|
| © Vatican Media |
de Amedeo Lomonaco
O pauză de la muncă pentru a reface forţele fizice, posibilitatea de a călători şi de a contempla frumuseţea naturii, un timp pentru noi lecturi şi prietenii. Dar şi un spaţiu pentru a cultiva, prin meditaţie şi rugăciune, un aspect esenţial: cel interior. Acestea sunt câteva dintre principalele dimensiuni indicate de Pontifi cu privire la timpul de vacanţă. Şi Papa Leon al XIV-lea va petrece, în această primă vară a sa ca succesor al lui Petru, o perioadă de odihnă. Din 6 iulie până în 20 iulie, Pontiful se va muta în Vilele Pontificale de la Castel Gandolfo, o localitate aflată la 25 km de oraş, în zona Castelli Romani. În acest loc, pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit cu afecţiune "Vaticanul numărul doi", va celebra Sfânta Liturghie duminică, 13 iulie 2025, în Parohia Pontificală "Sfântul Toma de Villanova", în timp ce duminică, 20 iulie 2025, o va celebra în catedrala din Albano, care fusese atribuită fostului cardinal Prevost ca Biserică titulară în consistoriul de creare a cardinalilor. În ambele duminici, Papa Leon al XIV-lea va recita şi rugăciunea Angelus în "Piazza della Libertà" din Castel Gandolfo.
Un timp propice
Cum să folosim şi să facem profitabil timpul de vacanţă? Această întrebare, numai aparent neesenţială dacă se urmăreşte o perspectivă spirituală, îşi găseşte de fapt spaţiu în multe reflecţii ale Pontifilor. În primul rând, pentru că vacanţele nu au un rol marginal în viaţa omului. Papii subliniază că acestea nu trebuie văzute doar ca o perioadă de pură lenevire legată de odihnă. Acest timp se poate revela, de exemplu, un moment propice pentru a ne opri asupra frumuseţii naturii, definită de Papa Paul al VI-lea drept "cartea lui Dumnezeu". În timpul vacanţelor, a subliniat însuşi Papa Montini, se poate redescoperi contactul cu scena "mereu deschisă, mereu nouă, mereu minunată" a creaţiei: "spaţiul, atmosfera, animalele, lucrurile; marea, munţii, câmpiile, cerul cu zorii săi, amiezile sale, apusurile sale şi mai ales cu nopţile sale înstelate, profunde şi mereu încântătoare".
Paul al VI-lea: Vacanţele să fie timp de împrospătare vigilentă
Însă vacanţele sunt şi o perioadă benefică în care întreruperea ritmului obişnuit al muncii poate favoriza liniştea interioară, reculegerea. Papa Paul al VI-lea, la Angelus din 5 august 1973, a indicat un program special pentru această perioadă de odihnă:
Să ne asigurăm că acest timp liber, pe care îl numim vacanţe, să nu fie complet nici disipare, nici egoism. Relaxare, împrospătare, recreere (în sens etimologic), da, dar inteligentă şi vigilentă. Există, de exemplu, lecturi serioase, cărora nu le putem acorda timpul necesar pe parcursul anului; există excursii, care sunt descoperiri ale numeroaselor bogăţii frumoase ale istoriei noastre şi ale artei noastre, cărora le dăm de preferinţă alegerea noastră. Şi apoi să ne amintim că vacanţele sunt perioada privilegiată pentru bunele prietenii, pentru a cunoaşte locuri, obiceiuri, nevoi ale poporului de care de obicei nu ne apropiem şi pentru întâlnirea cu persoane noi demne de conversaţia noastră.
Ioan Paul al II-lea: Întâlnirea este una din valorile vacanţei
Vacanţele sunt o oportunitate pentru a împărtăşi momente senine. Papa Ioan Paul al II-lea, căruia îi plăcea să petreacă perioade de odihnă în munţii "săi" iubiţi, a amintit în repetate rânduri că, pentru a se regenera, omul are nevoie de armonie, să experimenteze frumuseţea întâlnirii cu ceilalţi. "Pentru ca vacanţa să fie cu adevărat aşa şi să aducă o bunăstare autentică - afirma Papa Wojtyła la Angelus din 6 iulie 1997 - este necesar ca în ea persoana să găsească un echilibru bun, fie cu sine însuşi, fie cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător. Această armonie interioară şi exterioară regenerează sufletul şi redă energie trupului şi spiritului".
