Oficiul pentru Pastoraţia Şcolară şi Predarea Religiei în Şcoli a organizat sâmbătă, 24 mai 2025, întâlnirea anuală a profesorilor de religie catolică din Dieceza de Iaşi. Evenimentul s-a desfăşurat la Seminarul "Sfântul Iosif" din Bacău. A fost o întâlnire aşteptată, dorită şi trăită cu mult sens şi cu multă bucurie de participanţi.
Este deja tradiţie ca la nivel diecezan să fie organizate astfel întâlniri, în care profesorii de religie să depene amintiri, să se cunoască mai bine, să împărtăşească bucuriile dar şi problemele cu care se confruntă zi de zi. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, inevitabil, apar probleme. Aceasta deoarece lumea este într-o continuă schimbare, într-o continuă transformare, într-o fugă şi sete de cunoaştere. De aceea este bine şi uneori este nevoie "să plecăm capul pe umărul lui Dumnezeu", să reflectăm la trecut, să trăim prezentul şi să zâmbim spre viitor optimişti, plini de curaj şi hotărâţi de a înainta în larg cu multă speranţă. Este Anul Jubiliar, Anul Speranţei, şi ce poate fi mai frumos şi mai înălţător decât să sperăm?
Părintele inspector, Petru-Sebastian Tamaş, ne-a provocat cu ceva timp urmă, spunând că "această întâlnire va fi o întâlnire de suflet, cu un invitat special - deosebit". Şi da, a fost o întâlnire de suflet, iar invitatul deosebit, căruia îi aducem mulţumiri, a depăşit aşteptările. Poate că am învăţat multe de-a lungul timpului, dar multe am reuşit să descoperim şi la această întâlnire. Suntem în şcoală de mulţi ani, printre copii de vârste diferite. Totuşi, schimbările care vin asupra noastră uneori ne copleşesc, ne blochează şi ne întrebăm: "Care este rolul nostru? Ce putem face pentru a veni în ajutorul acestor copii care strigă după ajutor?" Chiar dacă nouă, uneori, unele lucruri ni se par anormale, copiii trăiesc în normalitatea lor. Provocarea venită din partea domnului Vlad Ropotică, căruia îi mulţumim foarte mult, ne-a demonstrat contrariul: avem atâtea de descoperit, dar mai presus de toate, să ne descoperim noi, pentru a-i putea ajuta pe copii. Am realizat că suntem lumină pentru copiii din şcoală, lumina care îi ajută să parcurgă acest drum nu doar al cunoaşterii, dar, mai mult, un drum al formării lor pentru această lume tulbure şi agitată.
Sfânta Liturghie ne-a ajutat să ne regăsim sufleteşte prin cuvintele părintelui Petru-Sebastian Tamaş, cuvinte calde, pline de înţelepciune, cuvinte care au pansat rănile care se redeschid de fiecare dată când credem că nu reuşim să învingem. Părintele ne-a transmis că suntem puternici şi că munca noastră nu este în zadar. Ne-a asigurat că nu suntem singuri pe acest drum, suntem împreună, suntem o echipă, suntem binecuvântaţi şi susţinuţi de puterea divină. Vă mulţumim din suflet, părinte! Vă mulţumim că ne sunteţi alături pe acest drum! Vă mulţumim pentru susţinere şi pentru fiecare vorbă înţeleaptă ce ne-o transmiteţi cu atâta căldură părintească!
Bineînţeles că, după tot efortul depus, trupul şi-a cerut drepturile. Bucatele pregătite cu atâta dragoste şi dăruire, au liniştit, "stomacul frământat". Această agapă frăţească ne-a amintit de fiecare masă pe care Isus a luat-o cu ucenicii săi.
Ziua de 24 mai a fost o zi cu sens, o zi cu mult frumos în suflet şi în trup, o zi care a culminat cu promisiunea revederii pentru o următoare întâlnire. Ne-am retras fiecare la casele şi locuinţele noastre, "cu bateriile încărcate", cu sufletele pline de curaj şi dorinţa de a împărtăşi celor din jur experienţa trăită în această zi deosebită de sâmbătă, zi de mai, şi, nu întâmplător, zi şi lună dedicată Măicuţei noastre cereşti.
Mii de mulţumiri tuturor celor care au făcut tot posibilul ca această întâlnire să fie una deosebită, plină de bucurie şi de multă energie pozitivă.
Prof. Angelica Şarig
