Sr. Maria Antal, membră a Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, a trecut la Domnul în primele ore ale zilei de marţi, 8 ianuarie 2019.
Sr. Maria s-a născut la 25 decembrie 1962, în localitatea Faraoani, judeţul Bacău, fiind primul copil din cei şapte ai soţilor Roza şi Dumitru Antal.
Terminând şcoala generală, s-a pregătit profesional în Bucureşti, unde a şi rămas mai mulţi ani, muncind şi ajutându-şi familia de origine. Acolo le-a întâlnit pe sr. Gerarda Ciuraru şi pe sr. Apolonia Bosoi, care au însoţit-o îndeaproape pe drumul vocaţiei sale în familia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, drum început în clandestinitate, deoarece regimul comunist suprimase toate ordinele călugăreşti existente în România la acea dată.
Tot în secret a început şi formarea la viaţa consacrată, intrând în noviciat la 3 octombrie 1983. Între timp, pentru a se putea întreţine, a lucrat la Fabrica de Ţesătorie "Griviţa Roşie" din Bucureşti, fiind un exemplu şi pentru alte tinere dornice să-l urmeze pe Cristos.
A făcut profesiunea temporară în ziua de 4 octombrie 1984, tot în mod secret. Imediat după căderea comunismului, când surorile au reuşit să iasă din anonimat, ea a fost una dintre primele membre ale comunităţii "Madre Angela" din Bucureşti.
În ziua de 8 septembrie 1991, împreună cu alte surori, a făcut profesiunea perpetuă în biserica parohială din Luizi-Călugăra. Apoi, ascultarea de voinţa lui Dumnezeu îi va conduce paşii la Răducăneni, Prăjeşti, Hălăuceşti, Valea Mare, Viena, şi apoi, din nou în Bucureşti.
În ziua de 22 mai 2002 a fost transferată la Huşi, în comunitatea "Sfântul Anton", unde va rămâne până în primele ore ale zilei de 8 ianuarie 2019, când "sora moarte" îi va deschide porţile spre împărăţia bucuriei veşnice.
Toate ne amintim cu drag de sora Măriuca (aşa obişnuiam să o numim) ca fiind o soră simplă, plină de credinţă şi mereu senină. Avea darul de a fi veselă şi reuşea să îi înveselească şi pe ceilalţi cu glumele sale şi cu jovialitatea-i caracteristică. Cânta frumos şi iubea creaţia, mai ales animalele, lucrând cu drag pământul. Oferea zâmbetul ei tuturor celor pe care îi întâlnea. Era umilă şi plină de recunoştinţă pentru orice mic gest pe care îl primea din partea surorilor.
Suferinţa care a însoţit-o în ultimii ani din viaţă nu a reuşit să-i şteargă de pe chip zâmbetul şi din inimă voia bună. Era prima în a crea o atmosferă plăcută şi de sărbătoare, cu ocazia diferitelor întâlniri de formare. Iubea mult fraternitatea, surorile, căutând să stea cât mai mult împreună cu ele. Şi de la spital dorea să se întoarcă cât mai repede în mijlocul surorilor ei.
Dorea mult să rămână unită cu Isus pe care îl primea în sfânta Împărtăşanie, rugându-l adesea cu această rugăciune personală: "Coborându-te astăzi în inima mea, mi-ai adus mântuire. Deci, să nu se întâmple, o, Isuse, ca prin alte păcate să te alung iarăşi de la mine..."
Printre amintirile frumoase pe care ni le lasă ca moştenire se află şi aceste cuvinte însemnate cu mâna ei: "Cel blând nu este un om neînsemnat, ci un revoluţionar, deoarece merge împotriva curentului şi vrea să învingă mândria prin gingăşie. Aceasta este provocarea sfinţilor".
Îi suntem recunoscătoare lui Dumnezeu pentru darul sorei Măriuca, pentru că prin ea ne-a învăţat să iubim, să zâmbim şi să rămânem fidele vocaţiei noastre până la sfârşit, să ne încredem total în el, să nu ne fie teamă de suferinţă şi să fim tari în credinţă!
Dragă soră Măriuca, îţi mulţumim pentru mărturia frumoasă pe care ai lăsat-o în sufletul fiecăreia dintre noi. Fie ca din ceruri să ne priveşti şi să mijloceşti pentru noi, pentru ca şi viaţa noastră să fie o mărturie vie a lui Cristos, sărac şi răstignit, pe care am decis să-l urmăm în simplitate şi fraternitate.
Dumnezeu să-ţi dăruiască odihnă în pacea sfinţilor săi!
Liturghia înmormântării va fi celebrată sâmbătă, 12 ianuarie 2019, la ora 10.30, în capela Surorilor Franciscane Misionare de Assisi din Valea Mare.
Sr. Irina Giurgică, SFMA
