Tinerii din Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Roman au organizat un timp de adoraţie în comunitate joi, 14 februarie 2008, cu ocazia Postului Mare.
Motivul participării la acest moment de adoraţie se poate rezuma în reflecţia următoare: Isuse, ţie nu ţi se cuvine ceea ce noi îţi facem în fiecare zi, fiecare greşeală, cuvânt, privire, faptă nepotrivită, răutăcioasă, invidioasă. Nu se cuvine ca tu să plângi în locul nostru păcatele noastre, pentru că suntem iresponsabili şi înfigem suliţa acţiunilor noastre rele în coasta ta ori de câte ori începem o nouă zi.
Fiecare lacrimă şi tresărire a inimii tale de pe drumul spre Golgota este echivalentă cu miliarde de ofense aduse de miliarde de făpturi care au uitat să fie oameni.
De prea puţine ori mai stăm să ne gândim dacă merităm cu adevărat sacrificiul tău. De câte ori însă nu am promis că ne vom întoarce, dar am rămas pe loc?
Se spune că adevăratul duşman al iubirii nu este ura, ci indiferenţa! Într-adevăr, dacă ne-am analiza profund, ne-am da seama că, de multe ori ne întoarcem faţa de la cel care a trecut peste limita raţiunii şi s-a pironit pe o cruce, pentru a dovedi că nu suntem singuri, deşi aşa credem.
Isuse, tu nu eşti un matematician care demonstrezi o teoremă, ci Dumnezeu-iubire, care îţi expui cu simplitate invitaţia de a ne face fericiţi, pătrunzând în noi pentru a îndepărta tot ceea ce nu este iubire, iertare, speranţă.
Oare de ce nu putem înlătura acest val de egoism vizibil în ochii noştri? Pentru că suntem limitaţi? Nu, ci pentru că suntem indiferenţi. Nu ştim să apreciem şi să respectăm jertfa lui Dumnezeu care a binevoit să calce pe acelaşi pământ ca şi noi şi să ducă o cruce cu proprii săi umeri spre o Golgotă întunecată, pentru ca mai apoi să se umilească până la a muri alături de tâlhari. Am fi noi în stare de un asemenea sacrificiu? Am renunţa la confort pentru a vedea cum trăiesc cei pedepsiţi de soartă? Am îngropa noi securea răzbunării şi i-am spune celuilalt "iartă-mă". Am putea renunţa la căutarea unor soluţii matematice pentru a explica lucrurile simple, precum zâmbetul unui prieten?
Isuse, tu le-ai făcut, dar noi?
Pr. Claudiu Nedelciu şi Eliza Martin
