Marţi, 26 iulie 2011, la ora 10.30, a avut loc la Casa "Sfântul Iosif" din Iaşi, slujba de înmormântare a sorei Fiorella Maria Chinappi, Fiică a Sfintei Maria a Divinei Providenţe, una dintre primele surori care a venit din Italia în România, în 1994 pentru a pune bazele congregaţiei.
Într-o atmosferă senină a început sfânta Liturghie prezidată de Preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, însoţit de 16 preoţi. Un semn de unitate în rugăciune a fost dat de prezenţa unui preot greco-catolic şi a părintelui ortodox Dumitru Carp, parohul comunităţii din Bucium. Ne-am simţit ca o adevărată familie, deoarece toţi cei care au participat, în număr mare, prieteni, voluntari, colaboratori, binefăcători şi personal angajat, au dorit să-şi exprime afecţiunea prin prezenţa lor la acest moment.
La începutul sfintei Liturghii a fost prezentată o scurtă biografie a sr. Fiorella, iar la sfârşit sora Serena, superioara generală, care a împărtăşit cu ea timp de 15 ani viaţa comunitară şi de apostolat, i-a dat ultimul salut. După mesajul de mulţumire din partea surorilor din România a urmat mărturia părintelui Eduard Ferenţ, care a cunoscut greutăţile de la începutul operei, şi mulţumirea Preasfinţitului Aurel şi a Preasfinţitului Petru Gherghel, episcop de Iaşi, pentru activitatea desfăşurată în favoarea Bisericii locale, pentru cei mai săraci.
În drum spre cimitir am poposit pentru câteva clipe mişcătoare în faţa Casei Providenţei, comunitatea care pentru 16 ani a fost familia şi casa sorei Fiorella. Nota tradiţională dată de copiii şi fetele îmbrăcate în costum naţional a vrut să fie un omagiu sorei Fiorella, care a avut curajul să lase ţara natală pentru veni în România şi s-a integrat în mijlocul nostru cu simplitate şi deschidere. A dorit să rămână în mijlocul nostru, fiind înmormântată în cimitirul Bucium, ca piatră fundamentală a operei în România, aşa cum dorea fondatorul nostru fericitul Alois Guanella pentru fiecare casă.
Prezenţa ei discretă era fundamentală pentru noi. Ne vin în minte multe momente împărtăşite cu sora Fiorella, zâmbetul ei, umilinţa, simplitatea, iubirea ei, modul ei de a te primi, de a te face să te simţi acasă, de a mărturisi în viaţa zilnică mândria de a aparţine familiei guanelliene.
Putem spune că celebrarea euharistică a fost un triumf al Învierii unei fecioare consacrate care a crezut în Cristos şi şi-a modelat viaţa după exemplul lui, condusă fiind de sfânta Fecioară Maria, Mama Divinei Providenţe şi a noastră. Urmele tangibile pe care le-a lăsat sora Fiorella să fie pentru fiecare dintre noi imbold de a deveni mai buni şi a-l căuta în toate pe Cristos.
Tuturor celor care ne-aţi fost alături în aceste ultime luni vă mulţumim!
Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe
*
Mărturii
- "În aceste momente în care doar prezenţa spirituală a sorei Fiorella mai poate umple tăcerea, doresc să-i adresez nu doar un ultim salut, ci şi un mulţumesc din inimă.
Zdrobită de o suferinţă incurabilă, în ultimele luni de viaţă, sr. Fiorella ne-a dat încă o dată o lecţie de umilinţă, discreţie şi bun simţ printr-o tăcere profundă, atingând astfel în toate persoanele care o înconjurau, partea sensibilă şi umană ce te îndeamnă a fi mai tolerant, răbdător, îngăduitor şi iubitor cu sine şi cu cei din jur. În puţine cuvinte: să fim mai buni!
Mulţumesc sr. Fiorella, pentru mărturia ta de credinţă, iubire şi dăruire în Biserică, în familia noastră guanelliană, în comunităţile noastre. Mulţumesc în numele tău tuturor celor care te-au îngrijit cu mult respect, atenţie, competenţă şi iubire.
Zidul care ne desparte, zidit de moarte, devine mai mult un prag...
Cade tot ce nu este esenţial, prin credinţă numele lucrurilor cad precum frunzele la adierea vântului!
Acesta este «Misterul» Crucii şi Învierii pe care l-am celebrat şi în care găsim forţă, lumină şi pace".
(Cuvintele spuse la sfârşitul sfintei Liturghii de către sr. Serena, superioara generală a ordinului)
- "Îi sunt personal recunoscătoare sorei Fiorella, pe care am simţit-o de multe ori aproape. Pentru mine a fost ca o mamă, care prin prezenţa ei caldă, discretă, care prin profunda caritate şi răbdare a sa a fost un îndrumător şi un exemplu de viaţă. Nu pot să nu-mi amintesc de acei ani (1995-1996) în care participam, împreună cu alţi tineri, pentru prima data la exerciţii spirituale organizate la surori, în Bucium. Sr. Fiorella, alături de celelalte surori (sr. Rina, sr. Serena), prin munca sa de slujire m-a ajutat să înţeleg că gesturile mici sunt cele care zidesc cu adevărat. Alături de tinerii de atunci şi de astăzi, dar şi de ceilalţi români pe care sr. Fiorella i-a iubit şi i-a slujit, nu pot decât să spun: Mulţumim, sr. Fiorella, şi... la bună vedere în casa Tatălui Ceresc!" (Dr. Gema Bacoanu)
- "Prin pilda vieţii sale prin carisma care a avut-o prin depunerea voturilor perpetue sunt încredinţat că sufletul sorei Fiorella este aşezat unde cei drepţi se odihnesc.
Mă gândesc la bucuriile sufleteşti, pe care le avea atunci când veneam noi, ardelenii, la Iaşi. Cu câtă dragoste sufletească ne primea, cu câtă bucurie ne dădea sfaturile pe care i le ceream, cu câtă dragoste creştinească ne-am întâlnit în Ardeal la pelerinajul făcut de dânsele prin mai multe parohii în anul 2000. Suflet blând, suflet nobil, suflet cald, care veşnic trebuie pomenit.
Fără sora Fiorella suntem mai săraci. Vom percepe această sărăcie în sufletele noastre, toţi cei care am cunoscut-o, toţi cei care am iubit-o, toţi cei ce, sub o formă sau alta, am intrat în contact direct cu dânsa pentru anumite probleme spirituale. Prin pregătirea pe care a avut-o era gata în orice moment să ne dea răspunsurile necesare pentru a ne rezolva problemele spirituale şi greoaie ale momentului.
Este o durere pământească, dar pentru patria cerească este o bucurie. De aceea cu încrederea în cel Atotputernic, spun cu tărie «La revedere, să ne-ntâlnim în împărăţia cerurilor, sora Fiorella!» (Pr. greco-catolic Traian Pop, din Dej)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 iulie: Iaşi: Funeraliile sorei Fiorella Chinappi, din Congregaţia "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe" (Foto: Ovidiu Bişog)
