Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, în colaborare cu Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi, a organizat, miercuri, 26 noiembrie 2014, în Aula Magna a institutului, un simpozion cu tema de dezbatere "Conciliul Vatican II: semn al timpului pentru Biserică şi pentru lume", în cadrul căruia s-au readus în discuţie documentele Conciliului, reflectându-se asupra importanţei lor istorice şi teologice. Această iniţiativă este ocazionată de contextul împlinirii a 50 de ani de la desfăşurarea Conciliului Vatican II şi face parte dintr-un program mai amplu de activităţi academice şi pastorale ce se derulează pe parcursul acestui an universitar.
Simpozionul a fost coordonat de părintele rector Benone Lucaci şi s-a desfăşurat în două sesiuni de discuţii. La conferinţe a participat şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, alături fiind, de asemenea, părinţi profesori, care prin conferinţele lor, au arătat că Biserica este preocupată de relaţia ei cu lumea şi că se află în sintonie cu semnele timpului.
În sesiunea de dimineaţă a simpozionului, moderată de părintele prof. Alois Bulai, au fost prezentate patru documente conciliare, şi anume Lumen Gentium, Ad Gentes, Dignitatis Humanae şi Dei Verbu, fiecare dintre aceste conferinţe prezentând munca părinţilor conciliari ca pe o reîntoarcere la rădăcinile evanghelie, ca pe o primavară a Bisericii.
Prima conferinţă intitulată "Lumen Gentium" la 50 de ani: Dieceza şi spiritualitatea sa, ţinută de pr. conf. dr. Ştefan Lupu, s-a axat pe prezentarea evoluţiei redactării acestui document conciliar, de la primele scheme până la validarea acestuia de către părinţii conciliari în noiembrie 1964. Documentul vine cu o inovaţie, şi anume, urmăreşte trezirea Bisericii din sufletele oamenilor, prin o deschidere către lumea laicilor şi ecumenism. Astfel, identitatea Bisericii se citeşte pornind din interiorul său spre exterior, fiind născută din Sfânta Treime, iar omul ca fiind legat ontologic de Sfânta Treime. Biserica este în drumul ei spre Împărăţie, dar totuşi ea există în istorie, Poporul lui Dumnezeu fiind o realitatea vie, într-o permanentă inserare în istorie, cu un unic destin, acela al desăvârşirii iubirii.
Dacă Biserica este o prezenţă vie în lume, atunci ea trebuie să aibă o relaţie cu lumea, să vestească Vestea cea Bună tuturor neamurilor; de aceea, un alt aspect al Conciuliului Vatican II a fost problema misionarismului, cum trebuie înţeles misionarismul. Conferinţa părintelui lect. dr. Corneliu Berea, 50 de ani de la "Ad Gentes": perspective, a punctat anumite aspecte legate de misionarism, mai ales că în contextul redactării documentului conciliar, lumea era marcată de un amplu proces de decolonizare şi schimbări politico-culturale. Misionarismul reprezintă creşterea vitală a Bisericii, o manifestare a energiei Bisericii, care sub acţiunea Duhului Sfânt, porneşte spre fiecare neam pentru a aduce Vestea cea Bună; totuşi, în acest efort, Biserica trebuie să aibă în vedere varietatea de situaţii şi cerinţe de pe toate continentele, iar documentul Ad Gentes este cel care vine în ajutorul Bisericii, căci oferă un fundament teologic misionarismului. Ceea este deosebit de important este faptul că misiunea este în legătură cu viaţa Sfintei Treimi, iar izvorul ei se află în iubirea Tatălui, Dumnezeu care se dăruieşte.
Interacţiunea Biserică - lume totuşi ridică o problemă: problema libertăţii omului, dar mai ales celei religioase. Părintele lect. dr. Iulian Ianuş, în conferinţa "Dignitatis Humanae": Fundamentele libertăţii religioase, a prezentat felul în care Biserica vede libertatea omului şi o respectă. Documentul conciliar Dignitatis Humanae apare într-un context deosebit, marcat de o creştere a conştiinţei libertăţii, de aceea era necesar ca Biserica să-şi expună punctul oficial de vedere legat de libertatea omului. Fundamentul libertăţii religioase este reprezentat de faptul că nimeni nu poate fi constrâns să creadă şi de faptul că nimeni nu poate fi împiedicat să creadă, căci omul are un suflet raţional, aflat în căutarea adevărului. Atunci când persoana umană găseşte adevărul trebuie să trăiască conform cu acesta. Libertatea religioasă trebuie respectată de către Stat, care trebuie să asigure un cadru favorabil tuturor oamenilor pentru a-şi manifesta religia; mai mult decât atât, puterea civilă este cea care garantând libertatea tuturor cetăţenilor, trebuie să lupte împotriva discriminării religioase, intervenţia Statului fiind necesară numai atunci când se încalcă dreapta ordine publică.
Respectată fiind libertatea omului de a se manifesta religios, Biserica trebuia să expună rolul pe care Biblia o care în viaţa religioasă a fiecărui credincios. Conferinţa "Dei Verbum", o piatră de hotar pe drumul Bisericii, susţinută de părintele asist. drd. Iosif Antili, a tratat importanţa studiului Bibliei pentru viaţa Bisericii. Documentul conciliar Dei Verbum a reprezentat cu adevărat o piatră de hotar, mai ales prin faptul că a marcat o modificare a felului în care credincioşii se raportează la Sfânta Scriptură. Această modificare a perspectivei se realizează în contextul mişcării biblice din secolul al XX-lea. Dacă iniţial exista o reticenţă faţă de Sfânta Scriptură, ceea ce a determinat o înflorire a exegezei protestante, în secolul al XX-lea, Biserica readuce în prim plan importanţa Bibliei, mai ales în activitatea pastorală şi misioanară - de aceea, Biserica a luptat ca Biblia să fie accesibilă tuturor credincioşilor. Această accesibilitate a avut un efect benefic asupra Poporului lui Dumnezeu, căci odată cu încheierea Conciliului Vatican II, au înflorit mişcările ce aveau în centru Sfânta Scriptură, printre care amintim Lectio Divina, astfel încât, Cuvântul lui Dumnezeu devine parte fundamentală a vieţii fiecărui credincios.
