Desfăşurată în ziua de 10 decembrie 2008 la Buruieneşti, comuna Doljeşti, judeţul Neamţ, întâlnirea cu directorii grădiniţelor confesionale din Dieceza Romano-Catolică de Iaşi a avut ca temă "Funcţia de reglare - expresie a unui feed-back eficient în cadrul managementului unităţii şcolare".
Au participat directori de grădiniţe confesionale şi superioare ale congregaţiilor cărora le aparţin grădiniţele precum şi pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv., inspector şcolar diecezan, şi educatoarea Carmen Nedelcu, expert pentru probleme preşcolare. De amintit că la această întâlnire au fost prezente mai multe superioare ale congregaţiilor care au ca slujire şi activităţi în grădiniţele confesionale.
Această întâlnire a fost organizată de către Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin intermediul Oficiului pentru Pastoraţie Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli cu scopul de a stabili dezvoltarea grădiniţelor confesionale în anii următori, după ce acestea au obţinut acreditarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
În deschiderea consfătuirii, pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, OFMConv. a subliniat progresele realizate în ultimii ani în fiecare grădiniţă: implicarea în îndeplinirea programelor de dezvoltare, aplicarea metodelor activ-participative, dotare la standarde europene, participarea la concursurile de titularizare, valorificarea experienţei pozitive a fiecărei unităţi şcolare în cadrul unor simpozioane naţionale, participarea cu copiii la diferite concursuri, obţinerea gradelor didactice. De asemenea, au fost prezentate obiectivele directorilor de grădiniţă pentru anii viitori: dezvoltarea şi valorificarea la standarde superioare a resurselor de care dispune fiecare unitate şcolară, implicarea permanentă în viaţa comunităţii, colaborarea cu alţi parteneri educaţionali din ţară şi străinătate, prezentarea ofertelor educaţionale şi valorificarea experienţei pozitive a fiecărui cadru didactic.
Pentru că în faţa grădiniţelor confesionale în viitorii ani vor sta sarcini ce vizează armonizarea învăţământului particular cu cel de stat, a celui românesc cu cel european ordinea de zi a consfătuirii a cuprins teme care să contribuie la formarea profesională a directorilor de grădiniţe: funcţiile conducerii învăţământului, încadrarea cu respectarea legislaţiei în vigoare a cadrelor didactice, atribuţiile directorului, complexitatea procesului de luare a deciziilor, proiectarea procesului didactic respectând noua programă.
După prezentarea temelor de către doamna educatoare Carmen Nedelcu a avut loc o dezbatere privind modul în care trebuie să participe grădiniţele confesionale la viaţa comunităţii, realizarea unei oferte educaţionale a fiecărei unităţi şcolare în aşa fel încât aceasta să corespundă nevoilor copiilor, părinţilor şi comunităţii locale.
Au împărtăşit din experienţa lor: sr Laureţia-Maricica Ciocălău - director Grădiniţa cu Program Normal "Congregatio Jesu" filiala Luizi Călugăra, sr. Horvat Regina - director Grădiniţa "Sfânta Familie" Gherăieşti, sr. Tereza Gherguţ - director Grădiniţa "Maria Roza Zangara" Buruieneşti, educ. Cristina Mare - director Grădiniţa "Sfânta Teodora" Tămăşeni, educ. Angelica Mânecuţă - director Grădiniţa "Sfântul Paul" Oneşti, educ. Elvira Ghiurca - Grădiniţa "Sfânta Ana" Săbăoani, sr. Viviana Radu - Grădiniţa "Surorile Providenţei" Iaşi.
Din cuvântul participanţilor s-a dezvoltat un nou concept "totul în favoarea tuturor" cu scopul valorificării potenţialului cadrelor didactice, a experienţei şi creativităţii acestora. S-a remarcat preocuparea pentru prezentarea ofertelor educaţionale şi a congregaţiilor în cadrul primului număr al revistei grădiniţelor confesionale intitulat "Lăsaţi copiii să vină la mine!" şi al CD-ului cu colinde şi cântece de iarnă "Ce dulce este aşteptarea!" ce vor apărea in preajma Crăciunului.
*
Locul în care nu există "Nu se poate!"
În jocul de lumini şi umbre al vieţii copiii sunt raze de lumină ce licăresc pentru frumuseţea şi dezvoltarea lumii.
