|
| © Vatican Media |
Într-o epocă de mari transformări, inclusiv în mass-media, acest eveniment central din istoria Bisericii a atras imediat atenţia lumii. Astăzi, aşa cum spunea Papa Leon al XIV-lea, putem reveni pe calea părinţilor conciliari apropiindu-ne de documente şi "redescoperind profeţia şi actualitatea lor".
Cel de-al XXI-lea Conciliu Ecumenic, început în 1962 de Papa Ioan al XXIII-lea într-o perioadă marcată de transformări profunde, inclusiv în lumea informaţiei, a fost mediatizat pe scară largă încă din primele sale momente. Pe 11 octombrie a acelui an, ziua deschiderii sale solemne, presa mondială a dedicat o amplă acoperire evenimentului care a schimbat faţa Bisericii.
Ecoul Conciliului în presa mondială
Mijloacele de informaţie au acordat o mare importanţă lucrărilor Conciliului. Ziarul francez "Le Figaro" a numit deschiderea acestuia un "gest de mare valoare istorică". "Le Monde" a descris-o drept "un semn de pace şi destindere între state". Titlul ziarului american "The New York Times", care a numit evenimentul un "proiect minunat şi excepţional pentru întreaga lume", a fost completat de o emisiune la Radiodifuziunea Elveţiană SRF, care a folosit expresia "Conciliul speranţei". "A venit într-un moment extrem de oportun", a scris "Vanguardia española". "Corriere della Sera" a numit-o "cea mai curajoasă iniţiativă a unui papă". "Biserica - a scris ziarul - vrea să se prezinte lumii, respingând încercările de a o considera deasupra, împotriva sau în afara intereselor omului; vrea să rămână vie şi puternică în istorie, nu să fie exclusă". Printre protagoniştii Conciliului, mass-media l-a evidenţiat imediat pe arhiepiscopul de Milano de atunci, cardinalul Giovanni Battista Montini, care avea să urce pe scaunul lui Petru pe 21 iunie 1963 şi care avea să ducă la bun sfârşit Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican în 1965. Ziarul italian "Avanti!" a subliniat în mod special "tonul său pastoral şi conciliant".
Deschiderea Conciliului în "L'Osservatore Romano"
A doua zi după ceremonia solemnă de deschidere, ziarul Sfântului Scaun, "L'Osservatore Romano", a deschis acea ediţie istorică, iar pe prima pagină erau tipărite aceste cuvinte: "Lumină a adevărului, sfinţeniei şi păcii în viaţa Bisericii". Discursul rostit de Papa Ioan al XXIII-lea a fost relatat în latină şi italiană. "Când Evanghelia Conciliului, răspândită larg pe paginile sale pline de istorie şi luminiscente, a fost adusă pe tronul papal - se arată într-un articol din ediţia din 12 februarie 1962 - inundaţia de lumină din bazilică a atras reflexii şi sclipiri din gravurile vechiului Codex, ca şi cum Cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost aprins în momentul inaugurării Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican". "Întotdeauna, în Conciliile Bisericii - citim într-un articol de la pagina a treia - Cartea lui Dumnezeu a ocupat locul de onoare în Adunările Părinţilor pentru a confirma misiunea divină seculară a Bisericii întemeiate de Cristos de a administra, a propaga, a apăra şi a păzi, în integritatea şi autenticitatea sa, ca depozit inviolabil al său, Cuvântul lui Dumnezeu conţinut în Cartea Sacră".
