Îmi spuneam mereu: "Aş vrea să merg în Israel, dar ... nu acum, nu e momentul, nu am timp, nu am bani...".
Din întâmplare am citit pe situl www.ercis.ro despre un pelerinaj în Ţara Sfântă, din curiozitate am luat legătura cu organizatorii şi am ajuns în mijlocul unui grup de pelerini în care nu cunoşteam pe nimeni. Mi-am spus: "Ne leagă gândul şi dorinţa de a merge «pe urmele lui Isus şi ale Mariei», deci nu sunt singură".
Într-adevăr, am cunoscut oameni deosebiţi şi am descoperit în comportamentul lor credinţa puternică în Dumnezeu şi în om; o stare de spirit care, datorită locurilor în care ne aflam, a fost mult amplificată.
Cu cât urcam pe Muntele Fericirilor, al Ispitirilor sau pe Sinai; cu cât coboram în Sfântul Mormântul, în mormântul lui Lazăr sau în Grota Naşterii Mântuitorului; cu cât pluteam mai lin pe Lacul Genezaret sau mă scufundam în Râul Iordan; cu cât înaintam pe Calea crucii sau în procesiunea sfântului Rozariu, cu atât flacăra sufletului meu căpăta o forţă şi o vioiciune greu de descris în cuvinte.
Am trăit o experienţă spirituală de neuitat care a imprimat urme adânci în mintea, în credinţa şi în trăirea mea.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a chemat să-mi ofere o asemenea bucurie, o bucurie pe care, copleşită de frumuseţea locurilor, am simţit că nu o meritam.
Mulţumesc părintelui Cristian Vacaru, un pelerin adevărat, care, cu o seriozitate maximă şi asemeni bunului păstor, ne-a condus pe drumul credinţei şi al dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Monica Wojcicki (Craiova)