Cum îi creştem? Ce dorim să devină? Cum le asigurăm formarea? Cum vrem să arate lumea în care vor trăi ei? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem zilnic ca să nu uităm, furaţi de multitudinea problemelor, că totuşi, pentru această ţară, cei mai importanţi ar trebui să fie ei.
Trăim vremuri înceţoşate, privirile nu mai reuşesc să treacă dincolo de perdeaua de fum, importante în viaţa noastră au devenit ecranele calculatoarelor şi ale televizoarelor, jurnalele cu ştiri de senzaţie care treptat, treptat ne rup de viaţa şi de spiritualitatea cea adevărată şi ne fac să ne închipuim că acea lume virtuală se numeşte viaţă.
Realităţile sunt altele: familiile se dezbină răspândite prin lume, şcoala are probleme, natura se dezlănţuie, copiii îşi pierd jucăriile şi zâmbetele. Toate se compun haotic într-un tablou apocaliptic, cu modele transferate forţat din cine ştie ce colţ al Europei, în locul unei tradiţii milenare în care biserica, satul, familia îşi aveau locul lor statornic, în care respectul pentru valoarea umană era la mare cinste.
Politicile guvernamentale vorbesc din ce în ce mai des despre înlăturarea discriminării, de asigurarea egalităţii de şanse, despre programele " a doua şansă" sau "fiecare copil în şcoală".
Copiii rămaşi acasă prin oraşele şi satele Moldovei sunt prea mici, bunicii prea bătrâni ca să lupte cu hăţişul birocratic, vecinii dezinteresaţi sau furaţi de prea multele lor probleme. Cei care ar trebui să fie "familia lărgită" au sufletul uscat de bătălia pentru ziua de mâine, redusă adesea la mâncare, haine şi căldură.
La Simpozionul "Simfonii din camera secretă" desfăşurat la Grădiniţa nr. 29 din Bacău au fost invitaţi mulţi oameni ai şcolii, dar şi reprezentanţi ai unor instituţii şi organizaţii guvernamentale şi non guvernamentale, printre care şi Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin Oficiul pentru Pastoraţie Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli.
Toţi cei prezenţi ştiau deja că resursele pentru zonele defavorizate sunt puţine, dar că există multă disponibilitate demonstrată de-a lungul anilor prin activităţile speciale adresate copiilor preşcolari. Ei au cea mai mare nevoie de noi pentru că nu ştiu nici să se apere, nici să îşi caute drepturile, nici să acceseze după ultima modă fonduri structurale.
Nici o instituţie nu poate rezolva singură această problemă, suntem conştienţi că suntem doar o treime din triada grădiniţă - familie - comunitate.
Cultele religioase cunosc bine problemele oamenilor, acea "analiză de nevoi" despre care se vorbeşte atât de mult este la ea acasă în parohiile din satele catolice de pe cuprinsul Diecezei de Iaşi şi orice ajutor, oricât de mic ar fi, trebuie preţuit şi mai ales valorificat la maximum.
Misiunea mea este să vă prezint un partener serios, preocupat de sprijinirea şi asigurarea calităţii şcolii, este Oficiul pentru Pastoraţia Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli al Episcopiei Romano - Catolice de Iaşi care se preocupă şi de coordonarea activităţii din cele 17 grădiniţe răspândite în toate judeţele Moldovei, toate situate acolo unde este mai mare nevoie, în zone cu mari probleme economice şi sociale.
În cele 17 grădiniţe sunt şcolarizaţi 1.400 de copii cu aproape 100 de educatoare şi surori care se preocupă de educarea şi formarea lor.
La primul sunet de clopoţel grădiniţele confesionale sunt întotdeauna locul cald şi primitor plin de poveşti şi jucării, locul unde lumina credinţei pătrunde în suflet prin grija pentru cei de lângă tine. Anul acesta multe dintre ele au fost, la fel ca şi copii, greu încercate de vâltoarea apelor revărsate. Copiii şi-au pierdut jucăriile, hăinuţele, casa şi poate lucrul cel mai preţios, iubirea unor părinţi care au devenit brusc copleşiţi de griji şi de necazuri. Campusurile organizate în fiecare vară s-au transformat la grădiniţe în "acasă", iar educatoarele şi surorile au devenit "mamele" care au hrănit, spălat, legănat şi mângâiat sute de copii.
