Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa, alter Christus

În zilele precedente și imediat următoare trecerii la Domnul a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, mass-media a prezentat ca senzaționale anumite aspecte și evenimente din viața papei. Dar, pe lângă influența pe care Sanctitatea sa a avut-o asupra istoriei acestei lumi, au fost subliniate mai cu seamă aspectele umilinței sale în slujire, ale înțelepciunii și iubirii sale față de oameni. Fiecare creștin în parte știe că, prin tot ceea ce a făcut, papa nu a fost altceva decât ceea ce este fiecare preot al lui Cristos și ceea ce, în definitiv, ar trebui să fie tot poporul creștin: alter Christus, un alt Cristos, o imagine a lui Cristos viu printre noi.

Tot ceea ce a făcut Sfântul Părinte de-a lungul apostolatului său nu a fost decât o absolută supunere la voința divină, urmare a lui Cristos, prezentare a lui Cristos. "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine" (Gal 2,20). Cu adevărat, fiecare cuvânt, gând, faptă a lui Ioan Paul al II-lea a fost monstranță vie a Domnului nostru prezent între noi.

Papa i-a iubit într-un mod special pe copii și tineri, cu care a avut întotdeauna o relație privilegiată, spunând împreună cu Cristos: "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine" (Mt 19,14).

Sfântul Părinte l-a iertat pe cel care i-a voit moartea în 1981, l-a binecuvântat și s-a rugat pentru el. Dar oare nu aceasta a făcut Domnul nostru pe cruce, când s-a rugat pentru dușmanii lui? Oare nu aceasta așteaptă de la noi Isus când la întrebarea lui Petru - "De câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea?" - răspunde: "Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte" (Mt 18,21-22)... Papa n-a fost altfel decât i-a poruncit evanghelia, adică "bun față de cei nerecunoscători și răi" (Lc 6,35).

Ioan Paul al II-lea a fost primul pontif care s-a rugat la Zidul Plângerii, primul care a intrat într-o sinagogă și într-o moschee. Dar oare nu același lucru l-a făcut Isus, iubindu-i pe cei considerați "altfel" decât el? Pe femeia canaaneană, pe adulteră, pe centurionul păgân, pe vameși, pe leproși... Iată-l pe vicarul lui Cristos spunând împreună cu apostolul: "M-am făcut sclavul tuturor, ca să-i câștig pe cât mai mulți" (1Cor 9,19), "m-am făcut totul pentru toți, ca să-i câștig măcar pe unii" (1Cor 9,22). Papa nu a voit altceva decât să se facă... "iudeu pentru iudei", "slab pentru cei slabi" (1Cor 9,20-22), "ultimul dintre toți și slujitorul tuturor" (Mc 9,35).

În atât de multe feluri, prin iubire, papa a adus în multe suflete miracolul credinței, i-a făcut pe orbi să vadă, pe surzi să audă, pe ologi să meargă. A făcut ca această lume tristă, întunecată de ură, războaie, crime, dezbinări, să vadă lumina lui Cristos, adevărul credinței, iubirea inimii creștine. Și nimeni în epoca noastră atât de tulbure nu a știut să-l arate lumii pe Cristos cu atâta forță, entuziasm și în mod atât de lipsit de compromis.

Iar la apusul misiunii sale pe acest pământ, acceptând cu încredere în Providență ultimele clipe de suferință vremelnică, Sfântul Părinte a întruchipat și patima Domnului nostru, pășind din această viață senin și împăcat cu Dumnezeu, și bând astfel până la sfârșit potirul pe care i l-a dat Tatăl (In 18,11)...

Mulți dintre cei care l-au cunoscut îl păstrează în memorie ca pe o imagine a blândeții, a bunătății, a iubirii necondiționate, mărturisind astfel, indiferent de religie, ceea ce se spunea, cu un secol și jumătate în urmă, despre sfântul Ioan Maria Vianney: "L-am văzut pe Dumnezeu într-un om". Acesta este mai minunat semn al împlinirii dorinței cristice a papei "ca toți să fie una" (In 17,21), pentru că, plângând plecarea Sfântului Părinte la Tatăl și rugându-se pentru sufletul său, astăzi, nu mai există catolic, ortodox, protestant, ci "toți suntem una în Cristos Isus" (Gal 3,28).

"Să vă iubiți unii pe alții, așa cum eu v-am iubit" (In 13,34), a spus Domnul nostru discipolilor săi în noaptea pătimirii sale. Și acesta este cel mai prețios testament spiritual pe care Sfântul Părinte ni-l lasă nouă, turmei pe care a păstorit-o până în noaptea de 2 aprilie 2005, prima sâmbătă din lună, în care sfânta Fecioară, căreia papa i-a fost atât de devotat, l-a purtat pe brațele sale de mamă iubitoare pentru a-l încredința grijii eterne a păstorului veșnic.

Claudia Stan


 

lecturi: 123.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat