Într-o dimineaţă fierbinte de august, aud la poartă gemetele unui copil. De obicei copiii vin des pentru a cere bomboane sau alte dulciuri, dar niciodată nu se manifestă plângând. Am deschis poarta cea mare a misiunii mirat şi am zărit un băieţel de 5 ani cu lacrimi mari pe obraji şi cu un castronel în mâini în care mai avea doar câteva boabe fierte de orez. În limba lui mi-a dat de înţeles că îi este foame, că nu mai are decât acele firimituri şi apoi va rămâne fără nimic. M-am gândit instantaneu: cât de uşor se poate face un mare bine!
Dăruind, vei dobândi! Pentru că nu doar prin cele terestre, efemere, suntem mai aproape de divinitate, am stabilit de comun acord, împreună cu părintele Gabriel Cimpoeşu, să facem o zi de evanghelizare.
Miercuri, 18 noiembrie 2009, în satul Kouassibledjekro, am dat curs acestei necesităţi pastorale. Am ales acest sat, nu pentru că numărul de creştini este mic, ci pentru că sunt mulţi protestanţi, aproape de sat fiind un templu CMA. Ne-am hotărât în această privinţă să-i sensibilizăm pe cei de acolo şi să le predicăm în cuvinte şi fapte despre adevărata Biserică a lui Cristos.
O zi de evanghelizare cuprinde mai multe părţi: procesiunea prin sat cu toţi creştinii catolici veniţi de pe toată suprafaţă misiunii (peste 200), animare liturgică înainte de a începe sfânta Liturghie, esenţa unei asemenea zile care este celebrarea euharistică, cu explicarea mai multor texte biblice din Vechiul şi Noul Testament, iar după un scurt prânz diferite manifestări religioase (teatru, dansuri şi cântece creştine tradiţionale baoule).
Înainte de a începe propriu-zis, am trecut pe la şeful satului pentru a-l anunţa de venirea noastră şi a-l invita la ceremonii. Nu a contenit nici o secundă. Deşi anii îi împovăraseră bine trupul, pe toată durata manifestărilor a fost alături de noi, fiind un exemplu pentru toţi cei din sat.
Demn de remarcat este gestul unui bărbat din acelaşi sat, Frederic, care, ori de câte ori mergem acolo pentru a celebra sfânta Liturghie, ne primeşte cu mare bucurie în curtea lui, unde a şi amenajat o mica capelă din stuf pentru a ne proteja de razele puternice ale soarelui. Acum o lună a avut un grav accident de motocicletă, suferind multe leziuni la nivelul pielii. Cu o zi înainte de a merge în sat pentru evanghelizare a fost informat că i-a murit mama. Dar a ales să stea cu noi în ziua evanghelizării şi chiar a cerut să ne rugăm la sfânta Liturghie pentru odihna veşnică a mamei lui.
Copilul care a bătut la poarta misiunii pentru a cere ceva de mâncare mă salută zilnic când merg spre capelă, mereu surâzător şi recunoscător pentru un gest infim pe care l-am făcut: acela de a-i oferi ceva de mâncare!
Pentru hrana spirituală nu sunt limite oriunde ne-am afla. Fiecare zi în Africa este o posibilitate de a deschide noi căi către Dumnezeul cel viu, unul în fiinţă şi întreit în persoane.
Sunt pe deplin convins că, acolo în sat, pe lângă zecile de copii care s-au bucurat alături de noi, vor fi şi suflete care să îmbrăţişeze credinţa catolică.
Dăruim atât de puţin pentru a dobândi cerul şi veşnicia!
Pr. Marius-Gabriel Catrinţaşu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 noiembrie: Coasta de Fildeş: Dăruind, vei dobândi!