Una dintre valorile vacanţei este cea a întâlnirii, a faptului de a fi împreună cu ceilalţi în mod dezinteresat, pentru plăcerea prieteniei şi a împărtăşirii de momente senine. Totuşi cunoscând sufletul uman şi condiţionările societăţii de consum, aş vrea să sugerez, în special tinerilor, să facă vacanţe sănătoase, adică să fie evadări sănătoase, evitând încălcările care sunt dăunătoare propriei sănătăţi şi a altora. Altminteri, se ajunge să se irosească timp şi resurse şi să se întoarcă din "concediul" mult aşteptat fără niciun beneficiu. Evadarea poate fi utilă, dar numai dacă nu se evadează din criterii morale sănătoase şi chiar pur şi simplu din respectul datorat propriei sănătăţi. Dreptul la o vacanţă nu trebuie să ne facă să-i uităm pe cei care, din diverse motive, nu îşi pot părăsi propriul mediu obişnuit, deoarece sunt împiedicaţi de vârstă, de motive de sănătate sau de muncă, de greutăţi economice sau de alte probleme.
Benedict al XVI-lea: În faţa naturii omul se redescoperă creatură
Mai ales pentru cei care locuiesc în oraşe mari, adesea frenetice şi dispersive, este important să se cufunde pentru o perioadă în natură. Papa Benedict al XVI-lea, la Angelus din 17 iulie 2005, în munţii Les Combes din Valle d'Aosta, a indicat această exigenţă care nu este secundară.
În lumea în care trăim, devine aproape o necesitate să ne putem revigora în trup şi în spirit, mai ales pentru cei care locuiesc în oraşe, unde condiţiile de viaţă, adesea frenetice, lasă puţin spaţiu pentru linişte, reflecţie şi contact relaxant cu natura. În afară de asta, vacanţele sunt zile în care se poate dedica mai mult timp rugăciunii, lecturii şi meditaţiei asupra semnificaţiilor profunde ale vieţii, în contextul senin al propriei familii şi al celor dragi. Timpul de vacanţă oferă oportunităţi unice de a ne opri în faţa spectacolelor sugestive ale naturii, "carte" minunată la îndemâna tuturor, mari şi micuţi. În contact cu natura, persoana îşi regăseşte dimensiunea potrivită, se redescoperă creatură, mică, dar în acelaşi timp unică, "capabilă de Dumnezeu" pentru că este deschisă interior către infinit.
Francisc: În vacanţă se aprofundează drumul spiritual
Vacanţele sunt şi timpul pentru a aprofunda drumul spiritual. La Angelus din 6 august 2017, Papa Francisc invita, în special, să parcurgem această cale alături de drumurile aglomerate dintre destinaţiile şi locurile turistice.
Timpul estival este moment providenţial pentru a mări angajarea noastră de căutare şi de întâlnire cu Domnul. În această perioadă, studenţii sunt liberi de activităţile şcolare şi atâtea familii merg în concediu; este important ca în perioada de odihnă şi de dezlipire de ocupaţiile zilnice, să se poate reface forţele trupului şi ale spiritului, aprofundând drumul spiritual. (...) Fie ca Mama noastră şi Mama lui Dumnezeu să ne ajute să intrăm în sintonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât Cristos să devină lumină şi călăuza a întregii noastre vieţi. Ei să-i încredinţăm vacanţele tuturor, pentru ca să fie senine şi rodnice, dar mai ales vara celor care nu pot să petreacă vacanţe pentru că sunt împiedicaţi de vârstă, de motive de sănătate sau de muncă, de probleme economice sau de alte probleme, pentru ca să fie oricum un timp de destindere, îmbucurat de prezenţe prieteneşti şi de momente fericite.
Aşadar vacanţele sunt pentru papi un timp de odihnă şi de relaxare, dar şi o perioadă pentru a medita, pentru a intra în sintonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. În această armonie, odihna se poate transforma într-un drum pentru a întrezări, în tăcerea interioară şi printre vârfurile sufletului şi ale naturii, privirea iubitoare a Domnului.
(După Vatican News, 5 iulie 2025)
