Timpul Postului mare este unul al căinţei si al convertirii. Acum Coasta de Fildeş traversează o perioadă critică, în care se decide soarta ei. Da, e conflict, dar nu unul generalizat, ci centralizat în anumite puncte din capitală. Pentru ce se căieşte poporul ivorian, nu ştiu. Cert e că istoria lui va lua o întorsătură.
Moment al căinţei, în itinerariul spre Postul Mare al Parohiei Djebonoua, a fost şi cel de duminică, 3 aprilie. În acest an, pelerinajul parohiei a avut loc la Kondoukro, comunitate (filială) situată la jumătatea distanţei dintre cele mai îndepărtate comunităţi ale parohiei noastre. La acest moment au luat parte credincioşii din toate comunităţile parohiei şi doi preoţi autohtoni invitaţi. O prezenţă deosebită, din cauza conflictului din capitală, au fost credincioşii refugiaţi (aici li se spune "deplasaţi"). Ei au plecat din calea conflictului şi s-au retras în comunităţile de origine, în aşteptarea deznodământului. În Parohia Djebonoua sunt aproape o mie de refugiaţi. Ei au fost trecuţi pe liste ce au fost trimise Caritasului local pentru a le veni în ajutor.
Pelerinajul a început cu Calea Crucii, care a avut loc în împrejurimile capelei din Kondoukro.
După ce l-au urmat pe Isus suferind, credincioşii s-au pregătit pentru sfânta Liturghie printr-o celebrare penitenţială, urmată de sfânta Spovadă. Pentru spovezi au fost trei preoţi: cei doi locali şi părintele Gabriel. Au fost mulţi credincioşi care şi-au pregătit sufletul, primind iertarea lui Dumnezeu. Între timp, în capelă s-a recitat sfântul Rozariu.
Punctul central al pelerinajului a fost sfânta Liturghie, celebrată de unul din preoţii invitaţi, şi concelebrată de ceilalţi doi. În cadrul Liturghiei a fost celebrat şi ritul "apelului decisiv" pentru catehumenii din anul doi. De cântece s-au ocupat mai multe corale ale parohiei, ele animând diferitele părţi ale celebrărilor. Sfânta Liturghie a fost o adevărată laudă adusă lui Dumnezeu, totul fiind însoţit de dansuri şi daruri oferite din tot ce aveau mai bun.
Momentului de rugăciune a fost încheiat de părintele paroh, care a mulţumit Domnului şi credincioşilor pentru acest moment de har. A urmat o agapă frăţească, în care fiecare a servit ceea ce a adus de acasă. La sfârşit, fiecare s-a întors în comunitatea de provenienţă.
Dorit a fi un timp special de pregătire pentru Paşte, pelerinajul a fost un moment al credinţei. Credincioşi venind kilometri buni pe jos, pe căldură, stând în genunchi la Calea crucii, purtându-şi copiii în spate, neliniştiţi din cauza tensiunii politice, rămânând ceasuri bune in picioare, deoarece locurile erau insuficiente, au arătat cine este Dumnezeu pentru ei, au arătat câte face Dumnezeu pentru ei. Da, Dumnezeul lor e mare iar credinţa lor e pe măsură. Nu au multe. Dar, în simplitatea lor dau totul, cu bucurie.
Văzându-i, mă întreb de multe ori cum ne exprimăm noi credinţa, cum participăm noi la Calea Crucii, cum sunt Liturghiile noastre, cum arată cântarea noastră. Mai facem noi sacrificii pentru a ne arăta credinţa sau ne-am obişnuit să dam ceva de pomană pentru a ne amăgi conştiinţa?
Cu căinţă, credincioşii din Djebonoua şi-au întărit credinţa pentru a celebra cu iubire sfintele sărbători ale Paştelui. Ne rugăm Domnului să le dea căinţă şi celor ce ne conduc pentru a pune odată capăt acestei situaţii critice, pentru a putea spera la un "mâine" mai bun, în pace.
Un Post mare binecuvântat!
Aurelian Herciu şi Laurenţiu Luca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 3 aprilie: Djebonoua: Pelerinajul de Postul Mare
