|
| © Vatican Media |
Eminenţa Voastră,
În numele Sfântului Părinte şi al meu, am plăcerea să vă adresez un salut călduros dumneavoastră şi grupului de experţi convocaţi de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă pentru a reflecta asupra îngrijirii pastorale a persoanelor în vârstă şi, în special, asupra temei "O punte către cer. Magisteriul fragilităţii într-un timp de putere".
În societatea actuală, bătrâneţea este o perioadă complexă şi bogată în perspective, iar pentru Biserică, ce a recunoscut întotdeauna prezenţa semnificativă a persoanelor în vârstă, această iniţiativă este cu siguranţă de mare importanţă.
Astăzi, în multe regiuni ale lumii, persoanele în vârstă au adesea încă multă energie de cheltuit în slujba comunităţii. Acest lucru este demonstrat de diferitele forme de voluntariat, care sunt fundamentale în multe domenii ale vieţii ecleziale.
Dincolo de aceasta, însă, bătrâneţea pune sub semnul întrebării un aspect mai profund şi mai important al vieţii creştine: valoarea slăbiciunii (cf. 2Cor 12,10).
Creşterea speranţei medii de viaţă a oamenilor implică o prelungire a vârstei fragile a bătrâneţii, iar aceasta pune provocarea de a reflecta asupra sensului acestei etape a existenţei. Ce valoare ar trebui să acordăm multor ani pe care un bărbat sau o femeie îi poate trăi într-o stare de slăbiciune fizică sau mentală? Care este perspectiva creştină cu care să trăim acest timp? Cum putem proclama că viaţa umană îşi păstrează întotdeauna, în toate fazele sale, "demnitatea sa infinită"1? Reflecţia pe care o iniţiaţi astăzi prin munca voastră poate ajuta la răspunsul la aceste şi la altele care interpelează responsabilitatea noastră.
Sfântul Părinte Leon al XIV-lea a afirmat că fragilitatea face "parte din minunea care suntem"2. Prin urmare, are o valoare spirituală şi comunitară, amintindu-ne că suntem dependenţi unii de alţii şi avem nevoie de Dumnezeu.
Papa Francisc a vorbit despre aceasta ca despre un "magisteriu"3 care are multe de învăţat omenirii din timpul nostru. Persoanele în vârstă, în acceptarea senină a limitelor asociate cu trecerea anilor, fără a le ascunde sau a se ruşina de ele, pot fi maeştri de viaţă, capabili să arate tuturor - şi în special tinerilor - că valoarea unei existenţe nu se măsoară cu criteriul eficienţei sau al autosuficienţei, ci cu capacitatea de a iubi şi de a se lăsa iubit, de a dărui şi de a primi.
Aşadar, bătrâneţea este caracterizată ca un timp de har, de trăit în rugăciune, în slujire, în duioşie, într-o amintire păstrată şi transmisă: o binecuvântare pentru generaţiile viitoare. Aceasta face ca fragilitatea să aibă un loc teologic4, conform cuvintelor Sfântului Paul: "Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice [...] pentru ca, după cum este scris: «Cine se laudă, în Domnul să se laude»" (1Cor 1,27.31).
Societatea în care trăim este dominată de logica performanţei şi a competiţiei, prin care forţa este concepută ca o demonstraţie de putere şi tinde să degenereze în abuz. Observăm acest lucru în scenariile internaţionale, unde, tragic, războiul a redevenit un instrument strategic răspândit5. Dar dăm seama de asta şi observând pliurile obişnuite ale vieţii, în modul în care ne raportăm unii la alţii. De fapt, din ce în ce mai mult, în viaţa de zi cu zi, găsim semne ale unei mentalităţi care confundă forţa cu aroganţa şi blândeţea cu slăbiciunea.
Confruntată cu aceste atitudini, Biserica continuă să propună mesajul evanghelic: cel care spune: "Fericiţi sunt cei blânzi şi smeriţi cu inima" (cf. Mt 5,5; 11,29) şi care promovează o pace dezarmată şi dezarmantă6, recunoscând în Dumnezeu pe Tatăl tuturor şi în ceilalţi nu duşmani, ci fraţi. Membrii vârstnici ai comunităţilor noastre sunt, prin experienţă şi înţelepciune de viaţă, primii şi cei mai autorizaţi martori ai acestei viziuni creştine despre om.
Prin urmare, transmit cele mai bune urări ale Sanctităţii sale, ca munca voastră să contribuie la promovarea unor atitudini reînnoite de respect, recunoştinţă şi stimă faţă de bătrâni şi de timpul binecuvântat al bătrâneţii şi să retrezească în cei înaintaţi în vârstă responsabilitatea de a transmite valori solide şi solide generaţiilor viitoare. Invocând mijlocirea maternă a Fecioarei Maria, el vă împarte din inimă vouă, colaboratorilor voştri şi tuturor participanţilor la eveniment Binecuvântarea Apostolică.
Vă doresc toate cele bune pentru succesul acestei iniţiative şi profit de această ocazie pentru a-mi exprima sincerele omagii.
Din Vatican, 5 iunie 2026
Al Eminenţei Voastre, cu multă devotament în Domnul
Cardinal Pietro Parolin
secretar de stat
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
1. Cf. Dicasterul pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia Dignitas infinita, 2 aprilie 2024, 1.
2. Leon al XIV-lea, Omilia la Sfânta Liturghie pentru Jubileul tinerilor, Tor Vergata, 3 august 2025.
3. Cf. Francisc, Audienţa generală, 1 iunie 2022.
4. Cf. Francisc, Discurs adresat preoţilor din Colegiul "San Luigi dei Francesi", 7 iunie 2021.
5. Cf. Leon al XIV-lea, Discurs adresat corpului diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2026.
6. Cf. Leon al XIV-lea, Mesaj pentru a LIX-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2026.
