 |
| © Agenţia SIR |
Preşedinţii Conferinţelor Episcopale din Italia, Franţa, Germania şi Polonia au semnat un document comun care aminteşte de moştenirea părinţilor fondatori şi de vocaţia creştină a continentului. Într-o lume "sfâşiată de războaie şi violenţă", episcopii îi invită pe credincioşi să se angajeze într-o Europă solidară, deschisă şi capabilă de dialog. În centrul documentului se află invitaţia Papei Leon al XIV-lea de a fi "pelerini ai speranţei".
"Este frumos să devenim pelerini ai speranţei. Şi este frumos să continuăm să fim aşa, împreună!". Aceste cuvinte ale Papei Leon al XIV-lea, rostite la încheierea Jubileului Speranţei, sunt punctul de plecare al apelului semnat de preşedinţii Conferinţelor Episcopale din Italia, Franţa, Germania şi Polonia. Documentul, intitulat "Creştini pentru Europa. Forţa speranţei", publicat astăzi [13 februarie 2026], solicită urgenţa unei responsabilităţi reînnoite a credincioşilor pentru viitorul continentului. "Trăim într-o lume sfâşiată şi polarizată de războaie şi violenţă", scriu episcopii: "Mulţi dintre concetăţenii noştri sunt neliniştiţi şi dezorientaţi. Ordinea internaţională este ameninţată". În faţa acestui scenariu, Europa este chemată să "îşi redescopere sufletul" pentru a oferi "contribuţia sa indispensabilă la binele comun". Semnatarii apelului sunt cardinalul Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Franceze; cardinalul Matteo Maria Zuppi, arhiepiscop de Bologna şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Italiene; Mons. Georg Bätzing, episcop de Limburg şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane; şi Mons. Tadeusz Wojda, arhiepiscop de Gdansk şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Poloneze.
Părinţii fondatori şi responsabilitatea creştină
Robert Schuman, Konrad Adenauer şi Alcide De Gasperi s-au numărat printre protagoniştii reconstrucţiei Europei după cel de-Al Doilea Război Mondial. Provenind din tradiţii catolice adânc înrădăcinate, ei au conceput integrarea continentului nu ca pe un proiect ideologic, ci ca pe o alegere politică inspirată de reconciliere, de solidaritate şi de centralitatea persoanei. Viziunea lor a contribuit la naşterea primelor instituţii supranaţionale, punând bazele Uniunii Europene de astăzi.
Referinţa la părinţii fondatori şi la Declaraţia Schuman
Documentul urmăreşte rădăcinile creştine ale proiectului european, amintind că "după civilizaţiile elenistică şi romană, creştinismul a fost unul dintre fundamentele esenţiale ale continentului nostru" şi "a modelat în mare măsură faţa unei Europe umaniste, solidare şi deschise către lume". "Inspiraţi de credinţa lor creştină, nu au fost visători naivi, ci arhitecţii unui edificiu magnific, deşi fragil", subliniază ei, citându-l pe Sfântul Ioan Paul al II-lea: "Pentru că l-au iubit pe Cristos, au iubit şi omenirea şi au lucrat pentru a o uni". Apelul reia cuvintele Declaraţiei care, în 1950, a dus la crearea CECA (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului), primul pas către Uniunea Europeană: "Europa nu se va face dintr-o dată, nici printr-o construcţie comună; se va face prin realizări concrete, creând mai presus de toate o solidaritate de fapt". De asemenea, este central avertismentul împotriva naţionalismelor, în cuvintele lui De Gasperi: "Naţionalismul exacerbat este o formă de idolatrie: pune naţiunea în locul lui Dumnezeu şi împotriva omenirii". "Europa Unită nu s-a născut împotriva patriilor, ci împotriva naţionalismelor care le-au distrus", a reamintit omul de stat din Trentino. Episcopii avertizează: "Europa nu poate fi redusă la o piaţă economică şi financiară, sub riscul de a trăda viziunea originală a părinţilor săi fondatori".
Angajarea creştinilor pentru fraternitatea universală
Textul priveşte prezentul cu realism: "Un cadru internaţional este pe moarte şi unul nou urmează să se nască". Europa, "respectând statul de drept şi respingând logica exclusivistă a izolaţionismului şi a violenţei", trebuie să opteze "pentru rezolvarea supranaţională a conflictelor" şi să rămână "întotdeauna pregătită să reia dialogul, chiar şi în cazuri de conflict, şi să lucreze pentru reconciliere şi pace". Episcopii repetă cuvintele Papei Francisc despre "schimbarea epocală" în curs, citând discursul său pentru Premiul "Carol cel Mare" din 2016: "Cenuşa molozului nu a putut stinge speranţa şi căutarea celuilalt, care ardeau în inimile părinţilor fondatori ai proiectului european". Francisc a subliniat, de asemenea, rolul Bisericii: "Biserica poate şi trebuie să contribuie la renaşterea unei Europe obosite, dar încă bogate în energii şi potenţialităţi", prin "vestirea evangheliei, care astăzi mai mult ca niciodată se traduce prin a ajunge la rănile omului, ducând prezenţa puternică şi simplă a lui Isus".
Apelul se încheie cu un apel la angajarea concretă: "Lumea are nevoie de Europa", scriu cei patru preşedinţi, repetând cuvintele lui Robert Schuman: "Experimentată ca angajare dezinteresată în slujba oraşului, în slujba omului, politica poate deveni o angajare de iubire faţă de propriul semen". În numele credinţei lor, ei conchid: "creştinii sunt chemaţi să împărtăşească speranţa lor de fraternitate universală cu toţi locuitorii continentului european".
Riccardo Benotti
(După Agenţia SIR, 13 februarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
