|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi se încheie cu o întrebare îngrijorată a lui Isus: "Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?" (Lc 18,8). Ca şi cum ar spune: Când voi veni la sfârşitul istoriei - dar, putem să ne gândim, şi acum, în acest moment al vieţii -, voi găsi un pic de credinţă în voi, în lumea voastră? Este o întrebare serioasă. Să ne imaginăm că Domnul vine astăzi pe pământ: ar vedea, din păcate, atâtea războaie, atâta sărăcie, atâtea inegalităţi, şi în acelaşi timp mari cuceriri ale tehnicii, mijloace moderne şi oameni care sunt mereu în grabă, fără să se oprească vreodată; dar ar găsi pe cei care îi dedică timp şi afect, pe cei care îl pun pe primul loc? Şi mai ales să ne întrebăm: Ce ar găsi în mine, dacă Domnul ar veni astăzi, ce ar găsi în mine, în viaţa mea, în inima mea? Ce priorităţi ale vieţii mele ar vedea?
Adesea, noi ne concentrăm asupra atâtor lucruri urgente dar nenecesare, ne ocupăm şi ne preocupăm de multe realităţi secundare; şi eventual, fără să ne dăm seama, neglijăm ceea ce contează mai mult şi lăsăm ca iubirea noastră faţă de Dumnezeu să se răcească, să se răcească puţin câte puţin. Astăzi Isus ne oferă remediul pentru a încălzi o credinţă lâncezită. Şi care este remediul? Rugăciunea. Rugăciunea este medicamentul credinţei, reconstituitorul sufletului. Însă trebuie ca să fie o rugăciune constantă. Dacă trebuie să urmăm o cură pentru a ne simţi mai bine, este important s-o respectăm bine, să luăm medicamentele în modurile şi la orele cuvenite, cu statornicie şi regularitate. În toate în viaţă este nevoie de asta. Să ne gândim la o plantă pe care o ţinem în casă: trebuie s-o hrănim cu statornicie în fiecare zi, nu putem s-o udăm şi după aceea s-o lăsăm fără apă timp de săptămâni! Cu atât mai mult pentru rugăciune: nu se poate trăi numai din momente forte sau din întâlniri intense din când în când pentru ca după aceea "să intrăm în letargie". Credinţa noastră se va usca. Este nevoie de apa zilnică a rugăciunii, este nevoie de un timp dedicat lui Dumnezeu, în aşa fel încât el să poată intra în timpul nostru, în istoria noastră; de momente constante în care să-i deschidem inima, aşa încât el să poată revărsa în noi în fiecare zi iubire, pace, bucurie, forţă, speranţă; adică să hrănească credinţa noastră.
Pentru aceasta Isus le vorbeşte astăzi "discipolilor săi - tuturor, nu numai câtorva! - despre datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja" (v. 1). Dar cineva ar putea obiecta: "Dar eu cum să fac? Nu trăiesc într-o mănăstire, nu am mult timp pentru a mă ruga!". Probabil, poate veni în ajutorul acestei dificultăţi, care este adevărată, o practică spirituală înţeleaptă, care s-a uitat un pic astăzi, pe care bătrânii noştri, mai ales bunicele, o cunosc bine: aceea a aşa-numitelor iaculatorii. Numele este un pic demodat, dar substanţa este bună. Despre ce este vorba? Este vorba de rugăciuni foarte scurte, uşor de memorat, pe care le putem repeta adesea în timpul zilei, în cursul diferitelor activităţi, pentru a rămâne "sintonizaţi" cu Domnul. Să dăm câteva exemple. Imediat ce ne-am trezit putem spune: "Doamne, îţi mulţumesc şi îţi ofer ziua aceasta": aceasta este o mică rugăciune; apoi, înainte de o activitate, putem repeta: "Vino, Duhule Sfânt"; şi între un lucru şi altul să ne rugăm aşa: "Isuse, mă încred în tine, Isuse, te iubesc". Mici rugăciuni dar care ne menţin în contact cu Domnul. De câte ori trimitem "mesaje" persoanelor pe care le iubim! Să facem asta şi cu Domnul, pentru ca inima să rămână conectată cu el. Şi să nu uităm să citim răspunsurile sale. Domnul răspunde, mereu. Unde le găsim? În evanghelie, care trebuie ţinută mereu la îndemână şi deschisă în fiecare zi de câteva ori, pentru a primi un cuvânt de viaţă adresat nouă.
Şi să ne întoarcem la acel sfat pe care l-am dat de atâtea ori: purtaţi o mică Evanghelie de buzunar, în buzunar, în geantă, şi astfel când aveţi un minut deschideţi şi citiţi ceva, şi Domnul va răspunde.
Fecioara Maria, fidelă în ascultare, să ne înveţe arta de a ne ruga întotdeauna şi de a nu ne descuraja.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
La 10 octombrie anul trecut s-a deschis prima fază a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, cu tema "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune". De atunci se desfăşoară în Bisericile particulare prima fază a Sinodului, cu ascultarea şi discernământul. Roadele procesului sinodal început sunt multe, dar pentru ca să ajungă la maturare deplină este necesar să nu ne grăbim. De aceea, cu scopul de a dispune de un timp de discernământ mai întins, am stabilit că această Adunare sinodală se va desfăşura în două sesiuni. Prima de la 4 la 29 octombrie 2023 şi a doua în octombrie 2024. Am încredere că această decizie poate favoriza înţelegerea sinodalităţii ca dimensiune constitutivă a Bisericii şi să-i ajute pe toţi s-o trăiască pe un drum de fraţi şi surori care mărturisesc bucuria evangheliei.
Astăzi, la Boves (Cuneo), vor fi proclamaţi fericiţi don Giuseppe Bernardi şi don Mario Ghibaudo, paroh şi vice-paroh, ucişi din ură faţă de credinţă în 1943. În pericolul extrem n-au abandonat poporul încredinţat lor, ci l-au asistat până la vărsarea sângelui, împărtăşind destinul tragic al altor cetăţeni, exterminaţi de nazişti. Exemplul lor să trezească în preoţi dorinţa de a fi păstori după Inima lui Cristos, mereu alături de proprii credincioşi. Aplauze pentru noii fericiţi!
Marţea viitoare, 18 octombrie, Fundaţia "Kirche in Not" promovează iniţiativa "Un milion de copii recită Rozariul pentru pacea în lume". Mulţumesc tuturor băieţilor şi fetelor care participă! Ne unim cu ei şi încredinţăm mijlocirii Sfintei Fecioare Maria poporul ucrainean martirizat şi celelalte populaţii care suferă datorită războiului şi a oricărei forme de violenţă şi de mizerie.
În această privinţă a mizeriei, mâine este Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei: fiecare poate da o mână de ajutor pentru o societate în care nimeni să nu se simtă exclus pentru că este lipsit.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii. Îndeosebi, salut fanfara muzicală din Fribourg pe care am auzit-o cântând: buni; corul "Comelico" din Santo Stefano di Cadore; Asociaţia Armata Neprihănitei şi reprezentanţii Confederaţiei spaniole a Organizaţiilor antreprenoriale şi Federaţia Spaniolă a Autonomilor. Şi salut şi credincioşi din Chajarí, în provincia Entre Ríos (Argentina) care sunt acolo: Dumnezeu să-i binecuvânteze!
Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
18 octombrie: "Un milion de copii se roagă Rozariul", iniţiativa mondială de rugăciune (www.arcb.ro)
