Vizita papei în Austria: trei zile cu o agendă bogată şi intensă, toate sub motoul "A privi la Cristos"; acelaşi generic, în realitate, a stat şi la baza mesajului adresat de Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu tinerii italieni, la Loreto, cu câteva zile înainte, după cum observă arhiepiscopul de Pescara, Tommaso Valentinetti, contactat de redacţia centrală Radio Vatican:
Cred că ultimele două momente publice ale papei au fost caracterizate mai ales de o mare claritate doctrinară, dar şi de spiritualitatea profundă, de îndemnul de a-şi îndrepta privirea spre esenţial, la Cristos, Domnul vieţii tuturor. De la Cristos vine nu atât cerinţa de a-l urma pe un drum care, într-un anumit fel, poate apărea apăsător, cât mai ales un "da" spus cu bucurie, un răspuns deplin şi fără reţineri la marea prietenie cu el.
• Într-adevăr, creştinismul, a subliniat papa, este mult mai mult decât un simplu sistem moral: este o întâlnire cu o persoană, cu Isus Cristos; în această lumină, aşadar, nici decalogul, poruncile lui Dumnezeu, nu trebuie citit ca o serie de interziceri, ci ca un "da" spus lui Dumnezeu şi aproapelui...
Cu siguranţă, este vorba de o temă preferată a Sfântului Părinte şi o referinţă la enciclica iniţială a pontificatului "Deus caritas est": întâlnirea dintre persoană şi Dumnezeu care este iubire, comunicarea iubirii în viaţa persoanelor. Aşadar, nu o serie de norme de respectat, cât mai ales - cum spune el însuşi - o serie de "da"-uri de spus, un "da" spus vieţii. Mi-a plăcut foarte mult referinţa la viaţă văzută la 360 de grade, la viaţa pe cale de a se naşte şi în particular la contemplarea lui Cristos copil; apoi, referinţa la nenumăraţii copii care trăiesc în sărăcie - sunt cuvintele papei - care sunt exploataţi ca soldaţi, care n-au simţit niciodată iubirea părinţilor, copii bolnavi şi suferinzi, precum şi cei sănătoşi, plini de bucurie. Aş spune că aceasta este marea frumuseţe a acestei referinţe, a întâlnirii cu Domnul, pentru că Domnul ne spune să trăim cu această mare deschidere de inimă faţă de el şi faţă de aproapele.
• Papa spunea că "fără Cristos, timpul este gol", şi i-a invitat pe austrieci să redescopere că duminica este o necesitate interioară...
Cele două teme sunt în strânsă legătură. Dacă este nevoie de prietenia cu Domnul, dacă trebuie spus "da" iubirii şi la logica iubirii sale, toate acestea au nevoie de spaţiu, de un timp, de un loc. Duminica este locul acestei mari întâlniri şi, aş spune, că este locul acestui mare exerciţiu prin care îl ascultăm pe Dumnezeu care vorbeşte, prin care celebrăm sfinţenia lui Dumnezeu. Aşadar, Euharistia trebuie trăită ca moment de întâlnire cu Domnul şi cu cel care este absolutul vieţii noastre, ca exerciţiu al iubirii cu disponibilitatea de a face astfel încât să se reverse din belşug spre cei care au mai mare nevoie.
Radio Vatican (11 septembrie 2007)
