Sinodul pentru Amazonia: Mai multă angajare pentru drepturile popoarelor indigene
Auspiciul în timpul celei de-a cincea congregaţii generale
În regiunea amazoniană există circa 150 de popoare, sau porţiuni de populaţii indigene, care nu au nici un contact sistematic sau permanent cu ambientul social înconjurător. Această realitate a fost adusă în atenţia celor 174 de părinţi prezenţi la a cincea congregaţie generală – desfăşurată în dimineaţa de miercuri, 9 octombrie 2019, în aula Sinodului (nu era prezent papa Francisc din cauza concomitenţei cu audienţa generală) – împreună cu cererea explicită de a asigura instrumente juridice şi legale pentru a garanta dreptul lor la autodeterminare şi a tutela inviolabilitatea teritoriilor ameninţate de extractivismul prădător. În acest scop a fost propusă, între altele, instituirea unui observator eclezial internaţional al drepturilor umane care să dedice atenţie deosebită popoarelor „izolate” şi, în general, celor mai vulnerabile.
Sănătatea integrală a Amazoniei a fost una din primele teme tratate de adunare, care a început lucrările sale – moderate de preşedintele delegat la rând, cardinalul Braz de Aviz – cu recitarea orei a treia, dedicate îndeosebi rugăciunii pentru Ecuador şi însoţită de o scurtă a arhiepiscopului bolivian de Cochabamba, monseniorul Oscar Omar Aparicio Céspedes. Modelul de dezvoltare al capitalismului care distruge natura, incendiile care devastează regiunea, corupţia, despădurirea şi cultivărilor ilegale – s-a evidenţiat – ameninţă fie sănătatea persoanelor fie a teritoriului şi a întregii planete, provocând şi apariţia de noi boli legate de poluarea ambientală. În această privinţă a fost subliniată valoarea medicinei tradiţionale, care poate să constituie o alternativă la medicina occidentală.
Apoi a fost evidenţiată încetineala cu care Biserica găseşte uneori şi îşi însuşeşte exigenţele populaţiei. De fapt, se întâmplă ca ea să fie distantă de popoarele locale; şi acest gol este umplut adesea de propunerea Bisericilor neo-penticostale. Oricum rămâne urgent şi neapărat dialogul ecumenic şi interreligios: de fapt, un dialog respectuos şi rodnic reprezintă o dimensiune fundamentală pentru Biserica în ieşire în regiunea panamazoniană, caracterizată de un context multicultural.
În această privinţă, raportul dintre înculturare şi interculturare a fost amintit de mai multe ori de intervenţiile părinţilor. Care au avertizat cu privire la atitudinea de impunere de sus a unei singure culturi, invitând mai degrabă la primirea celuilalt şi la o descentralizare salutară într-o optică sinodală. Biserica, fără a ascunde dificultăţile obiective pe care le întâlneşte pe drumul său, trebuie să fie misionară, să aibă o faţă indigenă şi să favorizeze o logică după care periferia devine centru şi centrul devine periferie, într-o mişcare de transformare reciprocă.
Într-o optică sinodală se inserează şi apelul la o implicare mai mare a laicilor în viaţa eclezială, care ar putea să fie favorizată de crearea de noi slujiri mai corespunzătoare necesităţilor popoarelor amazoniene: de aici solicitarea la o creativitate mai mare din partea Bisericii, cu propunerea unei ministerialităţi bogate şi multiforme în rândul populaţiilor locale. A fost afirmat că deja de Conciliul al II-lea din Vatican au fost cerute eforturi mai mari în favoarea unei înculturări a liturgiei, cu celebrări care să respecte fie tradiţiile şi limbile popoarelor locale, fie mesajul integral al Evangheliei. În orice caz, este nevoie de un discernământ atent din partea episcopilor, în aşa fel încât să nu fie exclusă a priori nicio soluţie, nici aceea a hirotonirii bărbaţilor căsătoriţi.
Apoi a fost dat glas cererii multor seminarişti, doritori de o formare afectivă menită să îngrijească rănile lăsate de revoluţia sexuală: astăzi mulţi vor să redescopere şi să cunoască mai profund valoarea celibatului şi a castităţii. Şi cu privire la asta Biserica a fost invitată să nu tacă şi să ofere cu generozitate propria comoară doctrinală, care transformă inimile celui care este dispus s-o primească.
De la adunare a venit şi o conştientizare fermă împotriva violenţei răspândite asupra femeilor. Şi a fost lansată ideea de a institui o slujire laicală feminină pentru evanghelizare. De fapt, trebuie promovată o participare mai activă a femeii la viaţa Bisericii într-o optică samariteană.
Mai în general, pentru părinţii sinodali trebuie urmărită unitatea în diversitate după imaginea poliedrului sugerată de mai multe ori de papa Francisc. În aulă a răsunat invitaţia de a trece de la o pastoraţie a vizitei la o pastoraţie a prezenţei şi a ascultării, proclamând duioşia divină şi promovând îngrijirea casei comune nu numai în rândul credincioşilor ci şi în rândul celor care sunt departe şi gândesc în mod diferit. Pe Isus trebuie înrădăcinate valorile fraternităţii universale, a ecologiei integrale şi a stilurilor de viaţă inspirate din „buna trăire” ca răspuns la egoismul atâtor propuneri care caracterizează epoca modernă. În faţa tragediei climatice denunţate la nivel global, Sinodul devine astfel un moment de har şi o mare oportunitate pentru Biserică, chemată să promoveze o convertire ecologică şi o educaţie integrală.
A fost repropusă atenţiei părinţilor sinodali şi problema migraţiilor, ale cărei cauze fundamentale – sociopolitice, climatice, economice sau legate de persecuţia etnică – cer o abordare pastorală specifică. Impunerea unui model occidental extractivist în ţările amazoniene loveşte familiile şi îi forţează pe tineri să se mute în oraşe. Pornind de la această realitate, Biserica are misiunea de a da viaţă unei pastoraţiei urbane.
În dezbatere s-a vorbit şi despre valoarea teologiei indiene, cu referinţă la apelul papei de a plăsmui o Biserică cu faţă indigenă, în măsură să recitească elementele esenţiale ale universului catolic în cheie indigenă. În sfârşit, a fost propusă crearea de rezerve naturale mai mari pentru a păstra fie biodiversitatea fie pluralitatea culturilor amazoniene.
La sfârşitul sesiunii de dimineaţă s-a desfăşurat obişnuitul briefing în Sala de Presă a Sfântului Scaun, moderat de vice-directorul Cristiane Murray. Împreună cu prefectul Dicasterului pentru Comunicare, Ruffini, şi secretarul Comisiei pentru informare, iezuitul Costa, au intervenit omul de ştiinţă brazilian Carlos Alfonso Nobre, câştigător al Premiului Nobel pentru pace 2007 şi membru al Comissão de Ciências Ambientais do Conselho Nacional de Desenvolvimento Científico e Tecnológico (CNPQ), braziliana Ima Célia Guimarães Veira, membru al Comisiei naţionale pentru ambient (CONAMA), şi episcopul Erwin Kräutler, de la misionarii Preapreţiosului Sânge, prelat emerit de Xingu.
(După L’Osservatore Romano, 10 octombrie 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
