„Inteligența artificială nu este numai o provocare tehnologică pentru educație: ea ridică, cu o nouă radicalitate, întrebarea despre ce înseamnă a fi om”. Acesta a fost punctul de plecare al discursului cardinalului José Tolentino De Mendonça, prefectul Dicasterului pentru Cultură și Educație, la deschiderea simpozionului „Educație și școală în Portugalia: Trasarea hărților educaționale pentru o umanizare magnifică”, care reunește 420 de profesioniști din domeniu la Fatima, Portugalia.
A nu abandona tradiția educațională
Pornind de la imaginea „hărților maritime” și a „tradiției portugheze de navigație”, cardinalul a subliniat că „hărțile acumulează cunoștințe și experiență”, dar chiar și astăzi acestea s-ar putea să nu fie suficiente atunci când ne confruntăm cu noi teritorii. „Lumea s-a revelat a fi mai mare decât reprezentarea sa și a fost necesar să avem curajul de a privi, de a porni la drum, de a observa, de a învăța, de a corecta hărțile și de a trasa noi cursuri”. Pentru De Mendonça, aceasta este și starea actuală a educației: „Avem în spate o tradiție educațională extraordinară pe care nu avem niciun motiv să o abandonăm; dimpotrivă, avem nevoie de ea”.
Înțelegerea adevăratei inteligențe
Pentru cardinal, lumea în care cresc copiii, adolescenții și tinerii „se schimbă astăzi cu o viteză care pune la încercare profund școlile, universitățile, familiile și, bineînțeles, însăși comunitatea creștină”. În acest context, IA apare „poate ca semnul cel mai evident al acestei transformări”. Provocarea, a explicat el, nu este numai „învățarea utilizării unor instrumente noi”, ci înțelegerea a ceea ce „spun aceste schimbări despre persoana însăși”: „Cu cât o mașină este mai capabilă să imite sau să simuleze activități pe care până de curând le consideram caracteristice inteligenței și emoțiilor umane, cu atât suntem chemați să înțelegem ce este cu adevărat inteligența, inteligența umană și, chiar mai profund, ce face o persoană umană”.
„Ce înseamnă a educa astăzi?”
Cardinalul a pus întrebarea pe baza experienței concrete a studenților. Astăzi, a observat el, inteligența artificială poate fi rugată să „explice concepte, să traducă texte, să rezolve probleme, să facă rezumat la cărți, să pregătească prezentări sau să producă imagini” și, în mod surprinzător, „poate chiar să răspundă la întrebări despre credință, iubire, suferință, moarte, Dumnezeu sau sensul existenței cuiva”. Având în vedere ușurința accesului la răspunsuri, „cererea educațională devine inevitabilă”. „Dacă accesul la răspunsuri este din ce în ce mai ușor, ce înseamnă a educa astăzi?”, a întrebat cardinalul.
O „umanizare magnifică”
De Mendonça a distins apoi capacitatea tehnologică de experiența umană. „Persoana, însă, nu este un sistem care procesează informații, ci este cineva care înțelege și dă sens la ceea ce experimentează, iubește și suferă, intră în relații și își exercită libertatea, asumându-și responsabilitatea pentru propriile alegeri”, într-o „căutare arzătoare, aș spune dramatică, a adevărului și interogându-se despre bine și frumusețe”. Tocmai din această „bogăție ireductibilă a ființei umane”, potrivit cardinalului, trebuie să înceapă o „umanizare magnifică”: „Avem nevoie, este adevărat, de hărți noi, dar cei care navighează știu că o hartă singură nu este suficientă: o busolă este necesară. Pentru educația creștină, busola continuă să fie demnitatea integrală a persoanei umane revelată în persoana lui Isus Cristos”.
Persoana înaintea algoritmului
În acest sens, De Mendonça a reiterat o expresie a Papei Leon al XIV-lea: „a pune persoana înaintea algoritmului”. Nu este vorba, a explicat el, de a „pune ființele umane împotriva tehnologiei”, ci de a stabili „o ordine, o ierarhie, astfel încât tehnologia să rămână un instrument în slujba libertății și a creșterii umane”.
A nu cere numai răspunsuri
O altă provocare reprezentată de inteligența artificială se referă la modul în care învățăm. Cardinalul a avertizat împotriva riscului ca elevii „să obțină imediat rezultatul final fără a fi urmat neapărat calea care duce la acel rezultat”. Și „acest lucru nu este bine, deoarece învățarea este procesul de elaborare”, a afirmat el. Prin urmare, a lansat o provocare concretă școlilor: atunci când se confruntă cu un răspuns produs de IA, să nu întrebe numai „care este răspunsul?”, ci și „cum ai ajuns aici? De unde provine această informație? Este fiabilă? Cum o poți verifica? Ce alte explorări sunt posibile?”.
Relansarea Pactului Global privind Educația
De Mendonça a subliniat apoi oportunitățile oferite de noile tehnologii, cum ar fi depășirea barierelor lingvistice, îmbunătățirea accesibilității pentru persoanele cu nevoi specifice și punerea la dispoziție a resurselor educaționale în contexte în care acestea sunt rare. Dar a avertizat împotriva riscului ca inovația să poată „reduce sau mări distanțele” și „corecta sau lărgi inegalitățile sociale”: „Generarea unui om digital înseamnă, prin urmare, a face din inovație și un instrument al dreptății educaționale”. Această sarcină, a adăugat el, nu poate fi abordată individual, deoarece „nimeni nu educă singur; familiile, școlile, comunitățile creștine, instituțiile publice, lumea culturii și lumea afacerilor trebuie să învețe să lucreze împreună”. În acest context, a reluat Pactul Educațional Global, lansat de Papa Francisc și relansat de Leon al XIV-lea, și imaginea unei „constelații educaționale globale”: „realități diferite care, conectându-se între ele, pot forma un plan capabil să ghideze calea”.
Pedro Quintans, membru al Secretariatului Național pentru Educația Creștină din Portugalia
(După Vatican News, 3 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
