|
| © Vatican Media |
de Paolo Rodari
Publicăm fragmente din interviul cu Papa Francisc realizat de Paolo Rodari pentru Radioteleviziunea elveţiană (RSI), ce va fi transmis în seara de duminică, 12 martie 2023, ajunul celei de-a zecea aniversări a alegerii: printre temele colocviului, priorităţile pontificatului, primirea tuturor, războiul din Ucraina şi celelalte conflicte, raporturile cu predecesorul, viaţa de dincolo.
Casa "Sfânta Marta", reşedinţa unde locuieşte Papa Francisc. Uşile se deschid pentru RSI, Radioteleviziunea elveţiană de limbă italiană, pentru un interviu cu Papa dedicat celor zece ani de pontificat şi de duminică, 12 martie, va fi disponibil în formă integrală pe www.rsi.ch. Papa Francisc nu se gândeşte la demisie, dar explică ce anume eventual l-ar determina să o facă: "O oboseală care te face să nu vezi lucrurile clar. Lipsa de claritate, de a şti să evaluezi situaţiile". De zece ani nu mai trăieşte la Buenos Aires. Din acel timp îi lipseşte "mersul, să meargă pe stradă". Dar se simte bine la Roma, "un oraş unic", deşi preocupările nu lipsesc. Suntem "într-un război mondial", spune el. "A început pe bucăţele şi acum nimeni nu poate spune că nu este mondial. Pentru că marile puteri toate sunt implicate. Şi câmpul de bătălie este Ucraina. Acolo luptă toţi". Papa relatează că Putin ştie că el ar vrea să-l întâlnească, "dar acolo sunt toate interese imperiale, nu numai ale imperiului rus, ci ale imperiilor din alte părţi".
Sfinte Părinte, în aceşti zece ani cât v-aţi schimbat?
Sunt în vârstă. Am mai puţină rezistenţă fizică, aceea a genunchiului a fost o umilire fizică, deşi acum se vindecă bine.
V-a fost greu să mergeţi în cărucior?
Mă ruşinam un pic.
Mulţi vă descriu ca papa al persoanelor celor din urmă. Vă simţiţi astfel?
Este adevărat că am o preferinţă pentru cei rebutaţi, dar asta nu înseamnă că eu îi rebutez pe alţii. Săracii sunt predilecţii lui Isus. Dar Isus nu-i trimite de la el pe cei bogaţi.
Isus cere să-i aducem la masa sa pe toţi. Ce înseamnă?
Înseamnă că nimeni nu este exclus. Când cei invitaţi nu au venit la sărbătoare a spus: mergeţi la răscrucile drumurilor şi chemaţi-i pe toţi, bolnavi, buni şi răi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, toţi. Nu trebuie să uităm asta: Biserica nu este o casă pentru câţiva, nu este selectivă. Sfântul popor credincios al lui Dumnezeu este acesta: toţi.
De ce unele persoane din cauza condiţiilor lor de viaţă se simt excluse de Biserică?
Păcatul există mereu. Există bărbaţi din Biserică, femei din Biserică care fac distanţa. Şi aceasta este un pic vanitatea lumii, a se simţi mai drepţi decât ceilalţi, dar nu este corect. Toţi suntem păcătoşi. În ora adevărului pune pe masă adevărul tău şi vei vedea că eşti păcătos.
Cum vă imaginaţi ora adevărului, viaţa de dincolo?
Nu pot să mi-o imaginez. Nu ştiu ce va fi. Dar îi cer Sfintei Fecioare Maria să-mi stea alături.
De ce aţi ales să locuiţi la Casa "Sfânta Marta"?
La două zile după alegere am mers să iau în posesie palatul apostolic. Nu este aşa de luxos. Este bine făcut, dar este enorm. Senzaţia pe care am avut-o era ca o pâlnie răsturnată. Psihologic nu tolerez asta. Întâmplător am trecut prin faţa camerei unde locuiesc. Şi am spus: "Rămân aici". Este un fel de hotel, locuiesc cam patruzeci de persoane care lucrează în curie. Şi vin persoane din toate părţile.
Din viaţa dumneavoastră precedentă vă lipseşte ceva?
Mersul, să merg pe stradă. Mergeam mult. Foloseam metroul, autobuzul, întotdeauna cu oamenii.
Ce părere aveţi despre Europa?
În acest moment are mulţi politicieni, şefi de guvern sau miniştri tineri. Le spun mereu: vorbiţi între voi. Acela este de stânga, tu eşti de dreapta, dar sunteţi tineri amândoi, vorbiţi. Este momentul dialogului între tineri.
Ce aduce aproape un papă care vine de la capătul lumii?
Îmi vine în minte un lucru pe care l-a scris filozofa argentiniană Amelia Podetti: realitatea se vede mai bine de la extreme decât din centru. De la distanţă se înţelege universalitatea. Este un principiu social, filozofic şi politic.
Ce vă amintiţi despre lunile de lockdown, rugăciunea dumneavoastră solitară în Piaţa "Sfântul Petru"?
Era ploaie şi nu erau oameni. Am simţit că Domnul era acolo. A fost un lucru pe care l-a voit Domnul pentru a ne face să înţelegem tragedia, singurătatea, întunericul, epidemia.
În lume sunt diferite războaie. De ce se înţelege cu greutate drama sa?
În puţin mai mult de o sută de ani au fost trei războaie mondiale: '14-'18, '39-'45, şi acesta care este tot un război mondial. A început pe bucăţele şi acum nimeni nu poate spune că nu este mondial. Marile puteri sunt toate implicate. Câmpul de bătălie este Ucraina. Acolo luptă toţi. Asta ne face să ne gândim la industria armelor. Un tehnician îmi spunea: dacă timp de un an nu s-ar produce arme ar fi rezolvată problema foamei în lume. Este o piaţă. Se face războiul, se vând armele vechi, se încearcă armele noi.
Înainte de conflictul din Ucraina l-aţi întâlnit de mai multe ori pe Putin. Dacă l-aţi întâlni astăzi, ce i-aţi spune?
I-aş vorbi clar aşa cum vorbesc în public. Este un om cult. În a doua zi de război am fost la ambasada Rusiei de la Sfântul Scaun ca să spun că eram dispus să merg la Moscova cu condiţia ca Putin să-mi lase o ferestruică pentru a negocia. Mi-a scris Lavrov spunând mulţumesc, dar nu este momentul. Putin ştie că sunt la dispoziţie. Dar acolo sunt interese imperiale, nu numai ale imperiului rus, ci ale imperiilor din alte părţi. Ceea ce este propriu imperiului este să pună naţiunile pe locul al doilea.
Care alte războaie le simţiţi mai apropiate?
Conflictul din Yemen, Siria, săracii Rohingya din Myanmar. De ce aceste suferinţe? Războaiele fac rău. Nu este spiritul lui Dumnezeu. Eu nu cred în războaiele sfinte.
Adesea vorbiţi de bârfă. De ce?
Bârfa distruge convieţuirea, familia. Este o boală ascunsă. Este ciuma.
Cum au fost cei zece ani ai lui Benedict al XVI-lea la Mater Ecclesiae?
Bun, este un om al lui Dumnezeu, îl iubesc mult. Ultima dată când l-am văzut a fost de Crăciun. Aproape că nu putea vorbi. Vorbea încet, încet, încet. Era nevoie ca să fie traduse cuvintele sale. Era lucid. Punea întrebări: Cum merge asta? Şi problema aceea de acolo? Era la zi cu toate. Era o plăcere să vorbesc cu el. Îi ceream păreri. El îşi dădea părerea, dar mereu echilibrată, pozitivă, un înţelept. Însă ultima dată se vedea că era la sfârşit.
Înmormântarea a fost sobră. De ce?
Ceremonierii şi-au "rupt capul" pentru a face înmormântarea unui papă care nu este în funcţie. Era dificil să se facă diferenţa. Acum am spus să se studieze ceremonia pentru funeraliile papilor viitori, ale tuturor papilor. Studiază şi chiar simplifică un pic lucrurile, să elimine lucrurile care liturgic nu merg.
Papa Benedict a deschis calea demisiei. Dumneavoastră aţi spus că este o posibilitate, dar că pentru moment nu o contemplaţi. Ce v-ar putea determina în viitor să vă daţi demisia?
O oboseală care te face să nu vezi lucrurile clar. Lipsa de claritate, de a şti să evaluezi situaţiile. Şi problema fizică, se poate întâmpla. Cu privire la asta cer mereu şi urmez sfaturile. Cum merg lucrurile? Ţi se pare că trebuie... de la persoanele care mă cunosc, şi de la unii cardinali înţelepţi. Şi îmi spun adevărul: continuaţi, merge bine. Dar vă rog: strigaţi la timp.
Când salutaţi, cereţi tuturor să se roage pentru dumneavoastră. De ce?
Sunt sigur că toţi se roagă. Necredincioşilor le spun: rugaţi-vă pentru mine şi dacă nu vă rugaţi, trimiteţi-mi unde bune. Un prieten ateu îmi scrie: ... şi îţi trimit unde bune. Este un mod păgân de a se ruga, dar înseamnă a voi bine. Şi a voi binele altuia este o rugăciune.
(După Vatican News, 10 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
