© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (11 august 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi Evanghelia de la liturgie (In 6,41-51) ne vorbeşte despre reacţia iudeilor la afirmaţia lui Isus, care spune: eu "am coborât din cer" (In 6,38). Se scandalizează.

Ei murmură între ei: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?" (In 6,42). Şi astfel murmură. Să fim atenţi la ceea ce spun ei. Sunt convinşi că Isus nu poate să vină din cer, pentru este fiu al unui tâmplar şi pentru că mama sa şi rudele sale sunt oameni obişnuiţi, persoane cunoscute, normale, care atâtea altele. "Cum ar putea Dumnezeu să se manifeste în mod aşa de obişnuit?", spun ei. Sunt blocaţi, în credinţa lor, de preconcepţia faţă de originile sale şi blocaţi şi de prezumţie, de aceea, că nu au nimic de învăţat de la el. Preconcepţiile şi prezumţia, cât rău ne fac! Împiedică un dialog sincer, o apropiere între fraţi: fiţi atenţi la preconcepţii şi la prezumţie! Au schemele lor rigide şi nu este loc în inima lor pentru ceea ce nu intră acolo, pentru ceea ce nu pot să catalogheze şi să arhiveze în rafturile prăfuite ale siguranţelor lor. Şi acest lucru este adevărat: de atâtea ori siguranţele noastre sunt închise, prăfuite, ca vechile cărţi.

Şi totuşi sunt persoane care respectă legea, fac pomeni, respectă posturile şi timpurile de rugăciune. Mai mult, Cristos a făcut deja diferite minuni (cf. In 2,1-11; 4,43-54; 5,1-9; 6,1-25). Cum de toate acestea nu-i ajută să-l recunoască în el pe Mesia? Pentru ce nu-i ajută? Pentru că îndeplinesc practicile lor religioase nu atât pentru a sta în ascultarea Domnului, cât mai ales pentru a găsi în ele o confirmare la ceea ce gândesc ei. Sunt închişi la cuvântul Domnului şi caută o confirmare pentru propriile gânduri. O demonstrează faptul că nu se preocupă nici măcar să-i ceară lui Isus o explicaţie: se limitează să murmure între ei împotriva lui (cf. In 6,41), parcă pentru a se asigura reciproc de ceea ce sunt convinşi, şi se închid, sunt închişi într-o fortăreaţă de nepătruns. Şi astfel nu reuşesc să creadă. Închiderea inimii: cât de rău face, cât de rău face!

Să dăm atenţie la toate acestea, pentru că uneori ni se poate întâmpla acelaşi lucru şi nouă, în viaţa noastră şi în rugăciunea noastră: adică ni se poate întâmpla ca în loc să stăm cu adevărat în ascultarea a ceea ce Domnul are să ne spună, căutăm de la el şi de la ceilalţi o confirmare la ceea ce gândim noi, o confirmare la convingerile noastre, la judecăţile noastre, care sunt pre-judecăţi. Dar acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu nu ne ajută să-l întâlnim pe Dumnezeu, să-l întâlnim cu adevărat, nici să ne deschidem la darul luminii sale şi al harului, pentru a creşte în bine, pentru a face voinţa sa şi pentru a depăşi închiderile şi dificultăţile. Fraţilor şi surorilor, credinţa şi rugăciunea, când sunt adevărate deschid mintea şi inima, nu le închid. Când tu găseşti o persoană care în minte, în rugăciune este închisă, acea credinţă şi acea rugăciune nu sunt adevărate.

Aşadar, să ne întrebăm: în viaţa mea de credinţă, sunt capabil să fac cu adevărat tăcere în mine şi să stau în ascultarea lui Dumnezeu? Sunt dispus să primesc glasul său dincolo de schemele mele şi învingând şi fricile mele, cu ajutorul său?

Maria să ne ajute să ascultăm cu credinţă glasul Domnului şi să facem cu curaj voinţa sa.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Am amintit, în aceste zile, aniversarea bombardamentului atomic din oraşele Hiroshima şi Nagasaki. În timp ce continuăm să recomandăm Domnului victimele acelor evenimente şi ale tuturor războaielor, să reînnoim rugăciunea noastră intensă pentru pace, în special pentru martirizata Ucraina, Orientul Mijlociu, Palestina, Israel, Sudan şi Myanmar.

Amintesc astăzi sărbătoarea Sfintei Clara: adresez un gând afectuos tuturor clariselor şi îndeosebi celor de la Vallegloria de care mă leagă o prietenie frumoasă.

Să ne rugăm şi pentru victimele tragicului accident aviatic petrecut în Brazilia.

Şi vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi grupul elevilor din Seminarul Mic din Bergamo, veniţi pe jos din Assisi, într-un pelerinaj de câteva zile de drum. Aţi obosit? Nu? Bine. Sunteţi buni!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Precum şi vouă, tineri ai Neprihănitei: duminică frumoasă! Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine: şi voi brazilienilor, acolo, pe care îi văd bine. Tuturor, mulţumesc! Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu