Domnul a chemat-o la el pe sr. Emanuela Bereşoaei în ziua de 3 noiembrie 2019, zi în care este comemorată şi moartea sfântului Carol Borromeu, patronul Congregaţiei "Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu" din care făcea parte şi sr. Emanuela. Înmormântarea va avea loc miercuri, 6 noiembrie 2019, în cimitirul congregaţiei din Grafschaft (Germania).
Sora Emanuela Bereşoaei s-a născut la 14 iulie 1963, în comuna Gherăeşti, judeţul Neamţ, fiind ultimul şi al treisprezecelea copil al unei familii care a dăruit Bisericii şase persoane consacrate. A urmat şcoala primară şi gimnazială în satul natal, iar liceul la Iaşi, după care şi-a continuat formarea profesională prin studii universitare la Facultatea de Ştiinţe Economice între anii 1983-1988. A intrat în Congregaţia "Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu" în anul 1990 la Ierusalim, unde a primit haina călugărească la 23 mai 1991. Prima profesiune de credinţă a făcut-o în Mutterhaus Kloster Grafschaft din Germania la 23 mai 1993, iar consacrarea definitivă lui Cristos şi Bisericii prin depunerea jurămintelor solemne a avut loc în ziua de 18 octombrie 1997 la mănăstirea "Sfântul Carol Borromeu" din Gioseni, ale cărei porţi le-a deschis împreună cu sora Borromea Jilg în vara anului 1992, fiind pionierele misiunii congregaţiei noastre în Dieceza de Iaşi. Conştientă fiind de importanţa sădirii cuvântului divin în sufletele celor mici, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Didactică între anii 1992-1996, perioadă în care nu şi-a întrerupt activitatea la catedră la şcoala gimnazială din Gioseni ca profesor de religie.
Domnul a chemat-o la el la 3 noiembrie, ziua în care a murit şi sfântul Carol Borromeu, patronul congregaţiei noastre.
Înmormântarea va avea loc miercuri, 6 noiembrie, în cimitirul Congregaţiei "Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu" din Grafschaft (Germania).
Viaţa sorei Emanuela s-a aflat sub semnul Bunei Vestiri şi al muzicii.
Primind la botez numele de Cecilia, a fost parcă predestinată să-i cânte Domnului - "cu instrumente de suflat şi coarde" şi cu întreaga ei viaţă.
Alegând să-şi consacre viaţa lui Cristos şi Bisericii, a dorit ca din momentul îmbrăcării hainei religioase să fie chemată cu un nume nou - Maria Emanuela - simbol al lepădării de "omul vechi, cu toate faptele lui" şi al încredinţării fără rezerve în mâinile Mirelui, care, după 29 de ani de slujire, i-a potolit dorul după el chemând-o astăzi duios la sine cu cuvintele spuse de atâtea ori în taină: "Vino, porumbiţa mea!"
Despre sora Emmanuela se pot spune şi multe şi puţine lucruri în acelaşi timp.
"Puţinul" poate fi rezumat în cuvântul iubire.
Dar iubirea nu spune doar mult, ci spune tot!
Sora Emanuela l-a iubit pe Cristos şi a iubit Biserica, slujindu-le cu devotament şi fidelitate până în ziua în care a doborât-o boala; dar şi suferinţa a primit-o şi a unificat-o cu suferinţa lui Cristos, oferind-o pentru mântuirea sufletelor.
Şi-a iubit familia, pe care a considerat-o mereu "leagănul vocaţiei sale".
Ne-a iubit pe noi, surorile din familia călugărească a sfântului Carol Borromeu, care a primit-o în sânul ei acum 29 de ani.
A iubit mult copiii satului Gioseni ca profesor de religie şi ca "mamă spirituală", aşa cum îi plăcea ei să spună - şi cum a fost, de fapt! - timp de 26 de ani. Generaţie după generaţie a condus pe mulţi dintre ei pe culmile performanţei la concursuri şi olimpiade la nivel naţional. Le-a deschis orizonturi noi în domeniul muzical, învăţându-i să cânte la flaut, la orgă şi la chitară, ea însăşi animând sfânta Liturghie cu ajutorul instrumentelor şi a corului de copii care s-a format în jurul ei.
I-a iubit pe colegii profesori de la şcoala din Gioseni, dar şi pe cei din aceeaşi breaslă din dieceză, alături de care şi-a împlinit menirea de slujitor al catedrei.
I-a iubit pe bătrâni, pe bolnavi şi pe săraci, vizitându-i, mângâindu-i cu vorba ei plină de duh şi de umor, făcându-le mici (sau mari!) servicii şi rugându-se pentru ei.
A iubit întreaga comunitate locală care, la rândul ei, a preţuit-o pentru frumoasa şi devotata ei prezenţă.
Viaţa consacrată din zona Bacău, a cărei responsabilă şi animatoare a fost în ultimii trei ani, este în doliu.
Noi toţi, cei care am cunoscut-o şi în preajma căreia am avut bucuria şi privilegiul să trăim, suntem în doliu.
Dar ne întăreşte speranţa că "prieteniile frumoase care s-au legat aici pe pământ vor continua în ceruri", cum spune sfântul Francisc de Sales.
Draga noastră soră Emanuela, mulţumim Domnului pentru că te-a făcut o făptură atât de minunată! Îţi mulţumim că ne-ai fost alături în aceşti ani petrecuţi împreună!
La acest ceas de rămas bun, ne adunăm în jurul tău încărcate de amintiri, rostind în tăcerea inimii rugăciunea poetului (Vlahuţă):
Dormi, surioară, dormi în pace!
Nu voim să-ţi tulburi somnul,
Vrem să ne plecăm genunchii
Dar şi inima spre Domnul.
Surorile tale de la mănăstirea din Gioseni
*
Vom reveni cu precizări referitoare la data la care se va celebra la Gioseni sfânta Liturghie cu requiem pentru sora Emanuela.
