Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, 19 martie, celebrăm sărbătoarea solemnă a sfântului Iosif, logodnicul Mariei şi patron al Bisericii universale. Aşadar îi dedicăm această cateheză lui, care merită toată recunoştinţa noastră şi evlavia noastră pentru modul în care a ştiut să păzească pe Sfânta Fecioară şi pe Fiul Isus. A fi păzitor este caracteristica lui Iosif: este marea sa misiune, să fie păzitor.
Astăzi aş vrea să reiau tema păzirii după o perspectivă deosebită: perspectiva educativă. Să privim la Iosif ca modul educatorului, care-l păzeşte şi-l însoţeşte pe Isus în drumul său de creştere "în înţelepciune, vârstă şi har", aşa cum spune Evanghelia. El nu era tatăl lui Isus: tatăl lui Isus era Dumnezeu, dar avea funcţia de tată faţă de Isus, avea funcţia de tată faţă de Isus pentru a-l creşte. Şi cum l-a crescut? În înţelepciune, vârstă şi har.
Să pornim de la vârstă, care este dimensiunea cea mai naturală, creşterea fizică şi psihologică. Iosif, împreună cu Maria, s-a îngrijit de Isus înainte de toate din acest punct de vedere, adică l-a "crescut", preocupându-se ca să nu-i lipsească necesarul pentru o dezvoltare sănătoasă. Să nu uităm că păzirea grijulie a vieţii Pruncului a comportat şi fuga în Egipt, experienţa dură de a trăi ca refugiaţi - Iosif a fost un refugiat, cu Maria şi Isus - pentru a scăpa de ameninţarea lui Irod. După aceea, odată întorşi în patrie şi stabiliţi la Nazaret, este toată perioada lungă a vieţii lui Isus în familia sa. În acei ani Iosif l-a învăţat pe Isus şi meseria sa, şi Isus a învăţat să fie tâmplar cu tatăl său Iosif. Aşa l-a crescut Iosif pe Isus.
Să trecem la a doua dimensiune a educaţiei, aceea a "înţelepciunii". Iosif a fost pentru Isus exemplu şi învăţător al acestei înţelepciuni, care se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu. Putem să ne gândim la modul în care l-a educat Iosif pe micul Isus să asculte Sfintele Scripturi, mai ales însoţindu-l sâmbăta în sinagoga din Nazaret. Şi Iosif îl însoţea pentru ca Isus să asculte Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogă.
Şi în sfârşit, dimensiunea "harului". Spune tot sfântul Luca referindu-se la Isus: "Harul lui Dumnezeu era asupra lui" (2,40). Aici desigur partea rezervată sfântului Iosif este mai limitată faţă de aspectele vârstei şi înţelepciunii. Dar ar fi o gravă eroare să credem că un tată şi o mamă nu pot să facă nimic pentru a-i educa pe copii să crească în har: aceasta este munca pe care a făcut-o Iosif cu Isus, să-l crească în aceste trei dimensiuni, să-l ajute să crească.
Iubiţi fraţi şi surori, misiunea sfântului Iosif este desigur unică şi irepetabilă, pentru că Isus este absolut unic. Şi totuşi, în păzirea lui Isus, educându-l să crească în vârstă, înţelepciune şi har, el este model pentru orice educator, îndeosebi pentru fiecare tată. Sfântul Iosif este modelul educatorului şi al tatălui, al tatălui. Aşadar încredinţez ocrotirii sale pe toţi părinţii, preoţii - care sunt părinţi - şi pe cei care au o misiune educativă în Biserică şi în societate. În mod special, aş vrea să salut astăzi, ziua tatălui, pe toţi părinţii, pe toţi taţii: vă salut din inimă! Să vedem: sunt câţiva în piaţă? Ridicaţi mâna, taţii! Dar câţi taţi! Felicitări, felicitări de ziua voastră! Cer pentru voi harul de a fi mereu foarte aproape de copiii voştri, lăsându-i să crească, dar aproape, aproape! Ei au nevoie de voi, de prezenţa voastră, de apropierea voastră, de iubirea voastră. fiţi pentru ei ca sfântul Iosif: păzitori ai creşterii lor în vârstă, înţelepciune şi har. Păzitori ai drumului lor; educatori, şi mergeţi împreună cu ei. Şi cu această apropiere veţi fi adevăraţi educatori. Mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru copii voştri: mulţumesc! Vouă felicitări şi sărbătoarea frumoasă a tatălui tuturor taţilor care sunt aici, tuturor taţilor. Fie ca sfântul Iosif să vă binecuvânteze şi să vă însoţească. Şi unii dintre noi l-au pierdut pe tata, a plecat, Domnul l-a chemat; mulţi care sunt în piaţă nu-l mai au pe tata. Putem să ne rugăm pentru toţi taţii din lume, pentru taţii vii şi pentru cei răposaţi şi pentru ai noştri şi putem face asta împreună, fiecare amintindu-l pe tatăl său, dacă este viu sau dacă este mort. Şi să-l rugăm pe marele Tată al nostru al tuturor, pe Tatăl. Un "Tatăl Nostru" pentru taţii noştri: Tatăl Nostru...
Şi multe felicitări taţilor!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
