Din rancho în rancho călare pe măgăriţă
Preotul "gaucho" Cura Brochero
De Santiago Oliveira, Episcop de Cruz del Eje
Este un har pentru Biserică şi pentru patria noastră ca unul dintre fiii săi să fie prezentat lumii ca sfânt. "Cura Brochero - ne-a amintit Papa Francisc - are actualitatea Evangheliei şi este un pionier în ieşirea spre periferiile geografice şi existenţiale, pentru a duce tuturor iubirea, milostivirea lui Dumnezeu". La 16 octombrie 2016 privirea argentinienilor va fi îndreptată spre Roma şi spre Brochero. Pontiful îl va canoniza pe primul preot argentinian, din clerul din Córdoba.
Brochero, ştim asta, este un "bun păstor". Păstor cu mirosul oilor. Bun, apropiat, martor al milostivirii. Erou şi sfânt. N-a dat numai ceea ce avea bărbaţilor şi femeilor din timpul său, ci a dat tot ceea ce avea, chiar darul cel mai bun, cel mai preţios, care era viaţa sa. Şi a dat-o complet. N-a precupeţit nimic. Apostol şi martir al carităţii, a murit bolnav de lepră, întruchipându-se cu aceia care în rândul poporului său era afectaţi de boala aceea, care aducea cu sine singurătate şi izolare, pentru că provoca frică şi refuz. Brochero era acolo. Brochero este acolo. În slujirea sa sacerdotală i-a căutat pe toţi, s-a apropiat de cei care sufereau mai mult. A mângâiat şi a asistat pe cei bolnavi.
S-a născut pe lângă Santa Rosa del Río, la 16 martie 1840. Ziua următoare a fost dus de mama Petrona Dávila şi de tatăl Ignacio Brochero la biserica parohială pentru a primi harul botezului. La şaisprezece ani a intrat în seminarul diecezei de Córdoba de atunci. A fost hirotonit preot în catedrală la 4 noiembrie 1866. Providenţa ne dăruieşte acest har la o sută cincizeci de ani de la acel eveniment şi noi amintim cu recunoştinţă şi emoţie Psalmul 109: "Tu eşti preot în veci". A celebrat prima sa liturghie la 10 decembrie din acel an, sărbătoarea Fecioarei Maria de Loreto.
Brochero a voit să-şi consume viaţa vestind Evanghelia, pentru ca fraţii săi să-l întâlnească pe Isus. A călătorit mult în vale şi în sierra (munţi), cu frigul şi cu căldura, cu soarele şi cu ploaia. A ştiut să parcurgă cărări apropiate şi îndepărtate, pentru a nu exclude pe nimeni de la veselia şi de la mângâierea pe care le generează bucuria întâlnirii.
A înţeles că Evanghelia şi promovarea umană sunt cele două feţe ale aceleiaşi medalii. Nu sunt diferite una de alta. Credinţa trebuie să se întrupeze şi această întrupare vindecă şi transformă viaţa şi realitatea celui care o primeşte. În timp ce înainta spre prima sa destinaţie, străbătând masivul Altas Cumbres, a spus: "Aici este totul de făcut". Şi a voit să facă dând prioritate harului. "Planul pastoral" al său a fost să lucreze fără încetare pentru ca toţi concetăţenii săi să facă exerciţiile spirituale ale sfântului Ignaţiu, pe care el le numea "băi ale sufletului". În acest scop, mergea să-i caute pe credincioşii săi din rancho în rancho (simple case de chirpici), cu măgăriţa sa Malacara, invitându-i pe toţi şi, ca bunul păstor, în primul rând pe cei mai îndepărtaţi; "pentru ei a venit Isus Cristos", obişnuia să spună.
Casa de exerciţii, care se află în satul care poartă numele său, Villa Cura Brochero, este monumentul spiritual care ne aminteşte şi astăzi eficacitatea exerciţiilor sale ca instrument de transformare a poporului nostru. Nu va fi o patrie nouă, nu vor fi familii şi comunităţi noi dacă nu vor fi inimi şi oameni noi. Pentru Argentina, Mama Antula, promotoare şi apostolă a sfintelor exerciţii beatificată recent, şi părintele Iosif Gabriel del Rosario (Cura Brochero), care este canonizat, şi venerabila Catalina Rodríguez, sunt, cred, semne ale lui Dumnezeu care ne arată că acesta este drumul de urmat "pentru transformare şi întâlnire". De aceea a continua opera va însemna a lucra pentru ca toţi, fără nicio excludere, să poată trăi această experienţă spirituală.
Ar fi mult de spus despre munca sa sacerdotală. A fost paroh, de aceea boteza, predica, învăţa catehismul, spovedea, administra sacramentul bolnavilor, celebra Euharistia şi se ruga, recita breviarul său şi rozariul său. A trăit preoţia până la sfârşit şi cu pasiune. Pentru aceasta a putut să spună, în scrisoarea pe care la 2 februarie 1907 a scris-o secretarului episcopiei, părintele Eduardo Ferreira: "Aş fi fericit dacă Dumnezeu m-ar ia de pe această planetă în timp ce stau aşezat ca să spovedesc şi să predic Evanghelia".
