Cardinalul neozeelandez Thomas Stafford Williams, arhiepiscop emerit de Wellington, a murit în primele ore ale zilei de vineri, 22 decembrie, la Waikanae, în casa de odihnă Charles Fleming Retirement Village, unde trăia. Condiţiile sale de sănătate se înrăutăţiseră în ultimele zile. Avea 93 de ani. Născut la 20 martie 1930 la Wellington, a fost hirotonit preot la 20 decembrie 1959. Numit arhiepiscop de Wellington la 30 octombrie 1979, a primit hirotonirea episcopală la 20 decembrie 1979. De la 1 iunie 1995 până la 1 aprilie 2005 a fost şi ordinariu militar pentru Noua Zeelandă. În consistoriul din 2 februarie 1983, a fost creat şi publicat cardinal al titlului "Gesù Divin Maestro alla Pineta Sacchetti". La 21 martie 2005, a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei.
O viaţă dedicată, cu stil sobru, pastoraţiei la Wellington, mai întâi ca preot şi apoi în calitate de cardinal, cu o paranteză ca misionar fidei donum în Samoa. Este portretul cardinalului Thomas Stafford Williams, care în 1998 a desfăşurat şi rolul delicat de preşedinte delegat al Adunării Speciale pentru Oceania a Sinodului Episcopilor. Despre acel continent avea o viziune capabilă să înţeleagă toate realităţile diferite într-o comuniune eclezială autentică.
Fiu al lui Thomas şi al lui Lillian, a intrat în seminar la 24 de ani, după ce a devenit contabil studiind la Facultatea de Economie şi Comerţ din Universitatea statală Victoria, tot la Wellington. Înainte fusese elev al şcolilor catolice Holy Cross Primary School din Seatoun, Ss. Peter and Paul la Lower Hutt, St. Patrick's College la Wellington şi St. Kevin's College la Oamaru.
Deja ca student de contabilitate a fost mereu în prima linie în angajarea pastorală, aşa încât a fost ales preşedinte al Catholic Young Movement, asociaţia arhidiecezană din Wellington care este referinţă pentru tinerii catolici. Tocmai această experienţă a făcut să se matureze în el vocaţia la preoţie: în 1954 a intrat în Seminarul naţional "Sfânta Cruce" la Mosgiel, în Dieceza de Dunedin, unde încă de la începutul secolului al XX-lea se pregătesc preoţii neozeelandezi.
Pentru a completa formarea a fost trimis la Roma în 1956 şi a luat doctoratul în teologie la Colegiul Pontifical Urba de Propaganda Fide. Tot la Roma a fost hirotonit preot în 1959 de cardinalul Gregorio Pietro Agagianian, pro-prefect al Congregaţiei de Propaganda Fide.
De la Roma a mers la Dublin, în Irlanda, unde a luat diploma în ştiinţe sociale la Universitatea catolică. Apoi s-a întors la Wellington, unde a fost vice-paroh în diferite comunităţi, precum şi secretar al importantului Catholic enquiry centre.
Dorinţa sa era să meargă în misiune. Astfel, a obţinut să poată exercita timp de cinci ani slujirea ca preot fidei donum în statul independent Samoa Occidentală, astăzi arhidieceza de Samoa-Apia. A avut şi ocazia de a colabora cu cardinalul samoan Piu Tafinu'u în construirea Colegiului intitulat Papei Paul al VI-lea, care chiar la sfârşitul anului 1970 a vizitat ţara aceea.
Întors la Wellington în 1976, a fost numit paroh de "Holy Family" la Porirua East, un important cartier al capitalei dens populat de polinezieni şi maori, populaţia autohtonă din Noua Zeelandă.
După trei ani, Ioan Paul al II-lea l-a chemat la slujirea de arhiepiscop de Wellington. L-a hirotonit - chiar în ziua celei de-a douăzecea aniversări a preoţiei sale - în Biserica "Sfânta Maria a Îngerilor" Monseniorul Owen Noel Snedden, care a fost auxiliar pentru trei arhiepiscopi de Wellington. Co-consacratori au fost episcopul de Dunedin, Monseniorul Kavanagh, şi arhiepiscopul de Suva, Monseniorul Mataca. A ales ca moto episcopal Unity in Christ.
A prezidat Conferinţa Episcopală Neozeelandeză din 1980 până în 1988 şi apoi a fost preşedinte al Federation of Catholic Bishops Conferences of Oceania (1990-1998).
În 1986 l-a primit pe Ioan Paul al II-lea în Noua Zeelandă, chiar la Wellington , dar şi la Auchland şi Christchurch - în călătoria apostolică ce l-a dus pe papa polonez în Bangladesh, în Singapore, în Insulele Fiji, în Australia şi în Seychelles între 19 noiembrie şi 1 decembrie.
În cadrul diecezan, s-a ocupat îndeosebi de educaţie, de finanţe, de asistenţa spirituală din închisori, precum şi de tribunalele ecleziastice. În mod deosebit, şi-a făcut auzit tare glasul în apărarea căsătorie creştine. Angajarea pentru dreptatea socială şi rolul laicatului au fost priorităţi ale sale. În afară de asta, a fost ordinariu militar între 1995 şi 2005.
În 1983, a devenit cardinal, al treilea neozeelandez care primeşte purpura. În 1985, a participat la a doua Adunare Extraordinară a Sinodului Episcopilor la douăzeci de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Şi în decembrie 1994, a fost trimis special al papei la celebrările pentru centenarul evanghelizării lui Cook Islands.
În Curia Romană, a fost membru al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, al Consiliului Cardinalilor pentru studiul problemelor de organizare şi economice ale Sfântului Scaun şi al Consiliului Special pentru Oceania din Secretariatul General al Sinodului Episcopilor.
În afară de asta, în 2000 a fost decorat cu Order of New Zeland, cea mai înaltă distincţie civilă a ţării sale. A cerut să fie amintit ca un "slujitor evlavios" şi ca elogiul său funebru să fie redus la numai opt cuvinte: "Era un păcătos. Vă rog, rugaţi-vă pentru el".
(După L'Osservatore Romano, 22 decembrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
