Semnal: "Expunere la simbolul apostolilor" de Toma de Aquino
În luna iulie a văzut lumina tiparului, la Editura "Polirom" din Iaşi, cartea "Expunere la Simbolul apostolilor" (ISBN: 978-973-46-6226-5) de Toma de Aquino, ediţie bilingvă, text reportat de Reginald de Piperno, traducere, studiu introductiv şi note de Wilhelm Dancă.
Cartea, apărută în colecţia "Biblioteca Medievala", în format 130x200, 224 de pagini, se găseşte şi în ediţie digitală: ePub şi PDF.
Născut în contextul Botezului, Simbolul apostolilor este prima formulare elaborată a credinţei ca un răspuns la nevoia de a oferi esenţialul credinţei într-o formă organică şi articulată.
Textul cărţii, în cele 12 articole ale Crezului apostolic, oferă cititorului o sinteză a credinţei creştine. "Împărţirea în articuli a conţinutului simbolului îi oferă lui Toma posibilitatea de a enumera, alături de sensurile explicite ale credinţei, şi seria ereziilor la care ele răspund implicit, fie ca este vorba despre erezii ale primelor secole creştine, reţinute de teologia medievală ca erori posibile ale interpretării doctrinare, fie despre polemici filozofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea".
Toma de Aquino a expus Simbolul de credinţă unor oameni obişnuiţi fie într-o piaţă, fie în biserică, în limba lor (rustica romana lingua). Nu se cunosc data şi locul expunerii. Comentariul a fost transcris de pr. Reginald de Piperno, călugăr dominican (decedat în 1290) care a fost secretarul lui Toma din 1259 până la moartea lui, în 1274. După ce eventual a fost confruntat cu notiţele predicatorului, corectat şi completat, textul a fost tradus în limba latină. Acest fel de lucrare poartă numele de reportatio.
Textul începe cu un prolog şi se termină cu o concluzie. Expunerea articolelor sunt structurate în patru momente: explicarea articolului de credinţă, tratarea erorilor contrare şi a eventualelor obiecţii la articol, respingerea erorilor şi a obiecţiilor, prezentarea beneficiilor spirituale care derivă din misterul de credinţă tratat.
În studiul introductiv, care se întinde pe 36 de pagini, pr. Wilhelm Dancă redă "Izvoarele teologice ale expunerii tomiste la Simbolul apostolilor", trecând prin Simbolul de la Niceea (325), Simbolul de la Constantinopol (381), Conciliile de la Efes (431) şi Calcedon (451) şi "regula fidei" la Augustin.
Deşi Toma a cunoscut simbolurile credinţei apărute de-a lungul secolelor ca răspuns la nevoile pastorale ale Bisericii, el a ales să comenteze articol cu articol Simbolul apostolilor. La întrebarea: De ce a ales Toma acest simbol? Pr. Dancă găseşte două răspunsuri: primatul istoric al Simbolului apostolilor şi puterea de convingere a unui text compus în timp de persecuţie.
Cu toate că traducătorul explică principiul că a voit să ofere "ospitalitate maximă unui autor catolic medieval care vine pentru prima dată în cultura şi limba română cu o lucrare despre credinţă", rămâne de discutat opţiunea pentru cuvintele: Spirit, corp, etern, glorie, infern, comuniune etc. în loc de Duh, trup, veşnic, slavă, iad, împărtăşire etc. cele mai multe fiind întâlnite chiar în Simbolul apostolilor recitat de credincioşi. Şi mai greu de înţeles este alegerea termenului Christos, deşi în text se folosesc creştin, creştinism...
Lucrarea se înscrie în seria operelor lui Toma de Aquino deja traduse în limba română, printre care: Summa teologica, vol I (Editura "Polirom", 2009, 970 de pag.), traducere de Alexander Baumgarten (coord.), Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura-Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia Savinescu, Wilhelm Tauwinkl, prefaţă de Adriano Oliva, O.P., lămuriri preliminare de Alexander Baumgarten; Despre fiind şi esenţă (Editura "Polirom", 2008, 200 de pag.), ediţia a II-a revăzută, bilingvă, traducere, studiu introductiv, note şi comentarii, referinţe bibliografice şi tabel cronologic de Eugen Munteanu; Despre guvernământ (Editura "Polirom", 2005, 312 pag.), traducere de Andrei Bereschi, prefaţă de Peter Molnar; Despre eternitatea lumii (Editura "Univers Enciclopedic", 2012, 320 de pag.; Despre unitatea intelectului (Editura "Univers Enciclopedic", 2012, 371 de pag.).
Cartea Expunere la Simbolul apostolilor poate fi de un real folos credincioşilor pentru că ajută la trăirea şi aprofundarea credinţei. Lucrătorii pastorali vor descoperi utilitatea textului în cateheza despre Crez, el tratând principiile credinţei. Se vor regăsi în carte şi iubitorii de limbă latină, de istorie sau de teologie, în ea fiind întâlnite confruntările doctrinare din timpul sfântului Toma.
Pr. Cornel Cadar
* * *
Fragmente
p. 65, 67
"Tatăl atotputernic, Creatorul cerului şi al pământului, al celor văzute şi al celor nevăzute"
După cum s-a spus, primul lucru pe care trebuie să îl credem este că există un singur Dumnezeu. Al doilea este că acest Dumnezeu e creatorul şi făcătorul cerului şi al pământului, al lucrurilor vizibile şi al celor invizibile.
