Sfinţenia în familie
În Africa de Sud beatificarea unui martir laic
De Jean Jules Chassem
Postulator general al misionarilor Preasfintei Inimi a lui Isus
Un tată de familie ucis din ură faţă de credinţă pentru că nu a voit să adere la un rit şamanic: este martirul Benedict Samuel Tshimangadzo Daswa (1946-1990) care este beatificat duminică 13 septembrie 2015 la Thohoyandou, în Dieceza de Tzaneen în Africa de Sud, de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe papa Francisc.
Primul născut dintr-o familie cu cinci copii, Benedict Samuel (Balaki) se naşte în satul sudafrican Mbahé. Botezat la vârsta de şaptesprezece ani la 21 aprilie 1963 de misionarul Preasfintei Inimi Augustin O'Brien, primeşte mirul la 21 iulie. În 1973 obţine diploma de învăţător de şcoală elementară şi este angajat la şcoala primară din Ha-Dumasi. După un an se căsătoreşte cu luterana Shadi Eveline Monyai. La 28 noiembrie 1978, este celebrată căsătoria civilă şi la 1 ianuarie 1979 este numit director al şcolii primare din satul Nweli. După convertirea femeii la catolicism, la 9 august 1980, căsătoria religioasă este celebrată de misionarul Patrick O'Connor, care devine călăuza spirituală a cuplului. Din căsătorie se nasc opt copii. Drumul spiritual al bărbatului este iuţit de întâlnirea cu acest misionar irlandez, care-l ajută să înainteze pe calea fidelităţii creştine. Dar mai ales căsătoria religioasă marchează începutul unei conştientizări a unei chemări speciale la sfinţenie.
Stimat educator al tinerilor, soţ şi tată exemplar, graţie exemplului său toţi membrii familiei se rugau în fiecare zi împreună şi participau în mod obişnuit la liturghia duminicală. Mărturisea credinţa în Cristos şi în satul său şi în comunitatea parohială angajându-se catehet, animator liturgic, promotor de opere caritative, artizan al dreptăţii şi păcii.
La 25 ianuarie 1990, ca urmare a unei violente ruperi de nori, un fulger a provocat incendiul multor colibe în satul său. Populaţia n-a considerat asta un simplu fenomen natural. Trebuia găsit un vinovat. Atunci s-a luat decizia de a-l consulta pe şamanul dintr-un sat veci pentru a şti mai mult. Însă pentru a face asta fiecare locuitor trebuia să plătească o sumă. Benedict nu era prezent când a fost luată decizia. Şi când a venit, a informat că tunetele şi fulgerele erau fenomene naturale. Însă explicaţia sa n-a fost acceptată şi a fost menţinut ceea ce s-a decis anterior. Aşadar, pentru oameni totul era clar: Benedict refuza să plătească acea contribuţie, obiectând că credinţa sa catolică nu-i permitea să ia parte la ceea ce avea de-a face cu vrăjitoria. De aceea câţiva bărbaţi au decis să scape de el. A fost organizată o ambuscadă împotriva lui şi în seara zilei de 2 februarie 1990 a fost asasinat cu cruzime în satul Mbahé, aproape de locuinţa sa. În timp ce călăii săi îl masacrau, Benedict, în genunchi, se ruga. Liturghia de înmormântare s-a ţinut după opt zile în prezenţa a circa şase sute de credincioşi laici, în biserica parohială din Nweli, concelebrată de numeroşi preoţi cu veşminte liturgice de culoare roşie. De fapt, erau convinşi că slujitorul lui Dumnezeu a murit din cauza credinţei sale. Şi faima sa de martir s-a răspândit rapid în toată regiunea.
(După L'Osservatore Romano, 13 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
