Video-mesaj al papei Francisc pentru al treilea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii (Verona, 21-24 noiembrie)
Salut pe toţi cei prezenţi la al treilea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii care are ca temă "Mai puţine inegalităţi, mai multe diferenţe". În mod deosebit, îl salut pe episcop, Excelenţa Sa Monseniorul Zenti, şi pe Eminenţa Sa Cardinalul Oscar Rodriguez Maradiaga care va demara lucrările. Un salut tuturor celor prezenţi şi o mulţumire părintelui Vincenzi care de mulţi ani coordonează Festivalul.
"Mai puţine inegalităţi, mai multe diferenţe" este un titlu care evidenţiază bogăţia plurală a persoanelor ca expresie a talentelor personale şi se distanţează de omologarea care mortifică şi în mod paradoxal măreşte inegalităţile. Aş vrea să traduc titlul într-o imagine: sfera şi poliedrul. Sfera poate să reprezinte omologarea, ca un soi de globalizare: este lină, fără faţete, egală cu ea însăţi în toate părţile. Poliedrul are o formă asemănătoare sferei, dar este compusă din multe feţe. Îmi place să-mi imaginez omenirea ca un poliedru, în care formele multiple, exprimându-se, constituie elementele care compun, în pluralitate, unica familie umană. Şi aceasta este, e adevărat, o adevărată globalizare. Cealaltă globalizare - cea a sferei - este o omologare.
Un al doilea gând este adresat tinerilor şi bătrânilor: recunoaşterea diferenţelor valorizează persoanele, spre deosebire de omologare, care este riscul de a le arunca pentru că nu sunt în măsură să perceapă semnificaţia. Astăzi, tinerii şi bătrânii sunt consideraţi rebuturi pentru că nu răspund la logicile productive într-o viziune funcţionalistă a societăţii, nu răspund niciunui criteriu util de investire. Se spune sunt "pasivi", nu produc, în economia de piaţă nu sunt subiecţi de producţie. Însă nu trebuie să uităm că tinerii şi bătrânii poartă fiecare o mare bogăţie a lor: ambele sunt viitorul unui popor.
Tinerii sunt forţa pentru a merge înainte; bătrânii sunt amintirea poporului, înţelepciunea. Nu poate să existe dezvoltare autentică, nici creştere armonioasă a unei societăţi dacă este negată forţa tinerilor şi amintirea bătrânilor. Un popor care nu are grijă de tineri, de bătrâni nu are viitor. Pentru aceasta, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a evita ca societatea noastră să producă un rebut social şi trebuie să ne angajăm cu toţii pentru a ţine vie amintirea, cu privirea îndreptată spre viitor.
Să ne gândim la procentul de tineri care în acest moment sunt fără muncă: în unele ţări se vorbeşte despre 40% dintre tineri sau mai mulţi tineri fără muncă. Aceasta este o ipotecă, este o ipotecă pentru un viitor. Şi dacă asta nu se rezolvă repede, este siguranţa unui viitor prea slab sau un non-viitor.
Un gând se îndreaptă şi spre Doctrina Socială a Bisericii: Magisteriul social este un mare punct de referinţă, el reprezintă o orientare rod de reflecţie şi de acţiune virtuoasă. Este foarte util pentru a nu ne pierde. Cel care lucrează în economie şi în finanţe este cu siguranţă atras de profit şi dacă nu este atent, ajunge să slujească profitul însuşi, astfel devine sclav al banului. Doctrina Socială conţine un patrimoniu de reflecţii şi de speranţă care este în măsură şi astăzi să orienteze persoanele şi de a le păstra libere. Este nevoie de curaj, o gândire şi forţa credinţei pentru a rămâne înlăuntrul pieţei, pentru a fi înlăuntrul pieţei, conduşi de o conştiinţă care pune în centru demnitatea persoanei, nu idolul ban.
