Joia Mare din Săptămâna Sfântă este ziua în care preoţii se strâng în jurul episcopului propriu pentru a celebra împreună sărbătoarea Preoţiei. Cu aceeaşi ocazie au loc sfinţirea uleiurilor pentru ungerea bolnavilor, pentru ungerea catecumenilor şi sfânta crismă.
La rândul său, şi papa Francisc, episcopul Romei, şi-a întâlnit preoţii în bazilica "Sfântul Petru" pentru celebrarea Liturghiei crismei.
Erau prezenţi în jur de 1.500-2.000 de preoţi, fie implicaţi în pastoraţia credincioşilor din Roma, fie la studii sau în treacăt prin Cetatea Eternă. Din partea comunităţii române catolice au fost prezenţi pr. Isidor Iacovici şi un număr destul de mare de preoţi prezenţi la studii.
Litughia a fost precedată de celebrarea Orei Medii, după care şi-a făcut apariţia papa Francisc înconjurat de un mare număr de episcopi şi cardinali.
Papa a impresionat şi de data aceasta, aşa cum ne-a obişnuit deja de câteva zile, prin umilinţa şi simplitatea sa. Cu greu şi-a ridicat capul din pământ şi cu greu îl putea-i recunoaşte din mijlocul celorlalţi cardinali şi episcopi, datorită simplităţii hainelor liturgice.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre omilia făcută într-un mod foarte simplu, dar plină de învăţătură.
Folosindu-se de lecturile zilei, papa a vorbit despre cei "unşi": Servitorul lui Jahve, regele David şi Isus. Toţi trei, a afirmat papa, au în comun ungerea, în vederea slujirii poporului credincios lui Dumnezeu, al căror servitori sunt cu toţii. Folosindu-se apoi de imaginea uleiului care se prelinge pe barba lui Aron, până la a-i atinge hainele, văzând în haine omenirea simplă, poporul lui Dumnezeu, săracii aflaţi la periferiile lumii şi ale societăţii, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe preoţi să nu uite de poporul lui Dumnezeu încredinţat lor. Prin ungerea lor să nu uite că au fost trimişi la "periferie", la a-i descoperi pe cei săraci, pe cei din închisori, pe cei bolnavi, pe cei trişti şi singuri. Ungerea, a insistat papa Francisc, nu este pentru a ne "parfuma" pe noi înşine, ci pentru "a-l unge" pe poporul încredinţat, spre a-l conduce la Dumnezeu. Un preot bun se cunoaşte după poporul care îi este încredinţat. Dacă poporul, după ieşirea de la sfânta Liturghie, va vedea un preot trist, înseamnă că acel preot şi-a uns poporul cu tristeţe, în loc de uleiul bucuriei. În schimb, preotul trebuie să se deschidă poporului lui Dumnezeu, să-l îmbrăţişeze cu bucurie, să-l încurajeze, să se roage pentru el. Preotul care se deschide puţin sau deloc, a mai spus papa, nu spune "nimic", ci doar îi îndepărtează pe oameni. În loc să fie mediator între Dumnezeu şi oameni, este doar un funcţionar. De aici rezultă lipsa de satisfacţie a unor preoţi care nu se regăsesc pe sine, preoţi care sfârşesc prin a fi trişti şi lipsiţi de elan. Aceasta v-o doresc, spunea papa, să fiţi păstori care "simt mirosul turmei". Ba mai mult, vă cer să "simţiţi mirosul turmei". Papa a sfârşit omilia în stilu-i propriu, cerând credincioşilor prezenţi să se roage pentru păstorii lor.
La sfârşitul celebrării Sfântul Părinte a împărţit binecuvântarea sa tuturor celor prezenţi, iar prin atitudinea sa umilă a lăsat să se înţeleagă că misiunea preotului, odată întors la "turma" încredinţată, este aceea de a se sfinţi pe sine şi de a-i conduce pe oameni la Dumnezeu.
Pr. Felician Tiba
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 28 martie: Vatican: Liturghia Crismei împreună cu papa Francisc
