|
| © Vatican Media |
Un preot fericit este cea mai bună vestire a evangheliei
"Preoţi fericiţi - «V-am numit prieteni» (In 15,15)": aceasta este tema întâlnirii internaţionale care va avea loc la Roma, în Auditoriumul Conciliazione, joi, 26 iunie 2025, după-amiază, cu ocazia Jubileului preoţilor şi în prezenţa Papei Leon al XIV-lea. Cardinalul Lazzaro You Heung-sik, prefectul Dicasterului pentru Cler, organizator al întâlnirii, a declarat la mass-media vaticane că întâlnirea "se naşte din dorinţa profundă de a readuce în centru bucuria şi frumuseţea vieţii şi a slujirii preoţeşti. Nu este vorba numai de un moment formativ, ci de o adevărată experienţă eclezială, sinodală şi fraternă. Vrem să reiterăm că preoţii fericiţi sunt cea mai bună vestire a evangheliei, pentru că mărturisesc cu propria viaţă frumuseţea urmării lui Cristos. Prietenia cu Isus, indicată în versetul evanghelic care dă titlul întâlnirii, este cheia pentru a redescoperi sensul profund al vocaţiei şi a trăi slujirea cu recunoştinţă şi elan. «Preoţi fericiţi» nu este un slogan, ci o invitaţie de a trăi slujirea cu plinătate, recunoştinţă şi pasiune evanghelică. Din prietenia cu Cristos şi, în acelaşi timp, din comuniunea fraternă a preoţilor cu episcopul, între ei şi cu credincioşii, se naşte adevărata bucurie a preotului, cea care atinge inimile şi regenerează speranţa poporului lui Dumnezeu".
Vor fi prezenţi martori din diferite ţări ale lumii. Putem oferi vreo prezentare generală cu privire la participare?
Suntem cu adevărat plini de bucurie pentru răspunsul pe care l-am primit. Vom avea peste 1.700 de participanţi, veniţi de pe toate continentele. În mod special, înregistrăm o prezenţă puternică din America Latină, din Africa şi din Asia, dar şi din Europa şi din America de Nord. Acest lucru ne aminteşte că Biserica este cu adevărat catolică, adică universală, şi că preoţii, în pofida diferenţelor culturale şi pastorale, împărtăşesc aceleaşi provocări, aceleaşi bucurii şi aceeaşi chemare de a fi semn de speranţă pentru poporul lui Dumnezeu. Va fi cu adevărat o experienţă eclezială de fraternitate, în care preoţii împărtăşesc aceeaşi dorinţă de fidelitate şi reînnoire.
Una dintre caracteristicile întâlnirii va fi prezentarea "bunelor practici" în pastoraţia vocaţională şi formarea iniţială. Ce exemple concrete vor fi împărtăşite?
Vom vorbi despre experienţe care deja dau roade în diferite ţări. De exemplu, atenţia la o formare umană integrală care priveşte la toate dimensiunile persoanei şi în special şi la cea afectivă, un stil participativ în seminarii care vizează coresponsabilitatea candidaţilor pentru formarea lor, experienţe pastorale şi de misiune care sunt un teren de testare a chemării, nu în ultimul rând o pregătire a formatorilor care îi califică să îşi îndeplinească misiunea cu competenţă. În schimb, în pastoraţia vocaţională este esenţial să se pornească de la ascultare: tinerii vor să fie ascultaţi chiar înainte de a fi orientaţi. Apoi sunt de mare ajutor forme creative de convieţuire şi de angajare. În acest sens, mărturii din Mexic, din Italia, din Argentina şi din Irlanda vor oferi idei concrete care pot fi replicate şi în alte contexte.
Cel mai aşteptat moment va fi cu siguranţă prezenţa lui Leon al XIV-lea. Ce aşteptaţi de la această întâlnire şi ce se va împărtăşi cu papa?
Va fi un moment de har. Preoţii vor putea asculta glasul succesorului lui Petru care îi încurajează, îi susţine şi împărtăşeşte cu ei speranţa unei Biserici mai evanghelice. Pontiful cunoaşte contextul întâlnirii, care îşi propune atât de mult să împărtăşească bune practici şi este foarte bucuros de aceasta. Cunoaşte bine provocările care apasă asupra preoţilor astăzi şi în aceste săptămâni a spus de mai multe ori cât de mult doreşte să meargă împreună cu ei. Ne va oferi gândirea sa şi mărturia sa, în libertate şi în adevăr, în lumina Duhului Sfânt.
