|
| © Vatican Media |
Mária Magdolna Bódi (1921-1945) la Veszprém în Ungaria
A apărat castitatea şi propria demnitate de femeie
Martiriul Máriei Magdolna Bódi - a cărei beatificare va avea loc sâmbătă, 6 septembrie 2025, la ora [locală] 11.00, la Veszprém, Ungaria, şi va fi prezidată de cardinalul Péter Erdő, arhiepiscop mitropolit de Esztergom-Budapesta şi primat al Ungariei, reprezentându-l pe Leon al XIV-lea - a fost punctul culminant al unei vieţi exemplare, marcată de un drum de credinţă puternic ancorat în Cristos şi de o dăruire fără rezerve faţă de aproapele aflat în nevoie.
Datorită prieteniei pe care a legat-o cu Domnul încă din copilărie, ea a trăit cu radicalitate preceptele credinţei catolice, înfruntând dificultăţile zilnice cu un curaj singular şi o speranţă fermă şi răspândind iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele printr-o extraordinară operă de apostolat.
A fost ucisă pe 23 martie 1945, în Litér, împuşcată de un soldat al Armatei Roşii, înfuriat de opoziţia sa faţă de încercarea bărbatului de a o agresa sexual. Nu împlinise încă 24 de ani.
Încă de la moartea sa, convingerea că Mária Magdolna fusese ucisă în timp ce apăra puritatea feciorelnică în fidelitate faţă de iubirea lui Cristos prinsese rădăcini în conştiinţa colectivă, aşa încât episcopul de Veszprém de atunci, venerabilul slujitor al lui Dumnezeu József Mindszenty, a iniţiat cauza ei de beatificare şi canonizare la câteva luni după tragicul asasinat. Instaurarea regimului comunist în Ungaria după Al Doilea Război Mondial a făcut imposibilă continuarea procesului, putând fi reluat numai după prăbuşirea acestuia.
S-a născut pe 8 august 1921, în Szigliget, un mic sat din fostul judeţ Zala din Ungaria, într-o familie de muncitori agricoli. Tatăl său sosise în ţară ca prizonier de război fără acte, ceea ce însemna că părinţii săi nu puteau încheia o căsătorie civilă sau religioasă.
Magdi - aşa cum era cunoscută în mod familiar - a crescut într-un mediu sărac, neobişnuit cu practica religioasă. Primele fărâme de educaţie le-a primit de la mama sa şi de la catehismul şcolar, iar la vârsta de aproximativ zece ani a simţit dorinţa de a se oferi total Domnului. Având în vedere vârsta fragedă, mulţi au fost uimiţi de înţelepciunea sa, de maturitatea sa şi de bogăţia sa interioară. Era animată de o profundă devoţiune faţă de Euharistie, care ocupa un loc central în viaţa sa, şi de o dorinţă constantă de a se conforma voinţei divine. Credinţa ei vie şi entuziastă era susţinută de rugăciunea constantă şi intensă, ziua şi noaptea, care îi alimenta relaţia intimă cu Dumnezeu. Neputând să-şi îndeplinească dorinţa de a intra într-o mănăstire din cauza unirii iregulare a părinţilor, Magdi s-a dedicat cu zel neobosit apostolatului laic, lucrând pentru răspândirea iubirii faţă de Domnul şi faţă de aproapele chiar şi într-un mediu de profundă degradare morală, cum era fabrica unde a început să lucreze în 1939, la vârsta de optsprezece ani.
În acest context, ea a dat dovadă de un spirit extraordinar de tărie în a îndura insultele celor care îşi băteau joc de ea pentru religiozitatea sa. Cu toate acestea, graţie coerenţei şi determinării sale, spiritului său de conciliere şi milostivire, a reuşit să câştige stima şi respectul tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă, şi să favorizeze numeroase convertiri.
După ce a participat la o reculegere spirituală care a marcat-o profund, pe 26 octombrie 1941, Mária Magdolna a rostit votul privat de castitate veşnică faţă de Cristos Regele. A trăit acest lucru nu doar ca un obiectiv personal, ca un exerciţiu de austeritate sau stăpânire de sine, ci ca o formă autentică de caritate: o expresie a iubirii, grijii şi respectului faţă de sine însăşi şi faţă de ceilalţi. În acest fel, a îmbrăţişat pe deplin spiritul celei de-a şasea fericiri: "Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu".
Printre diferitele forme de apostolat pe care le-a întreprins s-au numărat participarea sa la "Paza inimii", o asociaţie dedicată formării religioase a copiilor prin devoţiunea faţă de Inima Preasfântă a lui Isus, şi conducerea "Asociaţiei fetelor muncitoare", un grup de tinere voluntare cu care a organizat forme de asistenţă pentru mamele cu nou-născuţi, lipsite de ajutor, precum şi pentru bătrânii bolnavi şi nevoiaşi, mergând în locuinţele lor pentru a-i îngriji şi a-i pregăti să primească sacramentele.
Pe măsură ce războiul făcea ravagii, Magdi şi-a intensificat şi mai mult iniţiativele caritabile şi de asistenţă socială, cu credinţă neclintită şi fervoare apostolică. Când avangarda sovietică a ajuns la Litér, în zorii zilei de 23 martie 1945, o mare parte a populaţiei civile se refugiase deja în buncăre.
În ziua aceea, Magdi se afla alături de mama sa şi de alte femei şi copii strămutaţi în adăpostul de stat din Litér, unde familia se mutase în 1944. Părăsind adăpostul pentru a verifica dacă totul este în ordine şi pentru a hrăni animalele, a fost observată de doi soldaţi sovietici. După ce a refuzat să se lase pradă unuia dintre ei, a fost împuşcată mortal. Înainte de a cădea fără viaţă la pământ, Magdi şi-a ridicat mâinile, le-a împreunat deasupra capului şi a strigat: "Domnul meu! Regele meu! Ia-mă cu tine!".
Mária Magdolna Bódi a oferit cea mai înaltă mărturie de fidelitate faţă de Dumnezeu şi de caritate faţă de aproapele, fie prin conduita sa exemplară, fie în ultimele sale clipe, dăruindu-şi viaţa pentru a apăra votul de castitate pe care îl făcuse lui Dumnezeu şi, odată cu acesta, propria demnitate de femeie.
Pe versoul unei iconiţe care înfăţişează Semănătorul, cu câteva luni înainte de a muri, Mária Magdolna Bódi scrisese următoarea adnotare profetică: "Dulce Isuse, îţi promit că sămânţa semănată va aduce o recoltă îmbelşugată", cu o referinţă clară la sămânţa evanghelică ce moare pentru a aduce mult rod.
Cristiana Marinelli,
postulatoare
(După L'Osservatore Romano, 5 septembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
