În viaţă este timp pentru toate: să te naşti, să creşti, să râzi, să te bucuri. Există un timp în care trebuie să înveţi, altul în care să arăţi altora ce ştii şi, cel mai important, să împarţi cu cei de lângă tine experienţa acumulată.
Nimeni nu ştie cu adevărat care este procesul din retortele sufletului când creaţia începe să devină zidire. Unei astfel de "zidiri" i-au trecut pragul, la 5 februarie 2008, peste 100 de cadre didactice din 45 de unităţi şcolare răspândite în toată ţara. I-au aşteptat cu drag colectivul de cadre didactice al Grădiniţei cu Program Normal "Sfânta Ana" din localitatea Săbăoani, judeţul Neamţ, şi surorile Congregaţiei "Notre Dame de Sion".
Artă, armonie, ştiinţă, experienţă şi dragoste împletite într-un program complex ce a demonstrat că expresia "abordarea creatoare a procesului instructiv-educativ" poate fi transpusă în practică de către cadrele didactice care doresc să aşeze în biserica sufletului lor grădiniţa şi şcoala.
Au presărat acest drum gândurile de flori ale sufletului lor ES Mons. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, inst. Maria Mătăsaru - metodist CCD "Grigore Tăbăcaru" Bacău, prof. Viorica Pricopoaia - Centrul de Asistenţă Psihopedagogică Bacău, Elvira Ghiurca, Paula-Cristina Tancău, Dana Andrieş - Grădiniţa "Sfânta Ana", Săbăoani, Carmen Nedelcu - expert pentru probleme preşcolare al Oficiului pentru Pastoraţie Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli de la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prof. Elena Ungureanu şi educ. Olga Mihai.
Într-o lume cu valori şi principii răsturnate există oameni care mai aşază grădiniţa şi şcoala pe altarul divinităţii, mai există educatoare ce mai au putere să zâmbească şi cu duioasa lor mângâiere să deschidă porţi spre sufletele miraculoase ale copiilor pentru a găseai în ele rara pulbere de stele ce înseamnă mugurii viitoarelor creaţii.
Acolo, la Săbăoani, mai există părinţi care mai au răgazul să-şi ducă copiii de mână, să le urmărească tremurul glasului cântecului şi freamătul gingaş al degetelor micuţe ce pulsează în ritm de dans într-o feerie numită "Vis de iarnă".
În această zi, pe o punte de curcubeu, s-a putut trece de la învăţământul confesional, la cel de stat şi particular, fără nici o oprelişte. Tot ce a fost mai bun a fost cu măiestrie adunat la un loc şi reaşezat în grădiniţă pentru ca toţi să reînveţe iubirea de oameni.
Fire nevăzute, poate sentimente demult uitate, zâmbete, gânduri frumoase, au trecut de la unii la alţii experienţe şi tradiţii, începuturi şi apusuri de carieră, toate la un loc un strop de jertfă pentru şcoală.
Prin creaţie şi pentru creaţie sufletele tuturor au vibrat asemenea unei harpe atinse de aripi de înger şi ca printr-un miracol am devenit senini şi am descoperit ce înseamnă cu adevărat pacea sufletului.
Luminile s-au stins, stropul de divinitate a rămas însă în noi să se răspândească mai departe. Sora Paulina Ghiuzan a rămas la poartă zâmbind şi întrebând "Când mai veniţi pe la noi?". Astăzi am fost din nou convins că Dumnezeu lucrează prin oameni.
A consemnat prof. Dan Mindirigiu
