Costa Rica este singura surpriză adevărată a campionatului mondial de fotbal care a ajuns la sferturile de finală
De Damiano Tommasi
Totul a mers cum a fost prevăzut: au rămas în cursă cele opt echipe care au câştigat grupele de calificare. Deci, surprizele sunt cele de săptămâna trecută, sau mai bine zis, surpriza. De fapt, Costa Rica poate să se onoreze în mod liniştit cu titlul de echipa revelaţie de la Brazilia 2014 şi nu numai pentru că a obţinut cu sferturile de finală cea mai bună clasificare din istoria fotbalului, ci pentru că s-a calificat, deşi era considerată cenuşăreasa unicei grupe care avea trei naţiuni câştigătoare ale unui campionat mondial: Italia, Anglia şi Uruguay.
Ne aşteaptă acum patru meciuri care prevăd deja un parcurs bine definit spre finală. Costa Rica şi Belgia vor încerca pe de o parte să demonteze probabila semifinală Argentina-Olanda şi de cealaltă parte Columbia şi Franţa vor încerca să le blocheze pe pluridecoratele Brazilia şi Germania.
Cum sunt pretendentele? Sunt obosite. Pentru a doua oară după 1938, cinci partide din opt în acest turneu s-au terminat după prelungiri. Echipa care a alergat mai puţin (luând în considerare kilometrii parcurşi într-un meci) este Columbia, care este singura care a câştigat toate meciurile în cele nouăzeci de minute regulamentare. Olanda, cel mai bun atac şi cea mai slabă apărare, va întâlni Costa Rica, cea mai bună apărare şi cel mai slab atac: meci cu un rezultat care nu e deloc sigur. Printre naţionalele care mai sunt în întrecere, cea mai cotată în ranking-ul FIFA este Germania (a doua) şi, imediat după, Brazilia. Germania a fost până acum şi echipa cea mai corectă, cu numai 37 de faulturi comise în patru partide. În schimb Franţa este naţionala care s-a schimbat mai mult faţă de campionatul mondial din 2010: numai patru jucători de atunci, faţă de unsprezece jucători din echipa Germaniei. Curios cum opt din cei unsprezece folosiţi în meciul Germania-Algeria era pe teren şi în optimile de la mondialul din 2010. Cifrele spun multe, dar nu totul. Brazilia, mare favorită, se va afla, de fapt, în faţa unui adversar complicat: emotivitatea tinerilor săi. Şi Argentina trebuie încă să înţeleagă dacă este Messi-dependent şi, în acest caz, cât de sus poate să o ducă acest campion al său. Şi apoi sunt referinţele istorice. Partea tabloului în care se află Germania pare, de exemplu, să fie cea corectă, aceea de unde în ultimele zece ediţii ale mondialelor de opt ori a ieşit învingătoarea. Aici, în afară de Brazilia şi Franţa este Columbia, iar astăzi (2 iulie) este a douăzecea aniversare a asasinării lui Andrés Escobar, fotbalistul "vinovat" de autogolul care a eliminat naţionala sa de la mondialul jucat în Statele Unite. Ar putea să fie asta pentru cafeteros arcul în plus pentru a face să viseze marea masă de suporteri veniţi în Brazilia?
Personal eram şi rămân convins că această ediţie a mondialului va fi o surpriză. Brazilia care, aşa cum am spus, are probabil cel mai de temut adversar al său în interiorul vestiarului său, are o întreagă naţiune care împinge şi nu mai trebuie să se teamă de fantoma albastră a Uruguayului, deja eliminată. Echipa gazdă este dată ca favorită, dar în fapte încă nu a convins pe deplin: prea multe partide au rămas în suspans până la sfârşit şi calităţile tehnice şi tactice ale echipelor au apărut nivelate spre sus. Mă gândeam la asta deja înainte de campionatul mondial. Columbia şi Belgia (împreună cu Elveţia) le indicasem ca posibile noutăţi. Şi un prieten expert în fotbal internaţional mă avertizase odinioară: Columbia şi Belgia sunt echipele cu cel mai bun raport între vârstă şi calitate a echipei. Tineri şi fenomene deci. Însă totul se poate întâmpla şi, dată fiind experienţa albaştrilor (italienilor, n.t.), nimeni nu va putea sta liniştit nici în tratarea de acum fostei cenuşărese Costa Rica.
Gândindu-ne bine, s-ar putea întâmpla şi ca să intre în istorie o finală cât priveşte suporterii săi speciali. Dacă Barack Obama s-a fotografiat în Air Force One în timp ce urmărea SUA-Germania şi fotbalul a invadat ţara baseball-ului, a baschetului şi a fotbalului american, şi dacă ideea despre susţinerea contrapusă a Papei Francisc şi a Gărzilor elveţiene a înflăcărat în mod simpatic ajunul meciului Argentina-Elveţia, probabil că adevărata surpriză ar putea să vină de la suporterii "speciali" ai finalei mondiale. De fapt, tabloul ne-ar putea dărui un Argentina-Germania care, cu doi suporteri de excepţie ca Francisc şi Benedict al XVI-lea, ar intra pe drept în istoria fotbalului.
(După L'Osservatore romano, 3 iulie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
