Religiile unite la Roma cu papa pentru pace: "Pământul să fie eliberat de violenţă"
de Salvatore Cernuzio
"Împreună să implorăm de la Dumnezeu darul păcii... Întreaga creaţie să poată vedea zorii unei zile noi"
Soarele este încă sus şi pătrunde prin arcadele de la Colosseum, când în atriul intern al anticului Amfiteatru Flavius, papa, împreună cu liderii creştini din lume, înalţă către Dumnezeu o rugăciune comună: Pământul să fie eliberat de război şi de violenţă, fiecare să trăiască din nou sub ocrotirea Tatălui, a Fiului, a Duhului Sfânt.
Un drum lung de 36 de ani
În centrul capitalei, în monumentul care este simbolul ei, loc de amintire şi de martiriu creştin, se desfăşoară "Strigătul Păcii", întâlnirea organizată de Comunitatea "Sfântul Egidiu" în fiecare an, de 36 de ani. Adică din acea zi de 27 octombrie 1986 în care Ioan Paul al II-lea a convocat la Assisi pe reprezentanţii confesiunilor mondiale pentru a se ruga împreună, uniţi, şi pentru a le cere să "continue să trăiască spiritul de la Assisi". Pelerinajul născut atunci a continua din an în an în diferite oraşe europene şi mediteraneene.
Tăcere şi rugăciune
În acest an 2022 rănit de conflictul brutal din Ucraina, dar şi de atâtea războaie răspândite "pe bucăţi" în cele cinci continente, etapa este din nou, ca şi anul trecut, Cetatea Eternă. Şi din nou Colosseum. Însă este prima dată când papa îi trece pragul, ajungând în arenă pentru a-l ruga timp de câteva minute, ritmate de rugăciuni, cântece, tăceri şi iar cântece, pe Dumnezeul păcii. Pontiful, venit cu maşina, salutat de mulţimea aranjată de-a lungul Fori Imperiali, intră cu scaunul cu rotile şi se îndreaptă spre fotoliul de catifea roşie. Alături de el, pastori anglicani şi patriarhi orientali, în faţă episcopi, cardinali, preoţi. Prezent şi primarul de Roma, Roberto Gualtieri, şi neo-ministrul culturii, Gennaro Sangiuliano.
Îmbrăţişarea dată papei
Tot în scaunul cu rotile, Papa Francisc este însoţit în exterior, în Parcul Arheologic de la Colosseum, pe care-l vizitează tot pentru prima dată. O mare onoare, comentează directoarea Alfonsina Russo: "Un mesaj de speranţă în numele binelui cel mai mare, Pacea, care porneşte chiar de aici, loc de întâlnire între culturi şi răscruce de popoare". În mijlocul muzicii şi aplauzelor, câteva personalităţi şi reprezentanţi ai diferitelor religii sunt situaţi în rând pentru a-l primi pe papa. Prima este Edith Bruck, vestita scriitoare supravieţuitoare la Holocaust şi martoră preţioasă a abisului lui Shoah, devenită de câţiva ani prietenă fraternă a pontifului. Cu ea Papa Francisc se opreşte pentru câteva clipe, schimbând cuvinte la ureche, strângându-i mâinile, cu gesturi caracterizate de afect autentic. Strângeri de mâini, înclinări, saluturi, binecuvântări, apoi un schimb de glume şi râsete cu rabinul şef de Roma, Riccardo Di Segni.
Imagini sfâşietoare
Toţi împreună urcă pe scena albă şi albastră, având sus scrierea "Strigătul Păcii". Soarele începe deja să coboare dincolo de muntele Celio, unde sunt aranjaţi cu smartphone-uri şi aparate de fotografiat numeroşi tineri. Probabil credincioşi, probabil trecători, probabil tineri romani curioşi faţă de acest eveniment în care muzica se împleteşte cu tăcerea. Un minut de tăcere "în amintirea victimelor războaielor, violenţelor, terorismului, traficului de persoane" este cerut de pe scenă, după proiecţia pe ecranele mari a unui material video care arată oroarea de care este capabilă omenirea. De la cunoscuta fotografie a copilului din Hiroshima cu fratele mort pe umeri, tipărită la voinţa papei pe o imagine dăruită jurnaliştilor, la filmările debarcărilor de migranţi după traversarea Mediteranei. Până la imaginile de devastare care de aproape exact opt luni se consumă în Ucraina.
