Domnilor cardinali,
Iubiţi fraţi episcopi şi preoţi,
Fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi cu afect şi îi mulţumesc cardinalului Peter Turkson pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire. Adunarea voastră plenară coincide cu a cincea aniversare a promulgării enciclicei Caritas in veritate. Un document fundamental pentru evanghelizarea socialului, care oferă preţioase indicaţii pentru prezenţa catolicilor în societate, în instituţii, în economie, în finanţe şi în politică. Caritas in veritate a atras atenţia asupra binefacerilor dar şi asupra pericolelor globalizării, când ea nu este orientată spre binele popoarelor. Dacă globalizarea a mărit în mod considerabil bogăţia agregată a ansamblului şi a multor state, ea a înăsprit şi diferenţele dintre diferitele grupuri sociale, creând inegalităţi şi noi sărăcii chiar în ţările considerate mai bogate.
Unul dintre aspectele actualului sistemului economic este exploatarea dezechilibrului internaţional în costurile muncii, care se bazează pe miliarde de persoane care trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi. Un astfel de dezechilibru nu numai că nu respectă demnitatea celor care alimentează mâna de lucru ieftină, ci distruge surse de muncă în acele regiuni în care ea este mai mult tutelată. Se pune aici problema de a crea mecanisme de tutelare a drepturilor muncii, precum şi a ambientului, în prezenţa unei crescânde ideologii consumiste, care nu arată responsabilitate faţă de oraşe şi faţă de creaţie.
Creşterea inegalităţilor şi a sărăciilor pun în pericol democraţia inclusivă şi participativă, care presupune mereu o economie şi o piaţă care nu exclud şi care să fie drepte. Aşadar, e vorba de a învinge cauzele structurale ale inegalităţilor şi sărăciei. În exortaţia apostolică Evangelii gaudiumam voit să semnalez trei instrumente fundamentale pentru incluziunea socială a celor mai nevoiaşi, cum sunt instruirea, accesul la asistenţa sanitară şi munca pentru toţi (cf. nr. 192).
Cu alte cuvinte, statul de drept social nu trebuie demontat şi îndeosebi dreptul fundamental la muncă. Acesta nu poate fi considerată o variabilă dependentă de pieţele financiare şi monetare. El este un bun fundamental cu privire la demnitate (cf. Ibid.), la formarea unei familii, la realizarea binelui comun şi a păcii. Instruirea şi munca, accesul la welfare pentru toţi (cf. Ibid., 205), sunt elemente cheme fie pentru dezvoltare şi distribuirea dreaptă a bunurilor, fie pentru obţinerea dreptăţii sociale, fie pentru a aparţine la societate (cf. Ibid., 53) şi a participa liber şi responsabil la viaţa politică, înţeleasă ca gestionare a lui res publica. Viziuni care pretind să mărească profitul, cu preţul restrângerii pieţei muncii care creează noi excluşi, nu sunt conforme unei economii în slujba omului şi a binelui comun, unei democraţii inclusive şi participative.
O altă problemă apare din dezechilibrele care durează între sectoare economice, între remuneraţii, între bănci comerciale şi bănci de speculaţie, între instituţii şi probleme globale: este necesar să se ţină vie preocuparea faţă de săraci şi faţă de dreptatea socială (cf. Evangelii gaudium, 201). Ea cere, pe de o parte, profunde reforme care să prevadă redistribuirea bogăţiei produse şi universalizarea de pieţe libere în slujba familiilor, pe de altă parte, redistribuirea suveranităţii, fie pe plan naţional fie pe plan supranaţional.
Caritas in veritate ne-a solicitat să privim şi la actuala chestiune socială ca o chestiune ambientală. Îndeosebi a remarcat legătura dintre ecologia ambientală şi ecologia umană, între prima şi etica vieţii.
Principiul din Caritas in veritate este de extremă actualitate. De fapt, o iubire plină de adevăr este baza pe care trebuie construită acea pace care astăzi este deosebit de dorită şi necesară pentru binele tuturor. Permite să se depăşească fanatisme periculoase, conflicte pentru posesia resurselor, migraţii de dimensiuni biblice, rănile care durează ale foametei şi sărăciei, traficul de persoane, nedreptăţi şi inegalităţi sociale şi economice, dezechilibre în accesul la bunurile colective.
Iubiţi fraţi şi surori, Biserica este mereu în drum, în căutarea de noi căi pentru vestirea Evangheliei şi în domeniul socialului. Vă mulţumesc pentru angajarea voastră în acest domeniu şi, încredinţându-vă mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria, vă cer să vă rugaţi pentru mine şi din inimă vă binecuvântez. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
