Vatican: Audienţă acordată participanţilor la Întâlnirea Internaţională "Libertatea religioasă conform dreptului internaţional şi conflictul global al valorilor" (20 iunie 2014)
Vineri, 20 iunie 2014, în Sala Consistoriului, Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă pe participanţii la Întâlnirea Internaţională promovată de Departamentul de Jurisprudenţă al Universităţii LUMSA şi de School of Law de la St. John's University cu tema: "Libertatea religioasă conform dreptului internaţional şi conflictul global al valorilor" (Roma, 20-21 iunie 2014). Publicăm în continuare discursul pe care papa l-a adresat celor prezenţi:
Vă primesc cu ocazia Întâlnirii voastre internaţionale, iubiţi fraţi şi surori. Îi mulţumesc profesorului Giuseppe Dalla Torre pentru cuvintele sale respectuoase.
Recent, dezbaterea în jurul libertăţii religioase a devenit foarte intensă, interpelând fie guvernele fie confesiunile religioase. Biserica catolică, în această privinţă, face referinţă la declaraţia Dignitatis humanae, unul dintre documentele cele mai importante ale Conciliului al II-lea din Vatican.
De fapt, orice fiinţă umană este un "căutător" al adevărului cu privire la propria origine şi la propriul destin. În mintea sa şi în "inima" sa apar întrebări şi gânduri care nu pot să fie reprimate sau sufocate, deoarece provin din adânc şi sunt naturale esenţei intime a persoanei. Sunt întrebări religioase şi au nevoie de libertatea religioasă pentru a se manifesta pe deplin. Ele încearcă să facă lumină cu privire la semnificaţia autentică a existenţei, la legătura care o uneşte cu cosmosul şi cu istoria şi vor să alunge întunericul de care ar fi înconjurată viaţa umană dacă aceste întrebări n-ar fi puse şi ar rămâne fără răspunsuri. Spune psalmistul: "Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor tale, / luna şi stelele pe care le-ai făcut, / mă întreb ce este omul că te gândeşti la el, / sau fiul omului că îl iei în seamă" (Ps 8,5).
Raţiunea recunoaşte în libertatea religioasă un drept fundamental al omului care reflectă cea mai înaltă demnitate a sa, aceea de a putea căuta adevărul şi de a adera la el, şi recunoaşte în ea o condiţie indispensabilă pentru a putea desfăşura toată potenţialitatea proprie. Libertatea religioasă nu este numai aceea a unei gândiri sau a unui cult privat. Este libertate de a trăi conform principiilor etice care decurg din adevărul găsit, atât în mod privat cât şi în mod public. Aceasta este o mare provocare în lumea globalizată, în care gândirea slabă - care este ca o boală - coboară şi nivelul etic general şi în numele unui fals concept de toleranţă se ajunge să se persecute aceia care apără adevărul despre om şi consecinţele sale etice.
Prin urmare orânduirile juridice, statale sau interna?ionale, sunt chemate să recunoască, să garanteze şi să ocrotească libertatea religioasă, care este un drept intrinsec inerent naturii umane, demnităţii sale de a fi liber, şi este şi un indicator al unei democraţii sănătoase şi unul dintre izvoarele principale ale legitimităţii statului.
Libertatea religioasă, receptată în constituţii şi în legi şi tradusă în comportamente coerente, favorizează dezvoltarea de raporturi de respect reciproc între diferitele confesiuni şi o colaborarea sănătoasă a lor cu statul şi societatea politică, fără amestecarea rolurilor şi fără antagonisme. În locul conflictului global al valorilor devine posibil în acest mod să se pornească de la un nucleu de valori universal împărtăşite, o colaborare globală în vederea binelui comun.
În lumina cuceririlor raţiunii, confirmate şi perfecţionate de revelaţie, şi a progresului civil al popoarelor, este incomprehensibil şi îngrijorător că, şi astăzi, în lume rămân discriminări şi restricţii de drepturi numai datorită faptului de a aparţine şi a mărturisi public o anumită credinţă. Este inacceptabil chiar să subziste adevărate persecuţii din motive de apartenenţă religioasă! Şi războaie! Acest lucru răneşte raţiunea, atentează la pace şi umileşte demnitatea omului.
Este pentru mine motiv de mare durere să constat că în lume creştinii îndură cel mai mare număr de asemenea discriminări. Persecuţia împotriva creştinilor astăzi este chiar mai puternică decât în primele secole ale Bisericii şi există mai mulţi creştini martiri decât în acea epocă. Asta se întâmplă la peste 1700 de ani de la edictul lui Constantin, care acorda libertate creştinilor de a mărturisi public credinţa lor.
Doresc puternic ca întâlnirea voastră să ilustreze cu profunzime şi rigoare ştiinţifică motivele care obligă fiecare orânduire juridică să respecte şi să apere libertatea religioasă. Vă mulţumesc pentru această contribuţie. Vă cer să vă rugaţi pentru mine. Din inimă vă urez tot binele şi îi cer lui Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