În practică, toate acestea nu sunt mereu evidente în mod imediat, ci dacă ne ajutăm reciproc, urmărirea binelui comun devine alegerea care se poate găsi apoi şi în rezultate. Doctrina Socială, când este trăită, generează speranţă. În felul acesta fiecare poate găsi înlăuntrul său forţa pentru a promova cu munca o nouă dreptate socială. S-ar putea afirma că aplicarea Doctrinei Sociale conţine în sine o mistică. Repet cuvântul: o mistică. Pare să-ţi ia imediat ceva; pare că a o aplica să te ducă în afara pieţei, în afara regulilor obişnuite. Privind la rezultatele în ansamblu, această mistică aduce în schimb un mare câştig, pentru că este în măsură să creeze dezvoltare tocmai pentru că - în viziunea sa în ansamblu - cere să se ocupe de şomeri, de fragilităţi, de nedreptăţile sociale şi nu se află sub distorsiunilor unei viziuni economiciste.
Doctrina Socială nu suportă ca câştigurile să fie ale celui care produce şi problema socială să fie lăsată statului sau acţiunilor de asistenţă şi de voluntariat. Iată pentru ce solidaritatea este un cuvânt cheie al Doctrinei Sociale. Însă noi, în acest timp, avem riscul de a-l scoate din dicţionar, pentru că este un cuvânt incomod, dar şi - permiteţi-mi - este aproape un "cuvânt urât". Pentru economie şi piaţă, solidaritate este aproape un cuvânt urât.
Şi un gând şi despre cooperare: am întâlnit câţiva reprezentanţi ai lumii cooperativelor. Aici, în acest salon, am avut o reuniune, în urmă cu câteva luni. M-a consolat mult şi cred că este o veste bună pentru toţi să auzi că, pentru a se răspunde la criză, s-a redus câştigul, dar s-a menţinut nivelul ocupaţional. Locul de muncă este prea important. Locul de muncă şi demnitatea persoanei merg în acelaşi pas. Solidaritatea trebuie aplicată şi pentru a garanta munca: cooperarea reprezintă un element important pentru a asigura pluralitatea de prezenţe printre cei care oferă piaţă. Astăzi ea este obiect al unor neînţelegeri şi la nivel european, dar sunt de părere că a nu considera actuală această formă de prezenţă în lumea productivă constituie o sărăcire care lasă spaţiu omologărilor şi nu promovează diferenţele şi identităţile.
Eu îmi amintesc - eram tânăr - aveam 18 ani în anul 1954, şi l-am auzit pe tatăl meu făcând o conferinţă despre cooperativismul creştin şi din acel timp eu m-am entuziasmat cu asta, am văzut că acela era drum. Este tocmai drumul pentru o egalitate, dar nu omogenitate, o egalitate în diferenţe. Şi din punct de vedere economic este lent. Eu îmi mai amintesc acea reflecţie a tatălui meu: merge înainte lent, dar sigur. Când eu aud alte câteva teorii economice, ca aceea a lui "derrame" - nu ştiu cum se spune bine în italiană [papa se referă la o teorie economică, optimistă, despre scăderea preţurilor bunurilor şi reducerea sărăciei], experienţa ne spune că acel drum nu merge.
Doresc tuturor celor care sunt angajaţi şi sunt actori ai reformelor cooperativiste să ţină vie amintirea originii lor. Formele cooperative constituite de catolici ca traducere a lui Rerum novarum mărturisesc forţa credinţei, care astăzi ca şi atunci este în măsură să inspire acţiuni concrete pentru a răspunde la necesităţile oamenilor de astăzi.
Astăzi acest lucru este de extremă actualitate şi determină cooperarea să devină un subiect în măsură să se gândească la noile forme de Welfare. Urarea mea este ca să puteţi îmbrăca de noutate continuitatea. Şi astfel îl imităm şi pe Domnul, care mereu ne face să mergem înainte cu surprize, cu noutăţi. Vă însoţesc cu binecuvântarea mea şi voi nu încetaţi să vă rugaţi pentru mine, pentru că într-adevăr am nevoie de asta. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