Cunoaştem fidelitatea sa şi exigenţele înnăscute în trăirea slujirii sale sacerdotale; fără a se îngriji de riscuri, ajunge mereu, deoarece pentru el cuvântul dat era sacru. Conform unor martori, a străbătut fluviul periculos şi umflat pentru a o asista pe "bătrâna Francesca" aşa cum îi promisese. Noi episcopii din provincia Córdoba în septembrie 2013 am afirmat următoarele: "O trăsătură tipică a vieţii sale sacerdotale a fost prezentarea Evangheliei printr-un limbaj viu şi apropiat de înţelegerea oamenilor obişnuiţi. Preocuparea sa era să lumineze viaţa credincioşilor săi pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu, nu în mod general şi abstract, ci aplicându-l circumstanţele concrete ale vieţii. În timpul mersului călare şi al călătoriilor se dedica şi rugăciunii tăcute şi constante din care se năştea după aceea predica sa. Momentele lungi petrecute în rugăciune în faţa Euharistiei, precum şi iubirea sa şi evlavia sa faţă de Preasfânta Fecioară Maria, i-au dat acea profunzime care este proprie cuvântului care provine din contemplaţie şi care apoi se extinde în acţiunea apostolică. Timpul său pământesc, viaţa sa a fost rodnică. Scrisoarea pe care a scris-o la 28 octombrie 1813 de la Tránsito unui prieten al său din seminar, în acel timp episcop de Santiago del Estero, arată sufletul şi bogăţia părintelui Brochero, arată bogăţia "vieţii sărace şi dăruite".
Acesta este textul scrisorii trimise episcopului de Santiago del Estero, Ya?iz Martín: "Dragul meu, îţi aminteşti poate că spuneam despre mine însumi că voi fi mereu atât de energic precum calul Chesche care a murit galopând; dar nu ţineam cont niciodată că Dumnezeu Domnul nostru este cel care dă viaţă şi dă moarte, cel care dă energiile fizice şi morale şi cel care le ia: ei bine, sunt aproape complet orb, abia disting lumina soarelui, nu reuşesc să văd nici măcar mâinile mele, în afară de asta aproape că am pierdut sensibilitatea de la coate până în vârful degetelor şi de la genunchi la picioare, şi astfel cineva trebuie să mă ajute ca să mă îmbrac şi să mă dezbrac; liturghia o spun din memorie, este aceea a Fecioarei a cărei Evanghelie este: extollens quaedam mulier de turba...; pentru a împărţi ostia consacrată şi pentru a pune pala rotundă în centrul corporalului îl chem pe ajutător pentru ca să-mi spună dacă am luat bine forma, pentru ca să se împartă acolo unde am indicat şi dacă pala rotundă este în centrul corporalului pentru a-l împături; cu greu mă aplec şi foarte greu mă îndrept, chiar dacă mă prind de masa altarului. Vezi cum a ajuns Chesche, energicul, cel plin de vervă. Dar este o favoare foarte mare pe care mi-a dat-o Dumnezeu Domnul nostru eliberându-mă complet de viaţa activă şi lăsându-mă numai cu viaţa pasivă, vreau să spun că Dumnezeu mi-a dat ca ocupaţie... să mă rog pentru oamenii care au trecut, pentru cei prezenţi şi pentru cei care vor veni până la sfârşitul lumii. Domnul n-a făcut acelaşi lucru cu tine; te-a împovărat cu povara enormă a mitrei până când nu te va lua din această lume, pentru că te-a considerat mai om decât mine, ca să nu-ţi spun deschis că ai fost şi eşti mai virtuos decât mine. M-a determinat să-ţi scriu faptul că am visat de trei ori că sunt la celebrări religioase alături de tine, şi pentru că pe data de 4 luna viitoare vom celebra 47 de ani de când Dumnezeu ne-a ales ca principi ai curţii sale, lucru pentru care îi aduc mereu mulţumire, pentru ca să ne întâlnim împreună în grupul apostolilor în metropola cerească. J. Gabriel Brochero".
A murit, sau mai bine zis a trăit paştele său, la Villa Tránsito la trei luni după ce a scris această scrisoare, la 26 ianuarie 1914.
Noi, preoţi şi păstor, îl considerăm un far şi un punct de referinţă, dar şi laicii cunosc opera sa. Pelerini care provin din toată ţara vin la sanctuar pentru a vizita locul unde se venerează rămăşiţele sale pământeşti. Merg la casa lui Dumnezeu Tatăl, şi îl găsesc şi pe părintele Brochero, un părinte apropiat şi prieten, care ascultă şi îmbrăţişează. Îl imploră şi îi mulţumesc. Povestesc experienţele lor ale multelor haruri primite. Mulţi în aceşti ani au venit ca turişti şi au plecat ca pelerini. An după an faima sa s-a răspândit şi de la beatificarea sa sanctuarul primeşte mulţi pelerini care vin ca să-l viziteze. Brochero este un bun prieten al lui Isus şi un mijlocitor fidel. Poporul îl miroase, îl simte părinte, îl numeşte Cura sau Curita Brochero.
Cura Brochero, Iosif Gabriel del Rosarío, dă-ne harul să conştientizăm în fiecare zi acest dar al vieţii tale. Has pispiado bien, te-ai "amestecat" bine, eşti în amintirea nu numai a sarranos (muntenilor) ci a întregii Argentine.
(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
