|
| © Vatican Media |
Cu ocazia conferinţei internaţionale "Protejarea vocilor şi chipurilor umane", filmul documentar "The AI Doc" a fost proiectat la Vatican. Într-un interviu acordat mass-media vaticane, co-fondatorul Center for Humane Technology [Centrul pentru Tehnologie Umană] şi unul dintre protagoniştii documentarului avertizează asupra riscurilor la adresa demnităţii umane şi a gândirii critice şi îl priveşte pe Papa Leon al XIV-lea ca posibil promotor al unei dezbateri globale despre IA.
În dezbaterea globală despre inteligenţa artificială, marcată din ce în ce mai mult de întrebări etice, politice şi antropologice, Vaticanul caută să creeze un spaţiu de discuţie care să combine reflecţia academică şi cu reflecţia culturală şi narativă. În ajunul conferinţei internaţionale Protejarea vocilor şi chipurilor umane, promovată de Dicasterul pentru Comunicare pe 21 mai la Universitatea Pontificală Urbaniana, Filmoteca Vaticană a găzduit o proiecţie cu uşile închise a documentarului The AI Doc: Or How I Became An Apocaloptimist, regizat de Daniel Roher şi Charlie Tyrell şi produs de Daniel Kwan, cineastul premiat cu Oscar pentru Everything Everywhere All at Once. După ce a avut premiera mondială în ianuarie anul trecut la Sundance Film Festival şi ulterior în Europa, documentarul reuneşte vocile unor protagonişti, cercetători şi critici din lumea inteligenţei artificiale.
Regizorul Daniel Roher, aflat pe punctul de a deveni tată, întreprinde o călătorie pentru a înţelege revoluţia inteligenţei artificiale, intervievând peste 40 de experţi, inclusiv directorii generali ai OpenAI, Anthropic şi Google DeepMind. Documentarul explorează pericolele existenţiale şi promisiunile extraordinare ale algoritmilor, echilibrând anxietatea apocaliptică şi speranţa de a înţelege ce fel de lume va moşteni copilul său. Prin această investigaţie personală, Roher caută să răspundă la întrebarea fundamentală: este un act de nebunie sau de optimism să aduci pe lume un copil într-o eră dominată de inteligenţa artificială? "Aceasta este ultima greşeală pe care am putea-o face vreodată". Această frază rezumă perfect tema centrală a documentarului: cu inteligenţa artificială superinteligentă, omenirea se confruntă cu o tehnologie atât de puternică încât o singură eroare în dezvoltarea sa ar putea fi ireversibilă şi fatală.
În film apare şi Tristan Harris, co-fondator şi preşedinte al Center for Humane Technology [Centrul pentru Tehnologie Umană], unul dintre cele mai ascultate canale la nivel internaţional despre relaţia dintre tehnologie, îngrijirea umană şi democraţie. În timpul proiecţiei de la Vatican, Harris a acordat un interviu pentru Radio Vatican - Vatican News.
Găsirea unei a treia căi
Întrebat despre semnificaţia "optimismului apocaliptic" evocat de titlul documentarului, Harris explică faptul că ideea nu este să alegi între optimism şi pesimism, ci mai degrabă să pui sub semnul întrebării capacitatea de a acţiona în faţa unui risc concret. El se referă, spune el, la filmul "The Day After", care în anii 1980 a contribuit la aducerea pericolului războiului nuclear în conştiinţa colectivă. "Filmul respectiv a introdus în conştiinţa colectivă posibilitatea unui rezultat pe care nimeni nu şi-l dorea", observă Harris, amintind cum acel climat a contribuit, de asemenea, la deschiderea terenului pentru primele discuţii privind controlul armelor. Potrivit lui Harris, chiar această analogie ne ajută să înţelegem provocarea inteligenţei artificiale: "Este perfect în ton cu problemele pe care Vaticanul le-a abordat de-a lungul istoriei, şi anume cum să găseşti o a treia cale şi să eviţi escaladarea cursei înarmărilor".
Ameninţările cursei IA generativă
În ceea ce priveşte riscurile imediate ale IA generativă, Harris enumeră mai multe: de la pierderea locurilor de muncă la deepfake-uri, de la fraudă la furtul de proprietate intelectuală şi identitate vocală. "Problema cu IA generativă este că prezintă mai multe ameninţări simultan", spune el. Dar problema mai profundă, crede el, este o alta: "cursa înarmărilor" pentru a fi primii care realizează aşa-numita AGI, inteligenţă artificială generală (notă a editorului: un tip ipotetic de inteligenţă artificială capabilă să înţeleagă, să înveţe şi să îndeplinească orice sarcină intelectuală pe care o poate îndeplini un om). Potrivit lui Harris, companiile şi guvernele percep această competiţie ca pe o provocare existenţială, în care orice daună colaterală riscă să pară justificată pentru a rămâne în frunte. "Persoanele din Silicon Valley privesc această cursă a înarmărilor ca pe o problemă existenţială. Trebuie să fie primii". Această dinamică, susţine el, este cea care generează multe dintre celelalte ameninţări: şomajul în masă, deturnarea de feţe şi voci umane şi destabilizarea socială.
Daunele reţelelor de socializare
Harris atrage apoi atenţia asupra efectelor deja vizibile ale platformelor digitale. În opinia sa, încă nu există o conştientizare deplină a daunelor cauzate de modelul economic al reţelelor de socializare. "Este ca un peşte care înoată în apă şi este întrebat ce părere are despre apă", observă el. Acest sistem, explică el, este conceput pentru a maximiza atenţia, frecvenţa de utilizare şi implicarea, cu consecinţe care includ compulsivitate, izolare şi declin cognitiv. Citând mai multe studii, Harris subliniază dificultatea crescută de concentrare şi învăţare şi avertizează, de asemenea, împotriva utilizării necritice a inteligenţei artificiale în procesele cognitive.
Rolul papei
În cele din urmă, Harris analizează posibilul rol al Bisericii şi al Papei Leon al XIV-lea în dezbaterea globală privind inteligenţa artificială. "Papa Leon a fost un lider extraordinar în a atrage atenţia asupra a ceea ce trebuie să protejăm: demnitatea umană, creativitatea umană, gândirea critică", spune el. Dar, în opinia sa, rămâne un pas crucial: numirea explicită a cursei globale pentru inteligenţa artificială drept o ameninţare sistemică. El face referire explicită la Ioan al XXIII-lea şi Pacem in terris, publicate în plin Război Rece, când Sfântul Scaun a cerut lumii să înlocuiască logica escaladării cu aceea a dialogului. Harris aminteşte, de asemenea, de limbajul cu care Conciliul al II-lea din Vatican avea să definească ulterior cursa înarmărilor ca o ameninţare la adresa umanităţii. "Cred că această cursă a înarmărilor IA trebuie considerată un pericol", spune el. De aici şi urarea sa pentru pontif: "Aş vrea să-l văd pe Papa Leon reunind aici lideri mondiali şi spunându-le: nu veţi pleca până nu găsiţi o soluţie", evocând în mod ideal spiritul de la Reykjavik. Pentru Harris, provocarea nu poate fi lăsată numai în seama competiţiei economice sau geopolitice: ea priveşte însăşi viitorul omenirii.
Fabio Colagrande
(După Vatican News, 22 mai 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
