La 21 octombrie 2025, Cardinalul Pietro Parolin a prezentat Raportul 2025 al Kirch in Not privind libertatea religioasă. Documentul relevă că aproape două treimi din populația lumii trăiește în țări unde acest drept este sever restricționat, subliniind necesitatea protejării libertății de conștiință ca fundament al societății.
Papa Leon al XIV-lea a adresat un discurs delegației organizației Kirche in Not la Roma, în timpul Jubileului Speranței. Pontiful a subliniat importanța libertății religioase ca drept esențial și a lăudat misiunea organizației de a susține Biserica persecutată și de a promova reconcilierea în lume.
Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași a organizat, pe 26 noiembrie 2014, un simpozion dedicat împlinirii a 50 de ani de la Conciliul Vatican II. Evenimentul a reunit teologi și episcopi pentru a analiza documentele conciliare și impactul lor asupra Bisericii și lumii contemporane.
La 20 iunie 2014, Papa Francisc a primit în audiență participanții la Întâlnirea Internațională despre libertatea religioasă conform dreptului internațional. În discursul său, Papa a subliniat importanța libertății religioase ca drept fundamental al omului și a condamnat persecuțiile creștinilor din întreaga lume.
Papa Benedict al XVI-lea a ales tema „Libertatea religioasă, calea pentru pace” pentru a 44-a Zi Mondială a Păcii, celebrată la 1 ianuarie 2011. Mesajul accentuează importanța libertății religioase ca drept fundamental, esențial pentru demnitatea umană, dezvoltarea integrală și realizarea binelui comun în contextul limitărilor și discriminărilor religioase din lume.
Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Păcii subliniază persecuțiile creștinilor și importanța libertății religioase. Articolul analizează refuzul relativismului și al laicismului exasperat, care limitează rolul public al credincioșilor și sufocă glasurile religioase, obstacol în calea păcii.
Intervenția prof. Nikolaus Lobkowicz rostită la 23 iunie 2008 la Amman analizează istoria conceptului de libertate religioasă. Autorul explorează evoluția acestei noțiuni, de la toleranța politeistă și persecuțiile timpurii, până la Pacea din Westphalia și Declarația Dignitatis humanae, evidențiind trecerea de la adevărul doctrinar la drepturile persoanei umane.
