A zecea congregaţie

Papa Francisc a încheiat în după-amiaza de 14 octombrie 2019 a zecea congregaţie generală: luând cuvântul în aulă, în prezenţa a 177 de părinţi sinodali, pontiful a reflectat din nou asupra câtorva teme reieşite în timpul lucrărilor, evidenţiind câteva idei care l-au impresionat mai mult.

Anterior, intervenţiile relansaseră necesitatea de a regândi ministerialitatea Bisericii, în lumina parametrilor sinodalităţii: aceasta - s-a spus - reprezintă una din provocările Bisericii din Amazonia, pentru ca să fie tot mai mult Biserică a Cuvântului. Prezenţă activă şi milostivă, educativă şi profetică, formativă şi performativă, interpelantă în domeniul ecologiei integrale şi semn de angajare socială, economică, culturală şi politică pentru dezvoltarea unui nou umanism: toate acestea sunt Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea - s-a afirmat - este nevoie de noi slujitori ai Cuvântului, inclusiv femeile, pentru a da noi răspunsuri la provocările contemporane şi este necesar să se investească în laici bine pregătiţi care, în spirit misionar, să ştie să ducă vestirea Evangheliei în fiecare loc din Amazonia.

În afară de asta, o formare adecvată a laicilor angajaţi este fundamentală şi pentru naşterea de noi vocaţii.

O Biserică ministerială, s-a adăugat în aulă, are nevoie care să fie mai bine exprimate şi valorizate carismele credincioşilor laici, graţie cărora se manifestă faţa Bisericii în ieşire, departe de clericalism. O intervenţie, îndeosebi, a sugerat ca problemele despre aşa-numiţii viri probati şi despre ministerialitatea feminină să fie tratate într-o Adunare sinodală ordinară, pentru că este vorba despre teme de însemnătate universală. O altă intervenţie a remarcat că, înainte de viri probati preoţi, ar trebui să se gândească la viri probati diaconi: de fapt, diaconatul permanent ar putea să reprezinte un adevărat laborator pentru a avea bărbaţi căsătoriţi în sacramentul Preoţiei. Îndeosebi pentru tema feminină, printre intervenţiile auditorilor a fost exprimată dorinţa instituirii de slujiri care nu sunt primite prin hirotonire pentru femeile laice, înţelegând slujirea însăşi ca un serviciu, aşa încât să garanteze în tot teritoriul panamazonian demnitatea şi egalitatea feminină. Aceste slujiri ar putea să fie, de exemplu, aceea a celebrării Cuvântului sau a activităţilor socio-caritative.

Apoi, spaţiu dat tutelării minorilor şi adulţilor vulnerabili din Amazonia: plaga teribilă a pedofiliei şi a abuzurilor sexuale cere, de fapt, ca Biserica să fie mereu vigilentă şi curajoasă. Provocarea cea mai mare, s-a afirmat, este transparenţa şi responsabilitatea în faţa unor asemenea delicte, pentru ca să poată fi prevenite şi combătute. Despre exploatarea sexuală a tinerilor s-a vorbit şi în alte intervenţii: reţelele criminale fură copilăria pruncilor, făcându-i victime de exemplu ale traficului de organe. Datele prezentate în aulă sunt dramatice: în 2018 numai în Brazilia au fost înregistrate 62 de mii de cazuri de viol. Şi este vorba despre una din cifrele cele mai ridicate din regiunea amazoniană. La bază există fie grave inegalităţi economice, fie lipsuri de acţiuni guvernamentale locale şi internaţionale în măsură să combată aceste delicte oribile. De aici apelul la o mai mare lucrare de prevenire în acest sector, cu ajutorul Conferinţelor episcopale şi al congregaţiilor călugăreşti.

Atenţia faţă de minori şi faţă de femei a fost reafirmată şi pentru a îndemna la lupta împotriva traficului de persoane: victimele acestei drame au fost printre cele mai dezumanizante din lume. Pentru aceasta, s-a cerut ca, prin Dicasterul pentru Dezvoltarea Umană Integrală, marile firme să respecte normele internaţionale despre traficul de persoane şi să fie instituite comisii pastorale speciale pentru a înfrunta traficul de persoane.

Alte intervenţii au scos în evidenţă importanţa pastoraţiei vocaţionale, clarificând că ea nu poate lipsi în opera de evanghelizare şi că trebuie însoţită de o pastoraţie a tineretului care să fie, în acelaşi timp, chemare şi propunere a unei întâlniri personale cu Cristos. Tinerii care vor să-l urmeze pe Isus trebuie sprijiniţi de o formare adecvată, printr-o mărturie de viaţă sfântă şi angajată. Deci preoţii vor trebui să fie în măsură să înţeleagă până la capăt exigenţele Amazoniei: cateheza lor să nu fie excesiv de academică, ci să înainteze cu spirit misionar şi inimă de păstor.

O altă temă de discuţie a fost formarea catehetică la ecologia integrală, îndeosebi pentru tutelarea şi salvgardarea apei, resursă primară şi izvor de viaţă. Îngrijirea resurselor hidrologice - temă care a revenit şi în intervenţiile auditorilor şi invitaţilor speciali - este fundamentală: de fapt, în fiecare zi mii de copii în lume mor datorită bolilor legate de apă şi milioane de persoane îndură probleme hidrologice. De altfel, în multe ocazii papa Francisc a exprimat teama unui posibil următor război mondial legat de apă. Aşadar este nevoie de o urgentă conştientizare globală pentru protejarea casei comune şi pentru reconcilierea cu creaţia, semn al prezenţei lui Dumnezeu. Mai târziu este prea târziu.

Îndemnul la o "convertire ecologică" se referă şi la dimensiunea etică a stilurilor de viaţă actuale, adesea prea inspirate de tehnocraţia şi de maximizarea câştigului ca obiectiv absolut, în dezavantajul unei viziuni despre om ca fiinţă umană integrală. În afară de asta, în linie cu ceea ce s-a spus în a noua congregaţie generală, aula a reflectat asupra temei comunicaţiei: prin mass-media trebuie să ne deschidem comunicatorilor din orice cultură şi din orice limbă, aşa încât să fie întărite popoarele amazoniene. Deci, mass-media ale Bisericii ar trebui să fie un spaţiu pentru a consolida cunoştinţele locale, şi prin formarea de comunicatori indigeni şi agricultori.

În sfârşit, printre alte idei de reflecţie ale părinţilor sinodali apărarea popoarelor indigene, de dus înainte, de exemplu, prin educaţie sau mici proiecte de dezvoltare socială. De fapt, adesea excluse din societate, populaţiile originare nu trebuie să fie văzute ca şi cum ar fi "incapabile", ci trebuie făcute protagoniste şi ascultate, înţelese, primite. Apoi, a fost relansat îndemnul de a susţine viaţa consacrată feminină în contextele periferice urbane din Amazonia, acolo unde trăiesc "invizibilii", cei care nu au glas nici drepturi. De aici invitaţia pentru ca comisiile de dreptate şi pace şi cele pentru drepturile umane să poată coopera mai mult între ele, în numele apărării vieţii omului şi a planetei.

(După L'Osservatore Romano, 16 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu