Via Crucis, meditaţiile Monseniorului Bregantini: "Pe faţa omului care suferă este profilul lui Isus"
Monseniorul Giancarlo Bregantini, arhiepiscop de Campobasso-Boiano, va fi cel care va scrie anul acesta meditaţiile pentru Via Crucis din Vinerea Sfântă, care se va desfăşura la 18 aprilie 2014 în mod tradiţional la Colosseum din Roma, prezidată de papa Francisc şi transmis de postul Rai în mondovision. Roberta Gisotti l-a intervievat pe prelat, cunoscut pentru angajarea sa socială în teritoriu pentru apărarea celor din urmă şi pentru afirmarea culturii legalităţii.
Vârsta de şaizeci şi trei de ani, născut în Trentino, un trecut în tinereţe ca muncitor, timp de 13 ani episcop de Locri în Calabria, ţinut cu ridicată densitate de criminalitate organizată, a făcut vâlvă cartea sa de rugăciuni Rugăciunea provoacă mafia. Numit de Benedict al XVI-lea în 2007 la conducerea Diecezei de Campobasso-Boiano, preşedinte al Comisiei CEI pentru problemele socială şi muncă, dreptate şi pace. Monseniore Bregantini, cum aţi primit vestea şi care a fost primul gând în faţa acestei ocazii: responsabilitate, chemare a Domnului?
Da, chiar o chemare a Domnului, care mi-a permis să trăiesc înainte de toate recunoştinţa foarte specială faţă de figura papei Francisc, care este deja în inima tuturor. În al doilea rând, a fost onorată, în manieră indirectă dar vitală, şi dieceza mea de Campobasso-Boiano. Şi al treilea lucru, scriind am simţit foarte vie forţa lui Via Crucis. Niciodată ca în această ocazie n-am simţit adevărată pătimirea lui Isus, legată cu pătimirea omului, în rugăciune şi în reflecţie.
Care va fi tema de bază a meditaţiilor?
Tema care mi-a fost încredinţată, în manieră foarte înţeleaptă, de Vatican este tocmai aceasta: "Faţa lui Cristos, faţa omului". Acesta este titlul pe care-l voi dezvolta cu ajutorul Domnului. Înaintea feţei omului care suferă, din profil este mereu faţa lui Isus. Şi, cu cât priveşti mai mult faţa omului, cu atât descoperi mai mult că în spate este nevoie de faţa sa. Şi cu cât citeşti mai mult faţa lui Isus, cu atât simţi mai mult că se întrupează astăzi în miile de suferinţe din timpul nostru, dar că El este deja prezent în fiecare lacrimă. Însă n-o lasă fără răspuns. Ne priveşte, ne observă şi o şterge, aşa cum a făcut cu trădarea, renegarea lui Petru.
Vor fi teme deosebite pentru fiecare staţiune ale Via Crucis? Gândindu-ne la personalitatea dumneavoastră, şi umană, ne vine să ne gândim care vor fi şi teme sociale...
Desigur, aproape toate, staţiune cu staţiune. Vor fi ţesute însă mereu cu spiritualitate, cu privirea îndreptată spre criza de astăzi, spre realitatea şomajului, spre problemelor tineretului, spre lumea din închisori, spre lumea drogurilor, spre drama bolnavilor, în special a bolnavilor terminali, spre situaţia dificilă a atâtor realităţi fără speranţă. Şi apoi, foarte important, este şi a simţi că toate situaţiile sunt mereu marcate de atâta forţă care se naşte tocmai din Cuvântul lui Dumnezeu. Versetele de la fiecare staţiune au fost alese tocmai în relaţie cu tema şi cu reflecţia. Apoi, fiecare staţiune se încheie cu o rugăciune. Eu m-am inspirat din două figuri, care m-au ajutat în viaţa mea de călugăr stigmatin - eu aparţin acestei mici Congregaţii a Stigmatinilor: figura sfântului Gaspare Bertoni, ca fondator al stigmatinilor - în urmă cu două secole, la Verona, în 1816 - şi apoi figura unui om de mare credinţă, care a trăit la Campobasso, mort în urmă cu 25 de ani, fratele Immacolato, care a fost timp de 50 de ani la pat şi care a scris şi el o Via Crucis esenţială, din care eu m-am inspirat în anumite momente deosebite.
Vom găsi ecou al chemării papei Francisc de a duce, a trăi Evanghelia în periferiile lumii?
Ah, desigur! Via Crucis este un întreg omagiu adus lui Evangelii gaudium. În unele locuri, am citat-o în mod expres, în altele apare în toată frumuseţea sa de conţinuturi. A devenit pentru mine - Evangelii gaudium - un cuvânt foarte clar, care ne ajută tocmai să citim până la capăt dramele de astăzi, însă pe faţa luminoasă şi milostivă mai ales a lui Isus. Pentru că aşa cum spune Francisc la început: "Fără Isus noi n-am avea nici lumină, dar cu el vom învinge fricile, întunericul, golul şi izolarea". Adică o întreagă serie de mesaje pe care el ni le lasă în această splendidă exortaţie.
(După news.va, 25 martie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