Benedict al XVI-lea, Conciliul şi privirea mass-media
O altă perspectivă asupra Conciliului vine de la Papa Benedict al XVI-lea. Această "privire" de aproape este evidentă din cuvintele pe care le-a rostit în timpul întâlnirii cu parohii din 2013. Întâlnirea a fost "o scurtă discuţie despre Conciliul al II-lea din Vatican". Conciliul "aşa cum l-am văzut eu", a adăugat pontiful în acea audienţă ţinută la doar trei zile după anunţarea renunţării sale la pontificat. În conversaţia sa cu parohii şi preoţii diecezei de Roma, Benedict al XVI-lea a reluat mai multe aspecte ale Conciliului, eveniment la care a participat mai întâi drept consilier teologic al cardinalului Frings de Köln şi apoi ca expert. "A existat o aşteptare incredibilă. Am sperat că totul va fi reînnoit, că vor veni cu adevărat noi Rusalii, o nouă eră pentru Biserică". Elemente legate de lumea informaţiei au apărut şi în discursul său. "A existat Conciliul Părinţilor, adevăratul Conciliu, dar a existat şi Conciliul mass-media", a amintit Benedict al XVI-lea. "A fost aproape un Conciliu în sine, iar lumea a perceput Conciliul prin intermediul lor, prin intermediul mass-media. Astfel, Conciliul care a avut efect imediat printre oameni a fost cel al mass-media, nu cel al Părinţilor". Şi în timp ce Conciliul Părinţilor se realiza în cadrul credinţei, "Conciliul jurnaliştilor", a explicat pontiful german, a avut loc "în cadrul categoriilor mass-media de astăzi, adică în afara credinţei, cu o hermeneutică diferită".
Scoaterea la iveală a forţei reale a Conciliului
Pentru mass-media, Benedict al XVI-lea a subliniat, de asemenea, în întâlnirea sa din 2013 cu parohii şi clerul din Roma, "Conciliul era o luptă politică, o luptă pentru putere între diferite facţiuni din Biserică". "Era evident că mass-media va lua partea celei care părea cea mai potrivită lumii lor. Au existat cei care au căutat descentralizarea Bisericii, puterea episcopilor şi apoi, prin sintagma «Poporul lui Dumnezeu», puterea poporului, a laicilor". Există un alt element. Conciliul mass-media era accesibil tuturor. "Prin urmare, acesta a fost cel dominant, cel mai eficient şi a creat atâtea calamităţi, atâtea probleme, atâtea mizerii, cu adevărat: seminarii închise, mănăstiri închise, liturgia banalizată... iar adevăratul Conciliu a avut dificultăţi în a se concretiza, în a se realiza; Conciliul virtual a fost mai puternic decât adevăratul Conciliu". O prevalenţă care, în timp, este destinată să fie răsturnată progresiv. "Forţa reală a Conciliului a fost prezentă şi, treptat, se realizează tot mai mult şi devine adevărata forţă care apoi este şi adevărată reformă, adevărată reînnoire a Bisericii. Mi se pare că, la 50 de ani de la Conciliu - a afirmat Benedict al XVI-lea - vedem cum acest Conciliu virtual se destramă, se pierde pe sine, iar adevăratul Conciliu apare cu toată forţa sa spirituală".
Mass-media de astăzi şi documentele Conciliului
În prima sa audienţă generală a anului, pe 7 ianuarie 2026, Papa Leon al XIV-lea a început o nouă serie de cateheze despre Conciliul al II-lea din Vatican şi a îndemnat să se cunoască acest eveniment "din nou de aproape". "Apropiindu-ne de documentele Conciliului şi redescoperind relevanţa lor profetică şi actuală - a spus el - îmbrăţişăm bogata tradiţie a vieţii Bisericii şi, în acelaşi timp, ne întrebăm cu privire la prezent şi reînnoim bucuria de a alerga în întâmpinarea lumii pentru a-i aduce evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţie a iubirii, a dreptăţii şi a păcii". Şi astăzi, mass-media pot avea un rol important în favorizarea cunoaşterii şi pentru a reexplora conţinuturile documentelor Conciliului. În acest fel, respectând în acelaşi timp sensul autentic al acelor texte, poate ieşi la iveală forţa reală a Conciliului. O lucrare poate şi trebuie să fie realizată, prin intermediul hârtiei tipărite şi cea digitală, care să încurajeze recitirea documentelor. Este vorba de o oportunitate de a relua drumul trasat de părinţii conciliari şi de a adopta aceeaşi perspectivă a celor care au trăit acel eveniment. "Cei cărora le-a fost dat să participe la lucrările Conciliului în această Bazilică a Sfântului Petru, între 1962 şi 1965 - a spus Papa Ioan Paul al II-lea la 11 octombrie 1987 - nu vor uita niciodată ce binecuvântare este a locui în casa Domnului".
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 28 ianuarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
