Luni, 22 ianuarie 2024, sr. Tereza Cancel, din Congregaţia "Surorile Franciscane Misionare de Assisi", născută pe 15 iunie 1957 la Faraoani (Bacău) şi trecută la cele veşnice în ziua de 19 ianuarie 2024, la Hălăuceşti, a fost condusă pe ultimul drum şi înmormântată în cimitirul din Valea Mare.
În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianuarie 2024, la ora 14.30, în capela comunităţii surorilor de la Hălăuceşti, înainte ca sr. Tereza să fie condusă pentru ultima dată spre Valea Mare, pr. Emilian Antal şi pr. Mihai Cherecheş au celebrat o Sfântă Liturghie ca mulţumire pentru tot ceea ce a fost sr. Tereza pentru noi. Alături de surori au participat şi mulţi credincioşi din Hălăuceşti care, la despărţire, au început să aplaude ca semn de mulţumire pentru prezenţa şi slujirea sorei Tereza în comunitate.
Sicriul cu trupul răposatei a fost depus în Capela Surorilor Franciscane Misionare de Assisi de la Valea Mare, unde, în ziua de 22 ianuarie, s-a celebrat ritualul înmormântării începând cu ora 10.30.
Celebrarea a fost prezidată de pr. Francisc Ghervase, OFMConv., alături de care au concelebrat: pr. Felix Măriuţ, paroh de Faraoani, pr. Iosif Dămătăr, paroh de Valea Mare, pr. Virgil Blaj, OFMConv., care a ţinut şi omilia, pr. Mihai Cherecheş, OFMConv., şi pr. Sebastian Cochior, OFMConv.
Pentru a ne ruga pentru odihna veşnică a sorei Tereza, împreună cu surorile venite din toate comunităţile din ţară, au fost prezenţi familiari, rude, cunoştinţe, precum şi credincioşi din Valea Mare, Faraoani şi Hălăuceşti.
Înainte de binecuvântarea finală, sr. Bernadeta Secaci a citit biografia sorei Tereza, după care pr. Francisc-Lucian Ghervase ne-a transmis salutul ministrului provincial al Provinciei "Sfântul Iosif" din România a Ordinului Fraţilor Minori COnventuali, pr. Gheorghe-Damian Patraşcu, subliniind încă o dată ceea ce a caracterizat-o pe sr. Tereza, şi anume, zâmbetul de pe chip.
După Sfânta Liturghie a urmat procesiunea către cimitirul din Valea Mare-Faraoani unde sr. Tereza a fost înmormântată alături de părinţi, aşa cum şi-a dorit.
Fiecare dintre noi, pe drumul de întoarcere către casă, pe fondul scârţâitului zăpezii de sub picioare sau al motorului maşinii, am lăsat ca gândurile noastre să se întoarcă la întrebările şi la provocările lansate de pr. Virgil la predică:
"În faţa unei morţi atât de neaşteptate este normal să ne punem anumite întrebări: până la urmă ce este viaţa? Ce este moartea? Ce însemnătate are viaţa pentru noi? Ce sens are această viaţă? Apoi mai apare un soi de întrebări: De ce mor cei mici, tinerii, alţii ca adulţi, iar alţii trăiesc până la adânci bătrâneţi? De ce unii au timp să se pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu, să se împace eventual cu ceilalţi, să-şi ia rămas bun de la cei dragi, iar unora viaţa le este răpusă, pur şi simplu, şi nici nu au timp să le spună la revedere celor apropiaţi? La astfel de întrebări nimeni nu are răspuns. Dar a venit Isus, Dumnezeu făcut om, care a cunoscut moartea şi ne-a făcut să înţelegem că aceste lucruri nu pot fi ocolite, că binele şi răul, viaţa şi moartea, suferinţa şi bucuria fac parte din marele mister al existenţei noastre pe acest pământ. Ori le luăm ca atare, ori riscăm să ne smintim... Ce ne spune Mântuitorul? Noi nu trăim un timp al recoltei, ci un timp în care aruncăm sămânţa, îngrijim şi facem să rodească. Avem doar două opţiuni la îndemâna noastră: să ne străduim să facem binele şi să fim de partea lui Dumnezeu promovând viaţa, îngrijind-o pentru a aduce rod cu ajutorul său, sau să o distrugem, să o aruncăm la gunoi ca şi cum nu are nici o importanţă.
Isus ne-a arătat calea. Dumnezeu pe această cale îi cheamă pe unii să-i fie mai aproape, să meargă pe urmele Fiului său, să aducă rod. Şi omul simte... şi îşi pune viaţa în mâinile lui Dumnezeu. A semăna, a aduce rod nu este altceva decât a iubi.
Şi sr. Tereza a simţit chemarea de la Dumnezeu şi a mers pe calea lui Isus Cristos până când Dumnezeu a decis să o cheme la el la vârsta de 67 de ani să se bucure de viaţa veşnică în Împărăţia Fiului iubirii sale. Ca orice persoană consacrată, şi sr. Tereza a renunţat la voinţa sa şi la tot ce-i aparţine pentru a fi disponibilă pentru Dumnezeu. Şi-a manifestat iubirea în mod simplu, discret, acolo unde a fost nevoie. Nu avea nimic material.. a lăsat scris în Testament... şi acest lucru îmi aminteşte de versurile unui poet creştin, cu care închei ca omagiu pentru iubirea şi dăruirea sorei Tereza:
«Tu n-ai nimic în lume,
Nimic din tot ce-i rău,
Nici bogăţii, nici nume,
Nici desfătări, nici glume.
Dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
Nimic pe-acest pământ,
Nici vinul ce răsfaţă,
Nici haina cea măreaţă.
Dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă
Ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
A lor e lumea-ntreagă.
Dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare.
Şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
Şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.»"
Cu speranţa că într-o zi ne vom bucura împreună cu sr. Tereza în paradis, rămânem în tăcere în faţa misterului vieţii şi ne încredinţăm şi noi în mâinile lui Dumnezeu care şi azi prin Isus, Fiul său preaiubit, ne spune fiecăruia: "Să nu se tulbure inima voastră! Mă duc să vă pregătesc un loc... ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu!" (In 14,1.3).
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Sr. Irina Giurgică, SFMA
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 22 ianuarie: Valea Mare: Funeraliile sorei Tereza Cancel, SFMA
* * *
A trecut la Domnul sr. Tereza Cancel, SFMA (19 ianuarie)
