Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc adresată participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a decretului "Unitatis redintegratio"
Domnilor cardinali,
Iubiţi fraţi episcopi şi preoţi,
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi cordial şi vă mulţumesc pentru această întâlnire, care coincide cu a cincizecea aniversare a promulgării decretului Conciliului al II-lea din Vatican despre ecumenism Unitatis redintegratio. În acea zi de 21 noiembrie 1964 au fost promulgate şi constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium şi decretul despre Bisericile orientale catolice Orientalium Ecclesiarum. Ansamblul acestor trei documente, aşa de profund legate unul de altul, oferă viziunea ecleziologiei catolice aşa cum a fost propusă de Conciliul al II-lea din Vatican. Pentru aceasta aţi voit să dedicaţi lucrările voastre ca să reflectaţi asupra modului în care Unitatis redintegratio poate continua să inspire angajarea ecumenică a Bisericii în scenariul schimbat de astăzi.
Înainte de toate putem să ne bucurăm de faptul că învăţătura Conciliului a fost pe larg receptată. În aceşti ani, pe baza motivaţiilor teologice înrădăcinate în Scriptură şi în Tradiţia Bisericii, s-a schimbat atitudinea noastră a catolicilor faţă de creştinii din alte Biserici şi Comunităţi ecleziale. Aparţin de acum trecutului ostilitatea şi indiferenţa, care au săpat gropi aparent de neumplut şi au produs răni adânci, în timp ce a fost demarat un proces de vindecare care permite să-l primim pe celălalt ca frate sau soră, în unitatea profundă care se naşte din Botez.
Această schimbare de mentalitate, realizată graţie lui Unitatis redintegratio şi acţiunii ecumenice care a urmat, poate şi trebuie să pătrundă tot mai adânc în învăţământul teologic şi în practica pastorală a diecezelor, Institutelor de viaţă consacrată, asociaţiilor şi mişcărilor ecleziale. În toţi credincioşii trebuie să fie vie conştiinţa angajării pe care o comportă voinţa lui Isus exprimată în rugăciunea sa către Tatăl în ajunul pătimirii: "Toţi să fie una" (In 17,21).
Această aniversare ne invită să aduce mulţumire lui Dumnezeu şi pentru multele roade care în timpul acestei jumătăţi de secol au fost adunate. Îndeosebi, s-a adeverit ceea ce Conciliul a recomandat, adică aprecierea a ceea ce este bun şi adevărat în viaţa creştinilor din orice comunitate.
Toate acestea au permis să se aprofundeze contactele cu multe Biserici şi Comunităţi ecleziale şi să se dezvolte noi forme de colaborare. Foarte importante au fost, în această privinţă, traducerile ecumenice ale Sfintei Scripturi. Creştini din diferite Biserici şi Comunităţi ecleziale se străduiesc împreună în slujba omenirii suferinde şi nevoiaşe, pentru apărarea vieţii umane şi a demnităţii sale inalienabile, pentru salvgardarea creaţiei şi împotriva nedreptăţilor care chinuiesc atâţia oameni şi popoare.
Ca Episcop al Bisericii care este în fruntea carităţii universale, doresc să exprim recunoştinţa mea tuturor celor care în decursul acestor cincizeci de ani s-au străduit în diferite moduri în slujba reconcilierii şi comuniunii între toţi cei care cred în Cristos, îndeosebi celor care au lucrat în Secretariatul pentru Unirea Creştinilor şi în Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
În timp ce aducem mulţumire, trebuie să recunoaştem că între creştini suntem încă divizaţi şi că divergenţe cu privire la noi teme antropologice şi etice fac mai complicat drumul nostru spre unitate. Totuşi, nu putem ceda în faţa descurajării şi resemnării, ci să continuăm să ne încredem în Dumnezeu care pune în inimile creştinilor seminţele de iubire şi de unitate, pentru a înfrunta cu elan reînnoit provocările ecumenice de astăzi: pentru a cultiva ecumenismul spiritual, pentru a valoriza ecumenismul sângelui, pentru a merge împreună pe calea Evangheliei.
Ecumenismul spiritual, care îşi are momentul său culminant în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, trăieşte şi se dezvoltă prin nenumărate canale, pe care cu adevărat numai Domnul le vede, dar pe care adesea şi noi avem bucuria de a le cunoaşte: este o reţea mondială de momente de rugăciune care, de la nivelul parohial la cel internaţional, răspândesc în trupul Bisericii oxigenul spiritului ecumenic genuin; o reţea de gesturi, care ne văd uniţi lucrând împreună în atâtea opere de caritate; şi este şi o împărtăşire de rugăciuni, de meditaţii şi de alte texte care circulă în web şi pot contribui să crească cunoaşterea, respectul şi stima reciproce.
Cu privire la ecumenismul sângelui, chiar Unitatis redintegratio invita la valorizarea lui recunoscând, în fraţii şi în surorile din alte Biserici şi Comunităţi creştine, capacitatea - dăruită de Dumnezeu - de a da mărturie lui Cristos până la jertfirea vieţii (cf. nr. 4). Aceste mărturii n-au lipsit niciodată în aceşti cincizeci de ani şi continuă şi în zilele noastre. Ne revine nouă să le primim cu credinţă şi să lăsăm ca forţa lor să ne determine să ne convertim la o fraternitate tot mai deplină. Cei care-l persecută pe Cristos în credincioşii săi nu fac diferenţe de confesiuni: îi persecută pur şi simplu pentru că sunt creştini.
În aceste luni, întâlnind atâţia creştini necatolici, sau citind scrisorile lor, am putut vedea cum, în pofida chestiunilor deschise care încă ne despart, există o dorinţă răspândită şi puternică de a merge împreună, de a ne ruga, de a-l cunoaşte şi a-l iubi pe Domnul, de a colabora în slujire şi în solidaritate cu cei slabi şi suferinzi. Sunt convins de asta: pe un drum comun, cu conducerea Duhului Sfânt şi învăţând unii de la alţii putem creşte în comuniunea care deja ne uneşte.
Iubiţi fraţi şi surori, la cincizeci de ani de la Unitatis redintegratio, căutarea unităţii depline a creştinilor rămâne o prioritate pentru Biserica catolică şi este deci pentru mine una dintre principalele preocupări zilnice. Unitatea este înainte de toate un dar al lui Dumnezeu şi este lucrare a Duhului Sfânt, dar toţi suntem chemaţi să colaborăm mereu şi în orice împrejurare. De aceea vă mulţumesc pentru toată munca voastră şi, încredinţându-vă mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria, vă cer vă rog să vă rugaţi pentru mine şi pentru slujirea mea şi din inimă vă binecuvântez.
Din Vatican, 20 noiembrie 2014
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
