|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, duminică frumoasă!
Astăzi, evanghelia ne duce din nou la seara de Paşte. Apostolii sunt reuniţi în cenacol, când din Emaus se întorc cei doi discipoli şi relatează întâlnirea lor cu Isus. Şi în timp ce exprimă bucuria experienţei lor, Cel înviat se arată întregii comunităţi. Isus vine chiar în timp ce ei împărtăşesc relatarea întâlnirii cu el. Asta mă face să mă gândesc că este frumos a împărtăşi, este important a împărtăşi credinţa. Această relatare ne face să ne gândim la importanţa de a împărtăşi credinţa în Isus înviat.
În fiecare zi suntem bombardaţi de mii de mesaje. Multe sunt superficiale şi inutile, altele revelează o curiozitate indiscretă sau, şi mai rău, se nasc din bârfe şi răutăţi. Sunt ştiri care nu folosesc la nimic, ba chiar fac rău. Dar există şi ştiri frumoase, pozitive şi constructive, şi toţi ştim cât bine ne face să auzim spunându-se lucruri bune şi că ne simţim mai bine când se întâmplă asta. Şi este frumos a împărtăşi şi realităţile care, în bine şi în rău, au atins viaţa noastră, aşa încât să-i ajutăm pe alţii.
Şi totuşi, este un lucru despre care adesea ne este greu să vorbim. Ne este greu să vorbim despre ce? Despre cel mai frumos lucru pe care-l avem de relatat: întâlnirea noastră cu Isus. Fiecare dintre noi l-a întâlnit pe Domnul şi ne este greu să vorbim despre asta. Fiecare dintre noi ar putea spune multe în această privinţă: a vedea cum Domnul ne-a atins, şi a împărtăşi asta, fără a o face pe învăţătorul pentru alţii, ci împărtăşind momentele unice în care l-am perceput pe Domnul viu, aproape, care aprindea în inimă bucuria sau ştergea lacrimile, care transmitea încredere şi mângâiere, forţă şi entuziasm, sau iertare, duioşie. Aceste întâlniri, pe care fiecare dintre noi le-a avut cu Isus, a le împărtăşi şi a le transmite. Este important a face aceasta în familie, în comunitate, cu prietenii. Tot aşa cum face bine să vorbim despre inspiraţiile bune care ne-au orientat în viaţă, despre gândurile şi despre sentimentele bune care ne-au ajutat mult să mergem înainte, precum şi despre eforturile şi despre trudele pe care le facem pentru a înţelege şi pentru a progresa în viaţa de credinţă, eventual şi pentru a ne căi şi a ne corecta. Dacă facem asta, Isus, exact cum li s-a întâmplat discipolilor din Emaus în seara de Paşte, ne va surprinde şi va face şi mai frumoase întâlnirile noastre şi ambientele noastre.
Aşadar, să încercăm să ne amintim, acum, un moment forte din viaţa noastră, o întâlnire decisivă cu Isus. Fiecare a avut aşa ceva, fiecare dintre noi a avut o întâlnire cu Domnul. Să facem o mică tăcere şi să ne gândim: Când l-am găsit eu pe Domnul? Când s-a apropiat Domnul de mine? Să ne gândim în tăcere. Şi această întâlnire cu Domnul am împărtăşit-o pentru a da glorie chiar Domnului? De asemenea, i-am ascultat pe ceilalţi când mi-au spus despre această întâlnire cu Isus?
Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să împărtăşim credinţa pentru a face comunităţile noastre tot mai mult locuri de întâlnire cu Domnul.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Urmăresc în rugăciune şi cu îngrijorare, precum şi cu durere, ştirile care vin în ultimele ore cu privire la agravarea situaţiei din Israel din cauza intervenţiei din partea Iranului. Fac un apel insistent ca să se oprească orice acţiune care poate alimenta o spirală de violenţă cu riscul de a târî Orientul Mijlociu într-un conflict războinic şi mai mare.
Nimeni nu trebuie să ameninţe existenţa altuia. Toate naţiunile să se situeze în schimb de partea păcii şi să-i ajute pe israelieni şi pe palestinieni să trăiască în două state, umăr la umăr, în siguranţă. Este o dorinţă a lor profundă şi legitimă şi este un drept al lor! Două state vecine.
Să se ajungă repede la o încetare a focului în Gaza şi să se parcurgă căile negocierii, cu determinare. Să se ajute acea populaţie, prăbuşită într-o catastrofă umanitară, să se elibereze imediat ostaticii răpiţi în urmă cu câteva luni! Câtă suferinţă! Să ne rugăm pentru pace. Îndeajuns cu războiul, îndeajuns cu atacurile, îndeajuns cu violenţa! Da dialogului şi da păcii!
Astăzi în Italia se celebrează a o suta Zi naţională pentru Universitatea Catolică "Sacro Cuore", cu tema "Întrebare de viitor. Tinerii între descântare şi dorinţă". Încurajez acest mare ateneu să continue slujirea sa formativă importantă, în fidelitate faţă de misiunea sa şi atent la instanţele actuale ale tinerilor şi cele sociale.
Din inimă adresez bun-venit vouă tuturor, romani şi pelerini veniţi din Italia şi din atâtea ţări. Salut îndeosebi credincioşii din Los Angeles, Houston, Nutley şi Riverside din Statele Unite ale Americii; precum şi polonezii, în special - câte steaguri poloneze! - cei din Bodzanów şi tinerii voluntari din Echipa de Ajutor pentru Biserica din Est. Primesc şi încurajez responsabilii Comunităţilor "Sfântul Egidiu" din câteva ţări latinoamericane.
Salut voluntarii din ACLI angajaţi în patronatele din toată Italia; grupurile din Trani, Arzachena, Montelibretti; tinerii de la mărturisirea de credinţă din Parohia "Sfinţii Silvestru şi Martin" din Milano; candidaţii la Mir din Pannarano; şi grupul de tineri "Artă şi Credinţă" al Surorilor Dorotee.
Salut cu afect copiii din diferite părţi ale lumii, veniţi pentru a aminti că la 25-26 mai Biserica va trăi prima Zi Mondială a Copiilor. Mulţumesc! Invit pe toţi să însoţim cu rugăciunea drumul spre acest eveniment - Prima Zi a Copiilor - şi le mulţumesc celor care lucrează pentru a-l pregăti. Şi vouă, fetiţe şi băieţi, vă spun: vă aştept! Pe voi toţi! Avem nevoie de bucuria voastră şi de dorinţa voastră de o lume mai bună, o lume în pace. Să ne rugăm, fraţilor şi surorilor, pentru copiii care suferă din cauza războaielor - sunt atâţia! - în Ucraina, în Palestina, în Israel, în alte părţi din lume, în Myanmar. Să ne rugăm pentru ei şi pentru pace.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Salut tinerii Neprihănitei. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