Iar pentru a lăsa deoparte deocamdată argumentările subtile, faptul ca toate lucrurile au fost create şi făcute de Dumnezeu se arată printr-un exemplu simplu. Într-adevăr, noi constatăm faptul că, dacă cineva ar intra într-o casa şi ar simţi căldura chiar de la intrarea în ea, iar apoi, pe măsură ce înaintează, ar simţi o căldură mai mare, şi încă odată la fel, el ar crede că există un foc mai înăuntru, chiar dacă nu ar fi văzut focul care cauzase pomenitele călduri. La fel se întâmplă şi cu acela care ia în considerare lucrurile acestei lumi. Într-adevăr, el constată că toate lucrurile sunt aşezate potrivit unor grade diferite de frumuseţe şi de nobleţe şi, cu cât ele se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât le constată el mai frumoase şi mai bune. De aceea, corpurile cereşti sunt mai frumoase şi mai nobile decât corpurile de jos, iar lucrurile invizibile sunt mai frumoase decât cele vizibile. Şi de aceea trebuie să credem că toate sunt de la Dumnezeu unul, care dă fiecărui lucru fiinţa şi nobleţea sa, Trebuie să constatăm, aşadar, ca fiind cert faptul că toate lucrurile existente în lume sunt de la Dumnezeu.
*
p. 103, 105
De ce a pătimit Christos?
Dar ce nevoie a fost aşa încât Cuvântul lui Dumnezeu să fi suferit pentru noi? Una mare, şi pot fi <în ea> reunite două aspecte. Primul, drept leac contra păcatelor, iar celălalt, drept model pentru cele ce trebuie pe care trebuie să le facem.
I. Într-adevăr. ca leac, pentru că, împotriva tuturor relelor în care cădem din cauza păcatului, găsim un leac în patima lui Christos. Dar noi cădem în cinci 1. Mai întâi, în urâţenie. Când păcătuieşte, omul îşi desfigurează sufletul, căci, după cum virtutea sufletului este frumuseţea lui, tot aşa păcatul este urâţenia lui, potrivit cu Baruh 3,10: Ce s-a întâmplat, Israele, de ce te afli în ţara inamicilor (...) şi te-ai întâlnit cu cei morţi? Dar patima lui Christos şterge această <întinare>, fiindcă, prin patima sa, Christos a făcut o baie prin care să îi spele pe cei păcătoşi în sângele său, potrivit cu Apocalipsa 1,5: Ne-a spălat de păcatele noastre în sângele său. Însă sufletul se spală prin sângele lui Christos în botez, pentru că acesta are puterea de regenerare de la sângele lui Christos. Şi, de aceea, când cineva se pătează prin păcat, îl jigneşte pe Christos şi păcătuieşte mai mult decât înainte, potrivit cu Evrei 10,28-29: Dacă cineva face ca legea lui Moise să nu aibă efect, să fie dat la moarte fără nici o milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori; cu cât mai mare credeţi că va fi pedeapsa ce se cuvine aceluia care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi care va fi considerat că a pângărit sângele testamentului?
* * *
Cuprins
***
Toma de Aquino (1225-1274) s-a născut în familia conţilor de Aquino, la Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al şaptelea fiu. A trebuit să lupte împotriva familiei, care s-a opus vocaţiei sale. A studiat în mănăstirea de la Monte-Cassino şi la Napoli şi apoi, intrând în Ordinul Fraţilor Predicatori în 1244, şi-a completat studiile la Paris şi la Köln, avându-l drept maestru pe sfântul Albert cel Mare. A fost sfinţit preot în anul 1250. A ţinut cursuri la Paris (1254-1259, 1268-1272). În Italia (la Napoli, Oriveto, Roma şi Viterbo) a predat şi a ocupat diferite funcţii în cadrul ordinului şi în slujba papilor (1259-1268, 1272-1273). A scris peste 40 de lucrări de mare valoare în domeniul filozofiei şi al teologiei, însumând circa 18.000-19.000 de pagini. Opera lui cea mai însemnată este Summa theologica (Enciclopedia teologiei). A murit la Fossanova, lângă Terracina, la 7 martie 1274, în timp ce se îndrepta spre Lyon, pentru conciliu. Procesul canonizării a fost început de papa Ioan al XXII-lea în 1316, fiind ridicat la cinstea altarelor la 21 iulie 1323. Papa Leon al XlII-lea în 1879 a recomandat scrierile lui Toma teologilor catolici. La 28 ianuarie 1369 moaştele i-au fost strămutate la Toulouse. Din secolul al XV-lea este numit "doctor angelicus".
Printre scrieri:
Prolog
Articolul 1. "Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernic, creatorul cerului şi al pământului"
Articolul 2. "Şi în Isus Christos, fiul său unic, Domnul nostru"
Articolul 3. "Care a fost conceput de la Spiritul Sfânt, născut din Fecioara Maria"
Articolul 4. "A pătimit sub Ponţiu Pilat, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat"
Articolul 5. "A coborât în infern, a treia zi s-a ridicat din morţi"
Articolul 6. "S-a suit la ceruri, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernic"
Articolul 7. "De unde va veni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi"
Articolul 8. "Cred în Spiritul Sfânt"
Articolul 9. "În Sfânta Biserică Catolică"
Articolul 10. "În comuniunea sfinţilor, în iertarea păcatelor"
Articolul 11. "În învierea corpului"
Articolul 12. "În viaţa eternă. Amin."
Concluzie
Note
Bibliografie
