o rugăm pe Mama noastră iubitoare să-l implore pe bunul Dumnezeu pentru vocaţii, pentru păstori buni. Să fie puternici aşa cum s-a dovedit sfântul Maximilian Kolbe care încuraja un preot în arest cu aceste cuvinte: «Ia mâna lui Cristos în mâna ta şi pe cea a Mariei în cealaltă. Astfel, chiar dacă te afli în întuneric, poţi merge înainte cu încrederea unui copil îndrumat de părinţi». Ocroteşte-i, Doamne, pe păstorii noştri, pe toate persoanele consacrate, iubeşte-i pe toţi, uşurează-le greutăţile. Răsplăteşte-le munca, dăruieşte-le bucurii. Păstrează-i pe toţi în lumină şi sănătate. Fă, Doamne, ca noi, credincioşii, să nu contenim să ne rugăm pentru preoţii noştri. Bunule şi Preamilostive Isuse, părticică şi întreg în preasfântul sacrament, ai milă de noi şi de lumea întreagă" (Maria Bârhală).
"Anul acesta toate surorile de la Institutul secular «Sfânta Tereza a Pruncului Isus» au participat la adoraţia euharistică perpetuă, din fiecare vineri al acestui An al Sfintei Preoţii.
Pentru noi a fost un moment de purificare, de har şi binecuvântare.
În faţa preasfântului sacrament ne-am rugat împreună pentru Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, pentru episcopii noştri, Petru şi Aurel, pentru preoţi, pentru viitorii preoţi, pentru persoanele consacrate, pentru bolnavi şi pentru toţi cinstitorii sfintei Euharistii.
Isus ne-a condus, cu ajutorul Duhului Sfânt, pe calea cea dreaptă, pe calea iubirii, pe «calea cea mică». În focul inimii lui Isus am simţit lumina, am simţit generozitatea şi am descoperit comuniunea.
Dorim să participăm mereu la aceste adoraţii, pentru că au fost clipe de neuitat petrecute în faţa lui Isus - Regele Iubirii.
Cu tine, o Isuse, vreau să străbat lumea, vreau să caut orice suflet rătăcit, vreau să mă odihnesc la izvorul inimii tale preasfinte. Isuse, tu eşti lumina inspiraţiei şi a curăţiei, a ascultării şi a dăruirii, tu eşti mântuirea mea!" (Sr. Teodora)
"Adoraţia făcută vinerea a fost o binecuvântare pentru sufletul meu. Am simţit cum mâna caldă a lui Dumnezeu a revărsat peste mine «potop de haruri». Adoraţia aduce ceea ce doreşte un creştin cel mai mult: pacea interioară. Sigur, pacea este darul Domnului, pe care el o dă cui şi când voieşte. Însă, în prezenţa lui, nu avem cum să nu ne liniştim şi să ne încărcăm de energie pentru activităţile cotidiene. Cu toate că iniţiativa pentru adoraţie a fost numai pentru Anul Sfintei preoţii, ar fi frumos să continue" (Paula).
"Adoraţia euharistică prilejuită de acest an special, în catedrala din Iaşi, mi-a permis să ascult, să conştientizez actualitatea strigătului lui Isus de pe cruce «Mi-e sete!» şi să văd răspunsul generos al multora de a astâmpăra setea inimii lui Isus de sfinţire a tuturor sufletelor. Mi-a fost dat să văd lacrimi de durere, suspine negrăite, mângâieri primite, bucurii exprimate prin rugăciuni şi cântări euharistice şi mariane înălţătoare şi chiar prin cântări pascale ale fraţilor ortodocşi. Mi-a fost dat, de asemenea, să constat că entuziasmul adorator trăit în catedrală a prins forma unei nopţi de adoraţie euharistică organizată şi animată de studenţi catolici din oratoriul «Dominic Savio», în luna mai. Lumina palidă a lămpii veşnice, tăcerea nopţii, muzica silenţioasă, rugăciunile meditative alternate cu cântece tinereşti şi înălţătoare au creat atmosfera pregustării fericirii cereşti. În acel decor, realmente se putea exclama: «Doamne, ce bine ne simţim aici. Să facem trei colibe»... Pentru acest ecou al adoraţiei în rândul tinerilor, pentru toate harurile revărsate şi primite, dar în mod deosebit pentru prezenţa ta euharistică în mijlocul nostru, Doamne-ţi mulţumim, te iubim şi te adorăm. «Rămâi cu noi, Doamne, căci se face seară»" (Sr. Iosefina).
Domnul să răsplătească efortul celor ce şi-au plecat genunchii în faţa sfântului sacrament, iar nouă să ne dăruiască o foame şi o sete continuă de Dumnezeu, izvorul îndurării, al alinării în încercări, al dragostei frăţeşti care sălăşluieşte în inima euharistică a lui Isus.
El "ne dă întâlnire în acest sacrament al iubirii. Să nu fim zgârciţi cu timpul nostru când este vorba să-l întâlnim în adoraţie, în contemplaţia plină de credinţă şi gata să repare marile păcate şi crime ale lumii. Să nu înceteze niciodată adoraţia noastră" (Ioan Paul al II-lea, Dominicae Caenae, 3)
Sr. Iosefina Rediu, CIN
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4 iunie: Iaşi: Adoraţie euharistică în cadrul Anului Sfintei Preoţii