În această toamnă, la fel ca în toate celelalte, au luat-o de la capăt într-o bătălie continuă pentru: dotare, formare, dezvoltare, ARACIP, standarde de referinţă, noul curriculum, autoevaluare internă, acreditare. Toate resursele, experienţele şi energiile au fost adunate pentru un scop comun: grădiniţe acreditate de MEdCT, dotate la standarde europene, cu cadre didactice bine pregătite.
Vă veţi întreba "Care este rolul Bisericii Romano-Catolice în acest context?" şi răspunsul este simplu grijă şi preocupare pentru :
- respectarea legislaţiei în vigoare pentru grădiniţele confesionale;
- activităţi de formare a directorilor de grădiniţe la Bacău, Iaşi, Pildeşti, Gioseni şi Buruieneşti;
- întâlniri anuale ale educatoarelor la: Slănic Moldova - 2006 , Oneşti - 2007 şi Rădăuţi;
- cursuri de perfecţionare şi formare continuă cu tema "Cunoaşterea copilului preşcolar" la Grădiniţa "Congregatio Jesu" din Luizi Călugăra şi "Metoda proiectelor la vârste timpurii" la Grădiniţa "Sfântul Iosif" din Adjudeni;
- simpozioane la desfăşurate la Grădiniţa "Sfânta Familie" şi "Sfânta Ana" din Săbăoani;
- sărbătorirea a 10 ani de grădiniţă la Grădiniţa "Roza Venerini" Bacău şi "Maria Roza Zangara" Buruieneşti;
- zeci de proiecte educaţionale derulate cu sprijinul şi participarea multor grădiniţe de stat sau particulare din ţară şi străinătate.
Conştienţi fiind că tradiţiile, valorile şi ethos-ul fiecărei unităţi şcolare este important pentru dezvoltarea tuturor am pus la un loc "toate experienţele pozitive în favoarea tuturor" pentru că bătălia noastră este cu noi înşine, pentru a face din noi, în primul rând, modele de viaţă şi de dăruire pentru binele oamenilor.
Un rol important îl are puterea exemplului pentru că nimeni nu spune "nu se poate" şi atunci teme ca "O nouă programă - o nouă provocare!" sau "Funcţia de reglare - expresie a unui feed-back eficient în managementul unităţii şcolare" sunt trepte pe care le urcăm sprijinindu-ne unii pe alţii.
Bătăliile mici duc la câştigarea războaielor mari şi atunci am transformat concepte ca "piaţa educaţională", "ofertă educaţională", "design instituţional", "actori pe piaţa educaţiei" în sisteme de obiective - conţinuturi - strategii - evaluare, am devenit noi cei mai pretenţioşi evaluatori, am sacrificat tot în sprijinul acestor idei şi mai ales am spus în fiecare zi "Trebuie să reuşim!".
Dacă am reuşit îi rugăm pe cei care citesc articolul să tragă singuri concluziile:
- 10 grădiniţe acreditate de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului;
- două simpozioane naţionale cu participări de excepţie;
- concursul de internaţional artă plastică şi jucării pentru copii "Copilul - zâmbet şi culoare" aflat la a VIII-a ediţie;
- cursuri de perfecţionare anuale;
- o revistă a învăţământului particular confesional, intitulată "Lăsaţi copiii să vină la mine!", al cărui prim număr a apărut în decembrie anul acesta;
- un CD cu colinde şi cântece de iarnă intitulat "Ce dulce este aşteptarea!";
- atâtea mii de copii care zâmbesc aşteptând ca în fiecare an să sărbătorească naşterea Domnului cu colinde şi cântece învăţate cu atâta drag de la cei care îi înconjoară.
Peste Moldova se cern din văzduh primii fulgi albi şi puri la fel ca sufletele copiilor din grădiniţele noastre. Educatoarele şi surorile sunt, ca în fiecare an, preocupate ca această bucurie să fie intensă şi revărsată din sufletul lor plin de iubire.
Copii râd şi cântă întinzând mânuţe calde spre ieslea pruncuşorului, ce altceva îşi poate dori mai mult o educatoare decât să fie copii ei fericiţi!
Educ. Carmen Nedelcu
