Duminică, 21 martie 2010, comunitatea catolică Djebonoua din Coasta de Fildeş s-a pus de acord ca anul acesta pelerinajul dedicat timpului Postului Mare să se desfăşoare la capela din Kondoukro. Creştinii din cele 53 de sate subordonate misiunii şi grupate în şase subcomunităţi s-au reunit într-un singur punct. Marea sărbătoare a fost prezidată de părintele Joseph Kouakou, economul Arhiepiscopiei de Bouaké.
Dis-de-dimineaţă am pornit spre Kondoukro, fie mergând pe jos 5 km, fie apelând la mijloacele de transport disponibile: motociclete, biciclete, maşini, camionete. Indiferent că unii au ajuns primii sau ultimii, cu toţi am ţinut să facem un drum al evaluării conştiinţei înainte de a ne prezenta în faţa lui Dumnezeu.
Obosiţi mai mult sau mai puţin, o dată ajunşi, am început ziua urmând patimile lui Isus expuse prin Calea crucii. O mulţime mare urma crucea ce avea ataşată cuiele, biciul, scara, buretele oţetit, coroana de spini. Având în vedere că păcatul există în prezent poate mai mult ca oricând, imaginea mulţimii amintea de una din cele văzute în filme, doar tăcerea făcea diferenţa. Nu era greu să identifici pe Simon din Cirene, Veronica sau mamele ce plângeau de durere. A doua evaluare a conştiinţei a fost făcută raportându-ne la ce sacrificiu a făcut Isus pentru noi din iubire.
Minunata zi a continuat cu celebrarea penitenţială, ce s-a încheiat cu cercetarea cugetului. Întrebările adresate mulţimii adunate în capelă şi răspunsurile primite de fiecare în parte în propria conştiinţă au făcut să se distingă a treia evaluare a conştiinţei. După atâtea analize, fiecare a avut de ales între a se confesa preotului sau a se ruga rozariul condus de o membră a Legiunii Mariei.
Punctul culminant a fost celebrarea liturgică sub prezidarea părintelui Joseph. "Dumnezeu iubeşte păcătosul, deoarece suntem creaţia lui, dar nu iubeşte păcatul" a fost fraza edificatoare a predicii părintelui Joseph, pe care cu toţii am înţeles-o. După atâtea mustrări de conştiinţă, iubirea lui Dumnezeu ne ridică şi ne dă puterea să trăim în bucurie perioada postului. Tinerii din corul "Don Bosco" poate au înţeles cel mai bine acest lucru, de aceea, cântecele lor au făcut ca mulţimea să tresalte în bucurie.
Poate vă miră bucuria remarcată chiar prin dansuri tocmai în Postul Mare, însă în Coasta de Fildeş, postul e diferit de cel ştiut de noi, românii. Aici nu se interzice să se danseze şi nici nu se impune o anumită restricţie privind cumpătarea la mâncare, doar vinerea se interzice consumul de alcool. În schimb, putem remarca o tăcere a sufletului în faţă durerii lui Isus, aşa cum am simţit Crăciunul în bucuria spirituală, nu căutând zăpada şi cadourile. Trăim un post diferit, în schimb ne unim meditând patimile lui Isus bazându-ne pe aceeaşi conştientizare a iubirii nelimitate a lui Dumnezeu.
Deznodământul acestui pelerinaj este că s-a încheiat cu o agapă frăţească, moment în care interacţionările umane ne fac să dăruim ce dobândim. Nu am organizat un marş, care să fie condus de crucea lui Cristos, aşa cum suntem obişnuiţi a fi un pelerinaj. În schimb, conştient sau inconştient, cu toţii am purtat în inimă suferinţa lui şi am conştientizat-o cu bucuria aşteptării învierii lui Isus. Conştiinţa ne-a purtat paşii sau puterea maşinii să ne întâlnim la Kondoukro pentru a găsi în inima noastră iubirea prin răstignirea lui.
Pentru mai multe detalii şi informaţii, accesaţi www.misiuneafrica.ro
Cristina Gheţ