Se vorbeşte adesea despre criză vocaţională, mai ales în Occident. Totuşi, tinerii arată o dorinţă autentică de sens. Care este situaţia vocaţiilor în Biserică astăzi?
Este adevărat: cifrele din unele ţări ne vorbesc despre o scădere. Dar nu putem reduce totul la statistici. Realitatea este mai profundă. În mulţi tineri - chiar şi în contexte secularizate - se percepe o mare sete de autenticitate, de o viaţă dăruită. Când întâlnesc preoţi credibili, fericiţi, coerenţi, inima se deschide. Tinerii îi urmează pe cei care arată cu viaţa lor că a-l sluji pe Cristos şi a-l mărturisi altora este cel mai frumos lucru care se poate face. Adevărata problemă nu este lipsa de "chemări", ci calitatea mărturiei noastre. De acolo totul poate reporni.
Această întâlnire se înscrie în contextul "jubileelor" speciale ale seminariştilor, preoţilor şi episcopilor. Care sunt astăzi dorinţele, aşteptările, speranţele preoţilor, "pelerini ai speranţei" în acest An Sfânt?
Preoţii caută căi pentru ca viaţa lor să se poată reînnoi constant şi să aducă roade chiar şi în circumstanţe dificile. Intuiesc că este important să se întoarcă mereu din nou la izvoarele vocaţiei lor, să regăsească bucuria primului "da". Simt exigenţa unei formări care să-i ajute să exercite slujirea lor într-o societate profund schimbată. Au nevoie de sprijin în momentele de încercare, doresc să experimenteze relaţii fraterne. Şi mai presus de toate, cer să nu fie lăsaţi singuri. Jubileul este o ocazie de har, o mare oportunitate pentru a privi înainte cu încredere: preoţii, împreună cu diaconii şi cu episcopii, în fiecare colţ al lumii, sunt cu adevărat "pelerini ai speranţei", pentru că în fiecare zi, în tăcere şi în fidelitate continuă să-l ducă pe Cristos persoanelor. Misiunea noastră ca Biserică este să avem grijă de ei, cu recunoştinţă şi iubire fraternă.
O ultimă reflecţie asupra datei de astăzi în care Biserica din Coreea celebrează "Ziua Naţională de Rugăciune pentru Reconciliere", instituită de episcopi în 1965 pentru a comemora 25 iunie 1950, zi în care a început războiul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Care sunt speranţele dumneavoastră în această privinţă?
25 iunie 1950 este o dată care a marcat profund istoria poporului coreean. În acea zi a început un război care a provocat suferinţe imense, despărţiri de familii şi răni care încă nu s-au vindecat complet. În Liturghia pe care am celebrat-o în această dimineaţă, am înălţat o intenţie specială de rugăciune pentru reunificarea Peninsulei. Şi pentru că, în conflictul dintre Nordul şi Sudul ţării, mi-am pierdut tatăl. Astăzi, amintindu-ne de acel eveniment tragic, nu vrem să ne limităm la o simplă comemorare istorică. În schimb, dorim să ne amintim de durerea trăită de poporul nostru, dar şi de demnitatea şi de speranţa care au dăinuit în mijlocul atâtor întunecimi. În această zi, credincioşii catolici din Coreea se unesc în rugăciune pentru victimele războiului şi, cu inimă sinceră, îi cer lui Dumnezeu ca generaţiile viitoare să poată trăi într-o Coreea fără conflicte. Războiul a lăsat cicatrici adânci atât în Nord, cât şi în Sud, şi nici astăzi Peninsula noastră nu a ajuns la o pace deplină şi durabilă. Deşi se înregistrează unele semnale: noua conducere a Sudului a întrerupt transmiterea de mesaje de ostilitate faţă de Nord, mesaje care erau transmise prin difuzoare de-a lungul graniţei dintre cele două ţări. Speranţa este ca şi marii actori internaţionali să îşi îndrepte privirea către reunificarea peninsulei. Ca Biserică Catolică din Coreea, credem cu tărie, urmând învăţătura Sfântului Părinte, că drumul dialogului, al reconcilierii şi al vindecării trebuie să continue fără oprire. Suntem chemaţi nu numai să ne rugăm, ci şi să construim o cultură de pace şi de solidaritate împreună cu fraţii noştri şi surorile noastre, în mijlocul tuturor popoarelor şi naţiunilor. Pacea lui Dumnezeu nu este simplă absenţă a războiului, ci este rodul dreptăţii, fraternităţii şi vieţii împărtăşite în logica evangheliei.
(După L'Osservatore Romano, 25 iunie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