Intervenţia lui Impagliazzo
Înainte ca papa să ia cuvântul, rostind cu voce scăzută apeluri puternice, intervine preşedintele Comunităţii "Sfântul Egidiu", Marco Impagliazzo, care într-un discurs pasionat dă glas "strigătelor şi invocaţiilor de pace" care provin dintr-o lume în care suflă vânturi de război. Există Ucraina bombardată cu tranşeele sale din Donbass în gândurile auditoriului numeros care, aşezat pe platoul situat pe pietrele cubice, ascultă cu atenţie diferitele intervenţii. Dar există şi Siria, Caucazul, Afganistanul, Yemenul, Libia, Etiopia, Sahel, Nordul Mozambicului, şi "zeci de alte locuri cunoscute sau necunoscute", spune Impagliazzo. "Câte strigăte, câte invocaţii! Cine ascultă aceste voci? Cine ascultă vocile celor care nu mai sunt? Zgomotul şi indiferenţa sunt maniera pentru a reduce la tăcere pe vii şi pe morţi".
Apelul lui Ioan Paul al II-lea
"Partizanii aflaţi în slujba motivaţiilor războiului ne explică faptul că există războaiele drepte şi războaiele sfinte", adaugă preşedintele Comunităţii "Sfântul Egidiu". "În aceşti 36 de ani, lumea s-a schimbat. Războiul Rece nu mai există (Ioan Paul al II-lea a spus după '89: "la Assisi nu ne-am rugat în zadar"), ideea ciocnirii de civilizaţii a fost controlată. Înţelegerea şi prietenia dintre lumile religioase au crescut mult, mai mult decât cele dintre naţiuni. Rugăciunea noastră a schimbat naraţiuni care păreau inatacabile, a modificat scenarii solide ca o cortină de fier. Dacă religiile ascultă strigătul de pace şi unesc rugăciunea lor, capacitatea lor creativă, şi acest război mondial pe bucăţi poate să fie oprit".
Istoria lui Esther, salvată din "iad" graţie coridoarelor umanitare
O dorinţă de speranţă împărtăşită în intervenţii, între care se evidenţiază mărturia puternică a lui Esther, tânără nigeriană catapultată la 23 de ani în "iadul" din Libia şi din "acea închisoare" ieşită graţie coridoarelor umanitare organizate chiar de Comunitatea "Sfântul Egidiu", împreună cu CEI şi Bisericile valdeze. "Nu pot să vă spun bucuria mea când mi-au telefonat în Libia pentru a-mi spune că voi pleca, este ca şi cum s-ar fi deschis poarta iadului şi vedeam în sfârşit un pic de lumină. Nişte îngeri veneau să deschidă poarta închisorii. Era mântuirea pentru mine şi pentru cei care erau în avionul meu. Am călătorit cu un document, cu o viză, m-au primit cu flori şi zâmbete. Este învierea", spune tânăra, cu voce tremurândă. "Astăzi sunt liberă în această ţară foarte frumoasă, sunt o persoană umană, nu-mi mai este frică atunci când merg pe stradă. Studiez italiana, vreau să contribui la viaţa acestei ţări".
Pancarte cu "Pace"
O melodie se răspândeşte pe neaşteptate de la difuzoare. De pe platou oamenii se ridică în picioare şi ridică, aproape ca într-un flash mob, pancarte albe cu scrierea în albastru "Pace" în diferite limbi. Între timp două tinere distribuie suluri de pergament din coşuri. Este Apelul de la Roma, semnat de papa şi de liderii religioşi. Oamenii se îmbrăţişează şi îşi strâng mâinile; unii se înduioşează pentru acest gest simplu de apropiere de care pandemia de Covid a privat omenirea timp de peste doi ani. "Mulţumim Papa Francisc, mulţumim tuturor reprezentanţilor religiilor", este scandat la microfonul de pe scenă. Acolo, la sfârşitul întâlnirii, tinerii din Comunitatea "Sfântul Egidiu" din diferite oraşe şi ţări urcă pentru a desfăşura un steag albastru şi galben al Ucrainei. "Strigătul păcii astăzi îl răspândim pretutindeni".
(După Vatican News, 25 octombrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