Sesiunea de după-amiază a simpozionului, moderată de părintele lect. dr. Iuliana Faraoanu, a avut în prim plan alte patru documente ale Conciliului Vatican II, şi anume Presbyterorum Ordinis, Gaudium et Spes, Inter Mirifica şi Unitatis Redintegratio, toate conferinţele din cadrul acestei sesiuni abordând, în general, tema chemării universale la mântuire, în contextul unei noi epoci.
Conferinţa "Presbyterorum Ordinis": utopie sau chemare la sfinţenie? susţinută de părintele asist. Cristinel Fodor, aşa cum a fost specificat în titlu, vine să prezinte un frumos program pastoral, şi nu o utopie, materializat în acest document conciliar. Asemenea Conciliului care este semn al timpului, preotul este omul timpului, căci preoţii acţionează în Biserică în virtutea mandatului de la Isus Cristos. Presbyterorum Ordinis vine cu răspunsurile la întrebările: Cum vrea Dumnezeu preotul?, La ce foloseşte preotul?. Prezbiterul se sfinţeşte în şi prin misiunea sa, activând în toate în numele lui Cristos, de la care are autoritate. Viaţa comună este un exerciţiu comun de prefecţionare a poruncilor lui Dumnezeu, de aceea părintele Fodor a subliniat necesitatea unei reaccentuări a puterii comunitare în viaţa unui preot.
Părintele lect. dr. Lucian Farcaş în conferinţa "Gaudium et Spes": "Ecce Homo!" - înainte şi după Vatican II a venit cu o prezentare originală, "o mărturie personală", aşa cum a afirmat părintele. Acest document a fost cel mai discutat şi disputat în momentul conceperii şi aprobării sale, căci atingea conţinuturi foarte delicate din societate: politica, economia şi cultura - domenii foarte schimbătoare şi sensibile, mai ales în contextul unei relaţii neprietenoase dintre Biserică şi Stat. Conferinţa a accentuat ideea lecturării realităţii, a culturii prin dimensiunea relaţiei ce se stabileşte între oameni, Conciliul Vatican II fiind un punct esenţial în a observa cum a evoluat figura omului în societate şi concepţia Bisericii despre societate - pe schema acestei evoluţii aplicându-se foarte bine paralela dintre înainte şi după, "Before and After".
Documentul Inter mirifica, despre raportul dintre Biserică şi mass-media, a fost prezentat în cadrul conferinţei părintelui Cornel Cadar, intitulată "Inter Mirifica": Biserica şi Mass-media, 50 de ani împreună. Aşa cum anunţă şi titlul Biserica şi mass-media trebuie să colaboreze, mai ales în contextul actual când avem de-a face cu o adevărată cultură digitală. Ideea de comunicare este prezentă în Biserică, chiar însuşi Dumnezeu este cel care comunică, se comunică pe sine prin Revelaţie, de aceea Biserica trebuie să se folosească de mijloacele de comunicare socială pentru o nouă evanghelizare, pentru a uni. Graţie garantării dreptului la informare şi informaţie, Biserica poate găsi în mass-media un sprijin veritabil în activitatea ei pastorală şi misionară, căci media, prin diversitatea ei, uneşte întreaga lume într-un aşa numit "sat global", astfel oamenii sunt mai apropiaţi unii de alţii şi se cunosc mai bine. Biserica trebuie să înţeleagă limbajul mass-mediei şi să-l folosească în cateheze, căci astăzi este necesară o educare a tinerilor pentru comunicările sociale.
Ultima conferinţă din acest simpozion a avut ca temă centrală ecumenismul contemporan, părintele lect. dr. Fabian Doboş, prin conferinţa "Unitatis Redintegratio": piatră unghiulară a ecumenismului contemporan, a expus modul în care astăzi Biserica se raportează la celelalte Biserici, comunităţi religioase şi religii ale lumii. Unitatea Bisericii reprezintă un deziderat al lui Isus Cristos, însă datorită lipsei de înţelegeri reciproce şi a carităţii, oamenii au rupt unitatea Trupului lui Cristos. Mişcarea ecumenică caută să refacă unitatea Bisericii, iar suveranii pontifi nu s-au arătat străini faţă de această dorinţă a Poporului Dumnezeu, ba dimpotrivă: Fericitul Paul al VI-lea, Sfântul Ioan Paul al II-lea au lucrat pentru reînnoirea Bisericii, munca lor fiind continuată de actualul papă Francisc. Greşelile trecutului pot fi depăşite dacă sunt recunoscute, iar prin puterea rugăciunii, creştinii pot depăşi păcatul dezbinării, şi chiar să se apropie de semenii lor de altă religie. Ecumenismul reprezintă un drum lung şi dificil, dar la capătul acestuia este iubirea lui Cristos.
Conciliul Vatican II a însemnat reînnoire, deschidere, dialog şi comuniune, dar mai ales actualitate, căci prin aceste documente, Biserica priveşte cu speranţă spre viitor - un viitor, care deşi va însemna şi durere, va fi bogat în harurile lui Dumnezeu.
Michail-Iulian Echert
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 noiembrie: ITRC Iaşi: Simpozionul "Conciliul Vatican II - semn al timpului pentru Biserică şi pentru lume"
